De ce nu as deschide inca restaurantele….

In perioada aceasta, de mare pandemie, mare restrictie la orice dar mai ales mare lipsa de comunicare din partea organelor abilitate, lipsa care imi da senzatia de impotenta, de necunoastere a urechilor de pe cap, cum frumos spune o vorba din popor, tot felul de persoane sau personalitati isi dau cu presupusul despre deschiderea restaurantelor. Eu nu as avea o problema cu acest lucru daca….

Ei bine daca, toti acesti oameni si nu numai imi garanteaza ca ei si toti ceilalti vor fi macar in acelasi ritm ca odinioara la restaurant, consumand… si cu turistii dupa ei 🙂

Sau daca nici pandemia dar nici Statul, care este mai rau uneori, nu vor veni peste mine pe principiul” nici usturoi nu am mancat nici…”… si altele

Dar din pacate stim ca asta nu se va intampla. Regulile de distantare sociala pe care le exersam de ceva vreme au devenit parte din natura noastra umana. Am ajuns sa acceptam botnita, chiar daca in scoala invatam ca boierii rai o puneau taranului roman ca sa nu manance in timpul culegerii roadelor, ca parte din normalitatea zilelor acestea, sperand, dar peste ceva vreme vom uita si de speranta, ca intr-un maine ne vom elibera de ea. Este nu este eficienta, botnita, scuze masca, este un siombol. 

Starea de Urgenta va trece mai devreme sau mai tarziu dar sigur cu mult inainte ca aceasta criza sanitara sa treaca. Deci vom iesi pe strazi, vom merge la serviciile noastre cu frica de infectare., dar vom crea focare de infectie.

Statul nu putea sustine dinainte de inceperea crizei ceea ce se / s-a intamplat, ei o stiau, totusi am mers pe idea de a izola majoritatea de o minoritate ( cei sanatosi de cei bolnavi ) cand puteam face invers si efectele erau infinit mai bune. Nu mai conteaza, timpul nu se mai da inapoi. Cu toate astea, vrem sa pornim economia, acum cand criza sanitara este in toata plenitudinea ei, cand amenintarile inca sunt amenintari…de ce ?, poate pentru ca nu mai sunt bani? nici nu erau. Poate pentru ca lumea nu mai suporta izolarea, poate pentru ca se pierde capital politic, poate pentru ca …..?.

Intorcandu-ma strict la industria in care functionez, cred si este doar parerea mea, ca deschiderea restaurantelor nu este o solutie buna. Din mai multe motive pe care voi incerca sa le enumar in continuare. Macar o parte dintre ele.

Regulile de distantare sociala vor impune ca sa se micsoreze nr de locuri in restaurant pana la nivelul la care unele restaurant nu vor avea cum sa fie rentabile. Deasemenea, aceleasi reguli vor crea tot felul de idei ( deja au aparut sugestiile ) de separare a meselor cu geam sau plastic, lucru care pe langa costuri distruge taman idea de spatiu  comun, placut. La restaurant nu te duci sa te adapi ci te duci sa socializezi, sa te intalnesti cu alti oameni…J. Restaurantul nu este definit de masa de doua personne tacite ci de masa de 6 sau 10 personal vesele, care rad si se simt bine impreuna.

A doua sau a treia zi de la redeschidere, marea majoritate a proprietarilor isi vor cere chiriile, furnizorii de utilitati utilitatile si furnizorii banii pe marfa. Nu spun ca este anormal dar atunci vom inregistra un nr urias de falimente, insolvente si cereri de somaj. Putina lume intelege ca a doua zi dupoa deschidere incasarile in situatiile fericite vor fi undeva la 30 %

Deasemenea, toata lumea va considera normal ca restaurantele sa ia masuri de protective sanitara: masti, manusi, biocide, eventual combinezoane, etc. nu conteaza costul acestora, ele vor trebui sa fie dar, sa nu se regaseasca in costul produsului…, ba mai mult, dupa aceasta perioada in care clientul a inteles cu cat gateste acasa, pretul de la restaurant nu ii va mai parea atractiv… uitand ca exista costuri… parca acasa nu exista…J.

Si apropo, ospatarul ia comanda cu manusi de unica folosinta si masca si clientul fumeaza la terasa sau isi bea berea sau paharul de vin tot prin masca ?

Intr-o zi, fara vreo intentie oneroasa, un client se va imbolnavi de la un angajat sau un angajat de la un client. Nimeni nu a vrut dar, s-a intamplat. Si ospatarul devenit peste noapte contagios va infecta la randul lui alti colegi, care la randul lor vor infecta alti colegi, clienti sau rude. Si uite cum am creat un focar de infectie. Si uite cum restaurantul se va inchide pentru dezinfectie, personalul va intra in carantiuna platita de companie si cei infectati in spital. 

  • si ce se intampla cu imaginea restaurantului respectiv? Va asteptam sa va infectam la noi )) Sau pe prietenie intre restaurante: “ nu veniti la noi, pentru Covid mergeti la vecinu’ “ 🙂
  • si ce face restaurantul daca personalul reclama accident de munca ?
  • si ce face restaurantul daca clientul reclama ca s-a infectat in restaurant si cere daune interese ?

Discutia este deschisa si situatiile nu sunt doar cele prezentate. Poate ca sunt eu usor negativist, credeti-ma nu sunt, si vreau sa gasesc ceva rau si acolo unde nu exista dar, prefer sa nu am dreptate in aceasta situatie decat sa am.

Pentru ca sa se deschida restaurantele Statul trebuie sa elaboreze un standard de securitate sanitara pe care daca il respecti sa fii exonerat de raspundere, deasemenea trebuie sa reglementeze foarte bine problema dintre chiriasi si proprietari, relatia cu Statul vav de taxe si utilitati ( chiar daca acestea din urma nu mai sunt alte Statului acesta din urma trebuie sa si le asume intr-un fel ) si inca unele mici probleme. Si atentie, nu ma refer la mine ci la industrie in marea ei majoritate, dupa discutii avute cu multi proprietari de crasme din toata tara.

Haideti sa ne intelegem putin: noi ca si companie ( si nu numai noi ), nu am fi avut nevoie de nimic de la Stat dar acesta a decis sa ne trimita acasa, sa ne inchida restaurantele…nu conteaza banii pe care 21 de ani i-am dat ca taxe…, nu conteaza sutele de angajati, intr-o zi, nu ai mai contat. La ora cand scriu aceste randuri banii pt somajul tehnic au intarziere o saptamana.. si este prima luna, cu cei mai putini bani de platit, deci nu sunt bani…. Si atunci la ce sa ma astept de la Stat la altceva decat la promisiuni desarte si la viol ? Trauma societatii noastre este ca suntem condusi de oameni care se cred mari dar au oa mici. Scuze…:)

In incheiere voi spune ca eu cred ca anumite industrii trebuie sa ramana inchise pana la sfarsitul pandemiei.Si industria ospitalitatii este una dintre ele. Pana cand 10 – 14 zile la rand nu mai avem nici un caz nou. Pana dispare riscul unor noi focare de infectie sau a infectarii…, pana dispare distantarea sociala… pentru ca pana si in timpul razboaielor, dupa bombardament oamenii ieseau sa bea o bere, fericiti ca au scapat, stiau ca nu patesc nimic atunci… restaurantul la final este despre bucurie, despre speranta, despre conexiunea sociala…, niciodata despre distantare.

Hits: 2776

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

O era se termina, o noua era incepe

Zilele trecute m-am intalnit prin P-ta Victoriei cu o amica veche, fata unui prieten bun. Chiar daca o stiam de 17 ani, faptul ca in ultimii ani nu o mai vazusem, era sa nu o recunosc. Noroc ca m-a oprit ea pe strada. Dupa strangerile in brate de rigoare am stat un pic la taclale ca sa ne updatam fiecare cu ce mai facuse celalalt si la sfarsit am invitat-o sa “ mai treaca pe la noi “. Invitatia fiind evident de a trece pe la restaurant, unde ii spusesem ca ma gaseste, am ramas uimit de raspunsul ei usor fitos, de fata de nordul Bucurestiului, “nu prea mai sunteti misto“.

Am ramas putin descumpanit, cum am spus mai sus, de raspunsul ei, dar apoi am realizat ca nu ea sau alti clienti pe care i-am avut de-a lungul timpului sunt de vina pentru faptul ca ei nu stiu ca noi am renovat restaurantele, am variat meniul si alte cele, drept pentru care i-am spus “stai, nu este chiar asa”. I-am povestit cum ca de 3 ani am inceput procesul de renovare a restaurantelor si acest lucru se vede.

Da, poate ca La Mama, care in urma cu 20 de ani explodase intai ca un restaurant de succes si apoi ca o retea de restaurante de succes, cu un aer foarte modern la vremea aceea, de bistro parisian, ramanand in acelasi concept cu mult lemn, o culoare dominant rosie a ramas la un moment dat in urma fata de design-ul modern care a invadat Bucurestiul si de ce nu, Romania. Da, poate ca meniul La Mama parea ca ar cuprinde numai chestii rele (mici, carnati, carne de porc, etc ) intr-o lume care chiar daca le manca pe ascuns in fata le blama ca nefiind sanatoase.
Slava Domnului ca acum colesterolul devine bun …, caci rau sigur nu este. Nu stiu cum am ajuns sa fim traditional romanesc cand intotdeauna noi am avut o bucatarie urbana …, pentru ca daca a avea mici sau carnati in meniu te face traditional atunci este clar ca nu prea avem definitie pentru urban sau traditional. Este doar o parte a unei epoci ce se incheie si o alta parte unei alte epoci ce acum pare sa inceapa. Meniul La Mama de astazi cuprinde pe langa ciorbele care ne-au consacrat sau gratarele obisnuite si coaste de vita la cuptor, rata pe varza rosie, iepure, friptura de miel, burger, salata boeuf sau cu avocado si evident multe altele.

 

Totusi, indifferent de perceptia unora peste care a trecut timpul la fel ca si peste noi, daca nu eram misto, nu am fi rezistat 20 de ani. Am facut greseli dar sigur am facut si suficient de mult bine. Am vazut in acest timp atat de multe restaurante, unele fiind primele in diverse topuri, deschizandu-se si inchizandu-se dupa relativ putina vreme, incat perceptia de misto si realitatea imi arata ca sunt diferite. Si in timp ce peste noi timpul trece si nu prea mai avem ce face, in cazul La Mama, un concept de imagine nou, adaptat designului modern de astazi, un mediu variat si urban pot fi baza pentru continuarea altor 20 de ani si mai mult… cat ne-o tine Dumnezeu in putere… :p

Am decis ca mai avem inca multe de spus pe piata restaurantelor, am decis ca putem face fata provocarilor noi de toate felurile si ca da, vom tine ridicat ca si pana acum, stindardul bucatariei urbane romanesti. Si pentru asta multumesc nu numai celor care au rezistat langa mine atata amar de vreme dar si celor care au crezut si cred in continuare in noi.

Hits: 658

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0

Povestea “Povestii de la coltul mesei”

Am acceptat cu drag invitatia redactiei Antena 3 si am povestit in cadrul emisiunii “Numai de bine” despre povestea…”Povestii”, despre amintirile mele legate de mancarurile din copilarie, despre deschiderea primelor restaurante, momentele mele de cumpana sau viitorul gastronomiei romanesti si transferul gusturilor intre generatii.

Vizionare placuta! 🙂

Hits: 121

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0