Critic de restaurant

            Cine esti tu de fapt ? asta este intrebarea care imi vine din ce in ce mai des in minte citind in internetul autohton critica pentru diverse restaurante. Nu as fi scris acest articol daca in zilele anterioare nu as fi gasit un articol al unei persoane, care a decis sa faca si ea critica de restaurant.  Fara pregatire, fara experienta, doar cu…” asa vrea eu…:) “. Nu spun ca a scris de rau sau de bine ( din intampare scrisese de bine  ) ci spun ” de ce sa am incredere in cineva doar pentru ca a mai mancat intr-un restaurant” ? Pastorel Teodoreanu spunea: ” Pentru a manca bine, nu este nevoie doar de bani si de stomac,…. mai este nevoie si de cap “.

            Este o moda de a fi critic de restaurant. Si pentru ca toata lumea mananca in restaurante, toata lumea poate fi critic. Sa nu fiu inteles gresit, nu vreau sa restrictionez dreptul la opinie, ar fi si imposibil in conditiile internetului de astazi dar, daca cineva vrea sa critice, as vrea sa stiu si de la ce inaltime o face. Una este sa te declari critic de restaurant si alta este sa spui ca doar ai mancat bine sau nu intr-un restaurant. Este nu numai o diferenta de nuanta ci, mai mult, o problema de etica.

            In tarile cu traditie gastronomica, a fi critic de restaurante este o meserie in sine, oamenii castiga bani din asta si pe langa recunoasterea de care se bucura au si responsabilitatea a ceea ce scriu. Scriu aceste randuri pentru ca eu cred ca este benefic pentru lumea restaurantelor sa existe critici avizati, sa existe stele reale in industrie. Comentariile nu pot fi oprite, acelasi internet ne este martor,  dar atunci cand pareri recunoscute a fi avizate spun un lucru, atunci aceea este categoria si, alte comentarii nu sunt decat … comentarii

            Nu cred deasemenea ca poti baga in aceeasi oala restaurante de o stea cu restaurante de 5 stele. si asta dupa stelele noastre romanesti. Ghidul Michelin nu trateaza restaurantele decat de la un nivel minim in sus, pentru ca sub un anumit standard este practic imposibil de apreciat corect. Cum as face comparatia intre un restaurant meditaranean bazat pe fructe de mare si un restaurant italienesc cu livrare la domiciliu. Sau cum te compari cu doar cele doua restaurante japoneze din Bucuresti ? ( daca sunt mai multe,… scuze ). Mere cu pere nu ai cum sa compari. Care mancare este mai buna: sarmalele cu mamaliguta sau spaghetti cu fructe de mare. Si care atmosfera este mai normala: cea cu un taraf de muzica populara sau Barry Manillow cantand in surdina ? Cu fata de masa sau fara ?

            Imi plac multe restaurante in Bucuresti, dar nu exista restaurant in care sa nu am ce comenta.  Ce ar insemna ca eu sa-mi las orgoliile si exagerarile sa-si spuna cuvantul ?

            Este nevoie de critica de restaurant. Este nevoie de oameni priceputi  care sa faca aceasta critica, oameni mai presus de orgoliile lor, oameni care sa inteleaga gastronomia in esenta ei, care sa stie si cum se spala o farfurie, si la cat timp se face dezinsectia, si ce inseamna HACCP, si ce se intampla cu uleiul incins la 150, 180, sau 220 de grade, sau,… multe altele.

            Nu spun ca toti cei care se ocupa de restaurante sunt profesionisti ( poate ca nici eu nu sunt ), dar pentru ca ei sa-si faca treaba bine este nevoie ori sa fie criticati ori sa fie laudati,… dar, cinstit,… pe rau sau bun facut.

 

            Am fost laudat pentru curajul de a face acest blog, de a ma expune…. 🙂

            Sunt curios, … oare acum ma expun ?

Hits: 1047

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0
14 raspunsuri
  1. Cristi Roman
    Cristi Roman says:

    Ce v-a suparat exact? Da, exista din ce in ce mai multi critici in tara, am observat si eu dupa ce am plecat din Romania; fostii mei colegi de la Time Out, sau cei de la Metropotam.ro, de care mai ma iau si eu tocmai din cauza comparatiilor irelevante. Ultima oara n-am inteles lauda de pe Metropotam legata de un Irish Pub din Bucuresti, critica facuta fara a sti cum arata un pub irlandez in Irlanda, nu in Bucuresti sau in Londra (inca o grava confuzie, pubul irlandez cu cel britanic).
    Insa trebuie sa recunoasteti ca si critica de restaurante e strins legata de marimea si performantele pietei de restaurante.
    Vorbind acum despre mine, ca m-am simtit un pic atins si eu in postul Dvs., incerc sa ma perfectionez in permanenta, inclusiv cu cursuri tehnice. Eu macar ma simt mai impacat fiindca am luat masa in zeci de tari din lume, am discutat cu bucatari, cu chelneri, cu patroni, etc, iar in Bucuresti, si pe blogul meu culinar, am fost apreciat tocmai pentru IMPARTIALITATE, CORECTITUDINE si SINCERITATE. Dar eu macar am declarat mereu ca sint “critic amator”.
    Nu exista nici o scoala de critici de restaurante, un curs, nimic. Insa repet, cind vom avea restaurante de clasa, si multe, si cu servicii excelente, atunci vom avea si critici mai de calitate, asa cum doriti Dvs.
    Pina atunci, bucurati-va sincer ca exista acestia, stiu ca va sint ca un ghimpe, dar asta e, supravietuim si ne modernizam cu totii:).

    Răspunde
  2. Catalin
    Catalin says:

    Nu imi sunteti ca un ghimpe ( Doamne fereste ! ) si nu am scris pentru a va atinge chiar daca banuiam ca veti reactiona. Nu ma refer la cineva anume si nici la faptul ca cineva scrie de bine sau de rau de mine. In general, cronicile mele sunt foarte bune sau bune, deci nu as avea de ce sa ma plang. Chiar si d-voastra, in vizita in restaurantele mele ati gasit suficiente aprecieri de facut. Deci nu asta este problema, Nu este un atac la cineva.
    Cred sincer ca este necesara critica de restaurant si as vrea ca ea sa fie considerata diferit de comentariile mai mult sau mai putin belicoase, impartiale sau nu.
    Indiferent de marimea pietei de restaurante, in Bucuresti este destul de mare, cei care vorbesc despre un restaurant trebuie sa cunoasca un restaurant si altfel decat din fata unei portii de mancare
    Postul meu, departe de a critica pe cineva, nu vrea decat sa faca diferenta intre un comentariu personal si o cronica. Si in felul asta, sa creeze piata… 🙂
    Oricum va multumesc.

    Răspunde
  3. sergiu
    sergiu says:

    Mai demult spuneam unui jurnalist ca ar trebui ca noua carciumarilor sa ne fie “frica” de cuvantul criticului de restaurante decat de “organele abilitate” sa ne controleze. In acceptiunea mea criticul nu e coruptibil si asta e unul din atuurile lui. El nu trebuie sa fie un specialist in domeniu, ci doar un consumator avizat. Bineanteles ca toti ne putem da cu parerea, conteaza (cred) ca parerea sa fie pertinenta si sa aiba putere de difuzare prin mijloacele specifice, adica media. Eu unul nu am vazut decat in filme si chiar in filme de animatie (vezi Ratatouille)critici de restaurante. Cred ca si aceasta “meserie” este inca in formare sau tranzitie la noi in Republica Romania. Eu de exemplu pot fi un critic al produsului numit mamaliga, stiu cum trebuie sa arate, cum sa miroasa, gust…, cunosc cateva zeci de retete, dar atentie nu ma pricep sa o produc, sunt doar un “critic specializat in mamaliga”!
    p.s. stiu ca stiti de gluma.

    Răspunde
  4. Catalin
    Catalin says:

    Sergiu, apreciez ca esti sincer cu ” un critic de mamaliga ” …:)
    Ai dreptate sa spui ca un critic de restaurant trebuie sa fie avizat si incoruptibil, dar atentie ca aici ma refer la a fi incoruptibil fata de el insusi ( la altceva nu ma gandesc ). O astfel de incoruptibilitate inseamna de fapt obiectivitate. Uneori ma gandesc ce ar fi daca noi, cei care suntem activi in aceasta industrie am incepe sa puricam: imi place acolo, nu imi place acolo, aia e buna,… bla, bla, bla. Daca am reusi sa trecem peste niste orgolii de genul ( da ‘ de ce spui asta despre crasma mea ) cred ca ar fi o critica de restaurant foarte obiectiva…:)

    Răspunde
  5. numaplictisi
    numaplictisi says:

    Da, va expuneti pe un blog, dar daca ajuta pe minim un om atunci puteti continua. Eu sustin critica constructiva si sunt convinsa ca poate schimba anumite aspecte. Eu de exemplu mai am un pic de lucrat la felul in care imi exprim parerile pentru a deranja cat mai putin orgoliul patronilor asta doat pentru ca nu sunt experta..inca. Atunci cred ca o sa ii scutur rau de tot pana isi scot ideile marete din cap si isi aduc aminte de regulile de baza ale prestarii de servicii si ale respectarii clientului

    Răspunde
  6. Catalin
    Catalin says:

    Esti o mica razvratita…:) care vrei sa schimbi lumea,… tot respectul pentru asta. Imi pare rau ca nu esti pe aceeasi lungime de unda cu patronii tai dar, lasa-ma sa-ti spun un secret: lucrurile se vad diferit de pe parti diferite ale baricadei. Pentru a indulci aceasta realitate singura solutie este – comunicarea… si atunci merita sa ma expun.
    Revenind la critica, este usor de facut,…. la fel, de pe ambele parti ale baricadei..:)

    Răspunde
  7. mircea
    mircea says:

    interesant articol
    eu unul il prefer ca si critic pe Peter Imre. Cred ca este unul dintre cei care nu pot fi acuzati de interese ascunse.

    Răspunde
  8. numaplictisi
    numaplictisi says:

    @Catalin
    Eh, cresc eu mare. Da, mai am multe de invatat, mai ales in ceea ce priveste comunicarea. Totusi, 12 ani de zile am trait in cealalta tabara. Eu o sa continui “lupta” atata timp cat unele dintre presupozitiile mele s-au adeverit si sfaturile au fost acceptate si s-au produs schimbari in bine 🙂

    Am fost luna aceasta in Bucuresti si primul local care mi s-a recomandat a fost La Mama, pacat ca nu erau locuri libere. Sper ca data viitoare o sa am mai mult noroc

    Răspunde
  9. Cristi Roman
    Cristi Roman says:

    @mircea
    Ah, daca Peter Imre e obiectiv, eu locuiesc in Romania. Numai faptul ca isi anunta vizitele si ca este o persoana cunoscuta sint lucruri suficiente pentru a fi servit altfel. Stie si el, stiu si patronii de restaurante in care calca el, stie toata lumea. Toti o dau insa cotita.
    N-are nici un rost sa te faci critic de retsurante daca esti persoana publica/cunoscuta, punct. Parerea mea.

    Răspunde
  10. Catalin
    Catalin says:

    @Cristi Roman
    Eu nu am ce sa-i reprosez lui Peter Imre si, daca vrei sa ma crezi, nu am stiut atunci cand a venit la mine in restaurant ( si nu a zis numai de roze ). Ca este persoana publica, asta este, pana la urma, din moment ce ti-ai pus poza pe blog si tu poti fi considerat la fel. Si, Doamne fereste !, chiar si eu…:)

    Răspunde
  11. Andreea
    Andreea says:

    Interesanta discutia voastra si totodata de bun augur zic eu, avem nevoie de critici asa cum avem nevoie de un reper corect in orice. Desi sunt de acord cu ce ati scris despre aceasta viitoare posibila meserie in tara noastra am remarcat ca nimeni nu a mentionat nimic de comportamentul efectiv al chelnerului/ospatarului care din punctul meu de vedere e esential. Indiferent ca esti la o carciuma sau un restaurant renumit trebuie sa aibe un limbaj, comportament, vestimentatie, si o igiena corespunzatoare. De asemeni cred ca este foarte greu sa apreciezi sau nu un restaurant daca nu ti-a placut servirea.
    Acum vreau sa va povestesc o intamplare recenta de la un restaurant nu dau numele pentru ca nu sunt eu in masura sa critic dar as vrea sa stiu parerea voastra sau ce ati fi facut in locul meu in acea situatie..
    Restaurantul este in aer liber pe un ponton cu 3 spatii pentru mese , unul la soare , fara umbrele fara nimic , si celelalte 2 acoperite. Cand am ajuns noi (2persoane) o parte din cele doua acoperite era ocupata si cealalta libera. Ne-am dus bineinteles unde era liber, am vazut ca unele mese erau rezervate si ne-am asezat la altele. Dupa 20 de minute abia am primit un meniu, la nici 2 minute a venit un alt chelner si ne-a spus ca este ocupata toata partea aceea, ne-am ridicat , intre timp dansul a plecat si celalalt chelner a spus ca nu mai este ocupat ca s-a anulat rezervarea. Ne-am asezat la loc intre timp au mai venit 2 familii si a revenit chelnerul care ne-a ridicat si foarte nervos ne-a spus ca el a anuntat ca aceasta zona e ocupata si ca noi stiam acest lucru ca eram cand a anuntat prima data. Eu m-am ridicat si m-am dus sa intreb alt chelner ce se intampla si ne de suntem ridicati de atatea ori si mi-a spus pentru a 2-a oara ca nu e ocupat si ne putem aseza, eu deja extrem de nervoasa l-am rugat frumos sa discute cu colegul sa il anunte ca ne ridicase de 2 ori, ce schimbari au aparut pentru ca asa este normal sa existe comunicare intre personal ca sa se evite astfel de neplaceri. Dupa ce au discutat ca pe maidan adica “Bai aici nu e ocupat ” chelnerul neinformat a inceput sa comenteze si era foarte nervos iar celalalt a venit sa ia comanda iar eu nu am putut ramane le-am spus ca este lipsa de respect si nu asa se trateaza clientii si am plecat. Sper ca nu v-am plictisit cu aceasta poveste , am vrut sa o spun din 2 motive, primul ca eu nu am mancat niciodata acolo si primul instinct a fost sa spun ca acolo nu mai revin insa am hotarat ca las cateva saptamani sa treaca si ma intorc, vreau sa vad cum este mancarea, insa indiferent cat de buna este va ramane acea reticenta . Prima impresie e greu sa o uiti si sa treci peste ea dar oricine merita a doua sansa.

    Răspunde
  12. Mircea
    Mircea says:

    Poate ne publici un artcl de critica si despre sofruile de restaurant. Eu vreau sa-mi fa cun restaurant in Craiova si ma documentam despre softuri. E un ingrdient necesar. Dar sincer, habar nu am cu ce se mananca, care e mai bun, ce dzavantaje au. Am vazut unul zilele astea, Digital Restaurant, care pare interesant (http://digital-restaurant.ro), dar vroiam sa aflu si alte pareri.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Doresc să intre în discuție?
Simțiți-vă liber pentru a contribui!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *