multumesc pentru aprecierile pozitive. Banuiesc ca si tu esti de fapt un angajat al restaurantelor mele si daca asa ar sta lucrurile, cel mai bine este sa vii sa vorbim.
Intotdeauna va exista un conflict angajat – angajator si asta pentru ca fiecare are interese divergente. Cand interesele converg este un paradis.
Daca spui ca ai lucrat in vanzari, atunci stii ca targhetul este un lucru normal si neindeplinirea acestuia poate atrage penalitati…. discutia e lunga si nu are rost sa o facem aici… asa cum am spus, tu sau colegii tai ar trebui sa vina la mine si sa discutam… daca este ceva absurd se elimina, daca nu, nu
In rest, numai bine…:)

imi pare rau ca trebuie sa-ti spun asta dar restaurantul de care vorbesti este de fumatori. Pentru a veni in ajutorul nefumatorilor am deciis ca o anumita zona din restaurant sa fie considerata protejata…, dar, totusi, atat.
Multumesc pentru aprecierile pozitive… uneori ne prind bine.

Ma numesc Adrian Berbece. Ti-am scris acum ceva timp cand am sarbatorit botezul fetitei mele la restaurantul din p-ta Alba Iulia si vroiam ok-ul tau ca sa vin cu vinul de acasa, acel vin de Dragasani !
Iti trimit acum acest mail ca sa-ti descriu una din “starile” prin care am trecut acum cateva zile.
Se intampla sambata sau duminica trecuta. Sunt o persoana activa, am facut Cibernetica si, in timpul liber, datorita nevoii unei suplimentari la bugetul familiei, mai repar cate un calculator, cate o retea, mai fac o devirusare sau vorbesc cu diverse persoane despre anumite perspective legate de zona fianciara, activand in factoring de mai bine de 6 ani.
Dupa cateva calculatoare devirusate, eram pe bulevardul Unirii, in drum spre casa, zona Dristor. Eram la volanul masinii, un Logan alb, cand, deodata, ma cuprind nevoile fiziologice. Privesc in stanga si in dreapta… ma chinui sa gasesc o solutie, un copac ceva, imi dau seama ca restaurantul din Alba Iulia are o toaleta asa ca ma indrept tinta catre el.
Opresc masina in parcare, ajung in toaleta disperat dupa care, relaxat, ies.
In acel timp, ma gandesc ca nu-I chiar frumos pentru o persoana, cat de cat cunoscuta in restaurantul “La Mama” din p-ta Alba Iulia (mi se spune “domnul Adrian”, apropo) si ma gandesc sa ma asez la masa si sa-mi comand ceva, fiind familiar deja cu atmosfera de acolo.
Ma intampina Cristina, o tipa ce-mi face placere de fiecare data sa o intalnesc, cu zambetul jovial si plina de bun simt. Ii spun ca o sa-mi iau un desert, o intreb daca este facuta crema de zahar ars si imi raspunde pozitiv, desigur.
Ma asez la o masa din apropierea intrarii, o rog sa-mi aduca o portie din desertul meu preferat si o sticla cu apa plata. Numai ce ma asez si apare de dupa colt Florentina. Nu ne vazusem de ceva timp, ma intreaba de familie (am doi copii din care cel mare, baiatul, este familiarizat cu restaurantul, inainte de aparitia sorei lui petrecand ore bune pe acolo) si-mi ureaza pofta mare. Ii multumesc, satisfacut de amabilitatea ei si astept, rabdator, desertul meu. Numai bine ca apare un alt baiat, nu-i retin numele. Aceeasi discutie, acelasi bun simt, aceeasi dorinta de a ma face sa ma simt bine.
Apare Cristina cu desertul, il savurez in timp ce alti ospatari, Mihai, baiatul de la livrari, au acelasi comportament fata de mine, ma saluta, facandu-ma sa ma simt, intr-adevar, ca intr-o familie.
Dupa ce-mi termin desertul, mai petrec ceva timp pe acolo, comandand inca ceva de baut, dupa care imi achit nota si, multumind tuturor pentru amabilitate si pentru politetea iesita din comun ce rar iti este dat sa o gasesti in alte locuri, plec.
Am ramas in gand cu aceasta idee, de a-ti scrie, de a-ti trimite gandurile mele, incercand, pe aceasta cale, sa te felicit pentru echipa organizata acolo ! Stateam, dupa, si faceam inventarul, nu a ceea ce am cheltuit ci a sentimentelor traite acolo : a fost intr-adevar ca la Calimanesti, ca la mama acasa, unde toti vecinii sunt politicosi si te intreaba de vorba, cu te simti apreciat ca om, unde exista respect si buna crestere !
Ne place si mancarea italiana si mergem, destul de des, la Trattoria de pe Delea veche. Nu mergem de mult timp, sa zic de 2 ani, pe cand La Mama mergem de mai bine de 4-5 ani, insa in 2 ani ar fi fost normal ca macar ospatarii, aceia care ne servesc de fiecare data si care beneficiaza nu de 10% din nota, asa cum e « legea » nescrisa, ci de cel putin 20%, asa cum obisnuiesc eu personal sa las, macar aceia sa aiba un zambet mai larg si sa fie mai primitori atunci cand ne vad venind in restaurantul lor ! Insa, crede-ma, n-o fac ! Desi le-am dat motive de fiecare data !
Ca La Mama nu se intampina nimeni ! Si, de aceea, iti trimit acest mail ca sa felicit atat pe tine pentru echipa cat si echipa ta de acolo !

Numai bine !

Adrian

Adrian Berbece
adrianberbece@yahoo.com
0726.714.716