Citesc pe bloguri – reloaded

            Fiecare dintre noi suntem clienti, indiferent de statutul nostru de patroni sau nu. In aceasta calitate am luat sambata seara un taxi, dorind sa ajung acasa dupa ce am petrecut cateva ore la o petrecere de Valentine’s Day. Dintr-un nimic,… o simpla vorba fara rost a soferului, am explodat si, tot drumul, aproximativ 7 – 8 minute, i-am tinut o intreaga teorie despre servicii si,… bla, bla, bla, acestui sofer. Am fost un prost si m-am comportat ca atare. Sunt un exemplu tipic al articolului meu… . Nu stiu ce m-a apucat, nu stiu ce naiba am vrut,… dar, fara sa jignesc sau sa folosesc vreun cuvant trivial am reusit sa transform intr-un calvar o amarata de cursa.

            IMI CER SCUZE…!

            Imi cer scuze atat taximetristului in cauza cat si tuturor celor ce au citit articolul meu,… cred ca atunci cand emiti o parere trebuie sa o si sustii,… iar eu nu am fost in stare intr-un moment oarecare, luat pe nepregatite.

            Simplu, doar o simpla intamplare, poate sa ne faca  sa realizam cat de firava este linia de demarcatie intre cel ce emite si receptor, intre client si … in acest caz, taximetrist. In altul,… chelner.Pana la urma,… asta este realitate cruda

Hits: 362

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0
3 raspunsuri
  1. Emiru'
    Emiru' says:

    Si soferii de taxi ar trebui sa aiba un statut, similar cu al chelnerilor. Revenind insa la chelneri, ei trebuie sa priceapa ca motivul pentru care eu (sau altul) intru in restaurant, e ca sa ma simt bine. Nu ca sa mananc. De mancat o pot face acasa si pe bani putini. Diferenta pe care m-am hotarat sa o suport este pentru a fi tratat conform asteptarilor. Nu zice nimeni, ca eu ca si client, trebuie sa-l umilesc pe chelner sau sa ma port ca un mojic, insa de cele mai multe ori, macar 90% din cazuri, pleaca de la chelner.
    Hai sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat intr-un restaurant (nu voi da numele): luasem macrou la gratar si ii cer ospatarului sa-mi aduca o jumatate de lamaie. Eventual una intreaga. Nu mai zic ca lamaia ar fi trebuit sa o aduca el, fara sa ii zic eu. Se duce ala la bucatarie si vine peste un sfert de ora cu jumatate de felie de lamaie. Am crezut ca face misto de mine. Zice ospatarul: “Ne cerem scuze dar nu mai avem lamai”. Bai, frate, eu daca eram ospatar, treceam frumos strada, intram in alimentara si luam de acolo o lamaie din banii mei si i-o aduceam aluia la masa. Stiam ca daca il servesc k lumea imi iau si eu partea. Asa, fusese o consumatie de vreo 225 RON, si-n loc sa ia 250RON, a luat fix cat scria pe bon, nici macar 10 bani nu i-am lasat. Si asa fac de fiecare data cand nu sunt multumit.

    Răspunde
  2. Catalin
    Catalin says:

    Greseala ospatarului este clara. Lipsa dorintei de a munci duce la astfel de intamplari. Cu ele si cu atitudinea indolenta a fiecaruia, trebuie de fapt sa ne luptam. Sincer, cred ca ai luat cea mai buna decizie nelasand tips. Personal, nu cred ca nu mai erau lamai in restaurant, iar daca totusi nu mai erau, atunci si managerul de restaurant sau patronul au fost la fel de indolenti.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Doresc să intre în discuție?
Simțiți-vă liber pentru a contribui!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *