Ce nu putem manca …

            De multe ori si, uneori ma gandesc ca de prea multi ani ma uit ca nu putem manca in tara noastra scumpa si draga ( scumpa se refera la pretioasa nu la ce v-ati gandit voi …:) )

            Pana la urma motivatiile pentru care nu poti manca un fel anume intr-un loc sunt multiple dar, nu ma voi referi la un loc ci la ce nu prea poti ” hali ” in tara noastra  si nu din motive geografice ci din lene sau nestiinta….

            Inevitabil am sa incep cu,… nu cu fructele de mare ci cu o amarata friptura de miel. Gasim cotlete de berbecut sau frigarui si uneori urme de pulpa dar, intotdeauna ” made in Australia “. Arar, pe la o pensiune mai vrednica gasim si un protap delicios. In Barcelona, in aproape orice carciuma puteai savura o pulpa de miel la cuptor, frageda, simplu de facut,… de neuitat. Cred ca odata cresteau miei in Romania si in alte timpuri decat de Paste

            Sa ne intoarcem acum la celebrele fructe de mare: rapane ( parca asa se scriu ), midii, pesti specifici inclusiv calcan,…, sa tot mananci,… pacat ca nu la noi in tara, chiar daca sunt produse ale Marii Negre.

            As mai putea sa ma gandesc acum la purcelul de lapte, la tot ce imaginatia romanului a facut din porc de Craciun, la faptul ca intr-o tara de vanatori nu avem vanat, importam salau si pestele la ordinea zilei este somonul, iar icrele de pastrav sunt de negasit. As putea continua la nesfarsit pentru ca sunt masochist cu mine si sadic cu cei care citesc…:)

            Ce este de facut ?

            Sa salivam, desigur si, sa ne infruptam atunci cand calatorim.

            Am mai spus-o intr-un articol precedent ca daca industria asta ar fi politica de stat atunci ea ar putea sta la baza unei parti de relansare a economiei. Daca ma uit la ce bunataturi am enumerat mai sus imi dau seama ce bucata mare de agricultura este lipsa. Si imi aduc aminte ca nu mai simt de ceva vreme gustul adevarat de rosie, ceapa, varza sau castravete. Si incep sa ma gandesc sa devin nationalist. Daca nationalist ar inseamna ca imi doresc sa vad turme de mioare, terenuri cultivate, pietele bogate, ferme piscicole si inca o suta de mii de astfel de lucruri.

            Si de fapt, vreau sa aud puhoaiele de turisti straini laudand mancarea romaneasca si pe mine luptandu-ma de la egal la egal cu lumea asta mare.

Hits: 951

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0
13 raspunsuri
  1. Mihai
    Mihai says:

    Sa-ti spun cate ceva de oaia din Romania. In acest moment Romania este pe locul 4 la cresterea de ovine si caprine dupa UK, Spania si Grecia. In conditiile in care consumul a scazut in 2008 fata de 2007 cu 20%(deci inainte de criza). Oricum, in general oaia din Europa se foloseste doar in productie(din cauza mirosului si gustului amoniacal) adica in carnati,salamuri etc. Daca te duci afara si mananci oaie sau miel intr-un restaurant repectabil, ai 90% sanse sa mananci ceva de Australia sau Noua Zeelanda. Gustul carnii este diferit din cauza alimentatiei animalului. In Europa poti gasi oaie de foarte buna calitate(Ex: Irish Lamb sau Scotish Lamb) insa pretul si cantitatile mici disponibile, fac aici diferenta. Oricum, putem sa mai dam o bila neagra guvernatilor nostri. Incurajeaza cresterea de oi, in conditiile in care consumul pe acest reper a scazut destul de mult. Cat despre fructele de mare locale, cred ca ai uitat de Garizi,Hamsii, Guvizi,Zargani sau Sturioni. A mai vazut cineva garizi in ultima vreme? Cand eram mic ii mancam la cornet. Oricum , calcanul mi se pare cel mai delicios peste din Marea Neagra.Aici insa este o mare problema. Pescuitul excesiv si barconajul in sezonul de inmultire au facut ca speciile locale de peste sa se gaseasca in cantitati din ce in ce mai mici. Avem multe probleme, deci avem nevoie si de multe solutii! Face cineva ceva? Cat despre purcelusul de lapte, iti povestesc in alt episod! 🙂
    Cam atat!

    Răspunde
  2. Silviu
    Silviu says:

    Salut, hop si eu ca musca’n lapte, insa la capitolul asta am ceva de spus.

    Cel putin in Bucuresti friptura de miel a cam disparut din pacate. Ce se mai gaseste se rezuma la cotlet de miel (de regula asezonat de libanezi cu tabbouleh sau mai stiu eu ce alt orez cu sofran), frigaruile de berbecut (marinate in prealabil in stil comercial.. putina sare, oleaca de peperiu, niste untdelemn si doua degete de cimbriu si dafin), pastrama de berbecut cu mamaliga&CO, aceeasi saratura atzoasa si cu gust de, ma scuzati, latex (!), dar nu si friptura de miel!

    Bunaoara, s-a imprimat asa in mentalitatea bucuresteanului (si de ce nu, a romanului in general), cum ca “oaia e grea domnule… cade greu la lingurea si nu e buna pentru digestie”. Ei bine… am mancat oaie pregatita aproape in toate felurile si nu mi-a fost rau! Chiar am digerat-o foarte bine! De ce oare? De ce nu gasim si la noi celebra friptura de miel la cuptor care ne-a indulcit sarbatorile de Pasti de atatea ori?!? Sa fie timpul de preparare prea mare… sa fie vinul recomandat, ori poate reteta nu este buna… Nu stiu! De exemplu, am mancat la La Mama de Pasti o friptura de miel minunata!!! De ce oare nu se mentine in meniu asa ceva? Ba chiar as “inrautati” situatia adaugandu-i rosii strivite pentru consistenta si niste radacinoase de gradina dedesubtul ei sa-si lase toata savoarea in zeama aia nebuna!

    Si apoi cand ma gandesc la o friptura de oaie, o vad musai servita cu o carafa de vin negru langa sa-i mai ia din “greutate”… De ce nu, poate chiar si un roze – desi se spune ca vinul roze este un vin combinat sau neterminat… ba chiar unii indraznesc sa spuna ca este “indoit” cu apa, nestiind insa ca acesta de regula obtinut din soiuri rosii de struguri, diferenta de culoare constand in perioada de contact de dupa zdrobire, a pielitelor strugurilor cu sucul. Si apoi intreaga bucatarie provencala, greceasca ori italieneasca se orienteaza catre vinul roze. Cel putin in Grecia (mari consumatori de ovine si caprine) nu exista masa la taverna fara o carafa de roze…

    Imi vine sa strig cateodata…

    Vreau o friptura de miel la cuptor, vreau o saramura de crap, vreau un bors de peste, vreau un bulz ardelenesc facut ca la carte, vreau un gulas de vita indracit de paprica, vreau un platou de telemea veche, vreau sa mananc romaneste si vreau sa mananc asa cum ne laudam!

    Acum, va rog sa-mi spuneti unde? Dixit!

    Răspunde
  3. alxn2003
    alxn2003 says:

    Buna seara,

    Nu are legatura mesajul meu cu articolul de mai sus dar nu stiu unde sa scriu ce ma doare…

    La Mama din Piata Alba-Iulia e “varza”… la masa la care am fost invitat erau firimituri peste tot… am cerut paine neagra si dupa 5 minute am primit paine alba… am cerut portii mari de ciorba de burta, am primit portii mici… dupa ce i-am spus baiatului ca eu am comandat portii mari, mi-a spus ca el a auzit portii mici… si nici ca a mai schimbat ceva… felul 2 l-am primit dupa jumatate de ora de cand bolurile de ciorba au fost luate de pe masa… era rece… probabil ca uitase de noi… am cerut nota si nu i-am lasat in plus nici un leu… ce credeti? s-a uitat dupa mine cu o moaca pe care nu vreau s-o comentez…

    Nu mai calc pe acolo, Doamne fereste…
    In rest, s-auzim de bine!

    Răspunde
  4. Emiru
    Emiru says:

    Salut!
    Asa cum te-am “amenintat” acum ceva timp, ti-am calcat unul din restaurante. Mai exact cel de la Ateneu. Sincer, nu mai trec pe acolo.
    O sa-ti trmit detalii pe email. Pacat, pentru ca tu esti unul din patronii care chiar incearca sa comunice cu clientii si se vede ca ti-ai construit o afacere pentru care te consumi, insa eforturile tale au ajuns bataia de joc a subordonatilor. Nu e vina ta, nici macar a lor. Dupa parerea mea este vina sistemului educational di Romania. Bucatarii si ospatarii care asculta manele nu au ce cauta in sfera serviciilor. Poate pe plaja la vandut seminte.

    Răspunde
  5. Alina B
    Alina B says:

    Buna ziua!

    Cum as putea lua legatura cu dvs? Reprezint un lant international de cafenele tip lounge care ar fi interesat de o intrevedere. Va multumesc!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Doresc să intre în discuție?
Simțiți-vă liber pentru a contribui!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *