În loc de editorial

  • Sunt convins că vă plac panseurile mele. Dar, pentru invitaţii care au lipsit de la conferinţa de presă dedicată celor 15 ani de „La Mama”, reiau aici, şcolăreşte, principalele idei şi informaţii comunicate cu respectiva ocazie. Pe puncte.
  • Compania Trotter Restaurant, deţinătoarea lanţului de restaurante „La Mama” şi a cafenelelor „Cafepedia”, a realizat în 2013 o cifră de afaceri de 5,3 milioane de euro, realizând astfel o creştere de 6% faţă de 2012, într-o piaţă aflată în continuă contracţie (încă din 2009).
  • „La Mama” este o reţea independentă, un brand 100% românesc, care operează în prezent zece restaurante, două dintre ele – cu statut sezonier – fiind amplasate în Mamaia.
  • În 2005, „La Mama” a devenit prima reţea independentă de restaurante din România care a implementat şi certificat standarde de calitate ISO 9001 şi HACCP, în conformitate cu standardele europene, iar în anul 2007 a obţinut certificarea ISO 22000. Începând cu 2007, „La Mama” a lansat serviciul de home delivery.
  • Echipa „La Mama” totalizează aproximativ 400 de angajaţi (în restaurante, unitatea proprie de producţie, depozitare şi în biroul central), numărul acestora crescând vara la 500 (când devin operaţionale locaţiile de pe litoral).
  • În anul 2013, compania a realizat o investiţie majoră, de 1 milion de euro, într-un restaurant „La Mama” de aproximativ 400 de locuri şi o plajă cu lounge – în Mamaia Nord.
  • Pe parcursul anului trecut, „La Mama” a avut aproximativ 3500 de clienţi în fiecare zi, care au plătit o valoare medie – pe bon – de echivalentul a 17 euro.
  • Conform unei statistici interne a companiei, cele mai apreciate mâncăruri „La Mama” sunt cele rezultate din reţete proprii, primele în topurile longevităţii şi al vânzărilor fiind ciorba de burtă, sărmăluţele cu mămăliguţă, tochitura cu mămăliguţă, celebrii mititei, precum şi nu mai puţin celebrii papanaşi.
  • 2014 este un an de consolidare a ceea ce compania a realizat în trecut; investiţiile vor merge în special către remodelarea unor restaurante şi în trainingul personalui, vizând creşterea continuă a calităţii serviciilor şi a produselor „La Mama”. În a doua jumătate a anului şi, probabil, în prima parte a lui 2015, compania ia în considerare şi deschiderea de noi restaurante.

De ce sa ma intorc in tara ?

Zilele acestea am vizitat Italia. Cunoscutii ar putea zice ca facusem o promisiune dar, circumstantele, m-au facut sa consider ca aplicabilitatea acesteia a trecut….:)

In fine……

Cum ziceam, proaspat aterizat la Roma, cu fata la Coloseum, imi savuram paharul de vin si sandwich-ul aferent. Ospatarita, sa-i zicem Maria pe nume, romanca din Roman.

Curiozitatea m-a facut sa vreau sa-i aflu povestea, poveste pe care ea mi-a spus-o in cateva fraze simple. A plecat din Roman pentru ca nu avea nici un viitor, a muncit ca ospatar inca de la inceput si, chiar daca i-a fost greu sa se acomodeze a rezistat. Astazi, are un copil care merge la gradinita de langa casa, casa pe care si-a luat-o impreuna cu sotul ei in periferia Romei, castigul ei de 1400 de euro salariu plus tips le ajunge pentru traiul zilnic in timp ce castigul sotului, care lucreaza in constructii, este pus deoparte pentru cresterea calitatii vietii

O poveste banala am spune daca nu am compara-o cu ceea ce se intampla in tara noastra. Si poate ca la capitolul financiar si dezvoltare acasa, incep sa se gaseasca solutii. Inclusiv aceea de ati lua o casa de a putea simti ca ai de ce sa muncesti. Dar ce ne facem cu calitatea vietii ? Pentru ca, la final acesta este lucrul care face diferenta. Muncitorul tot cu sapa va da, la noi sau oriunde, ospatarul tot va cara farfurii cu mancare, frizerul tot va tunde oameni, etc dar, dupa ce ai terminat slujba, cand iesi pe strada, este important ce primesti: aer curat, sistem de sanatate sau de invatamant care sa functioneze, respect pentru taxele platite sau meseria pe care o faci, etc

Si daca raspunsul Mariei la intrebarea daca se mai intoarce in tara a fost nu, acest lucru se datoreaza calitatii vietii pe care noi, astazi in tara noastra, nu o putem oferi

Dupa Revolutie, cativa dintre cei intorsi in tara au fost luati la intrebari pe motivul ca e usor pentru ei sa-si permita sa dea lectii cand nu au suferit in comunism. Raspunsul de atunci a lui Campeanu mi s-a parut edificator. Intradevar, chiar daca nu sufera in tara ca cei care raman, emigrantii de azi sau din alte vremuri nu o vor duce usor dar, prefera sa incerce sa realizeze ceva in alta tara, avand in vedere ca tara lor le intoarce spatele

Si poate ca intrebarea retorica este deasemenea celebra: ” ce putem face noi pentru tara noastra ? ” Si asta pentru ca maine, oamenii macar sa inceapa sa se gandeasca sa nu mai plece, daca nu sa se si intoarca…:)

Si atunci vom sti cu totii ca incepe sa fie bine

Rome – ziua a 2-a

Ziua a inceput apoteotic…:) Am schimbat debaraua care era pe post de camera cu una normala. Noroc ca mi-a fost somn in ziua precedenta si nu a contat prea tare si evident, noroc ca nu sunt claustrofob. Apoi a urmat micul dejun…, inapoi in debara…, 10 persoane inghesuite intr-o camera de 12 mp incercand sa nu se atinga sau incercand sa manance …:) Mi-am reconsiderat standardul de 4 stele. Cel putin pentru centrul Romei. Noroc ca ziua era frumoasa si strazile imbietoare

Am plecat pe strazutele mici, pline de carciumioare, cladiri vechi, din cand in cand cate o biserica veche de secole. Orasele traiesc prin spectacolul strazii… si, slava Domnului, Roma iti ofera spectacol la fiecare colt de strada: cantareti ambulanti, pictori sau diversi desenatori, mimi, tarabe cu toate prostiile lumii, negri care vand fake-uri…., paine si circ, nimic schimbat.

photo 3

 

Ca orice turist care ma cred istet, am zis ca eu nu voi manca in zonele comerciale…:). Din pacate pentru mine si cei ca mine care se cred isteti, tot centrul imens al Romei, cu miile de stradute care se intretaie in toate directiile, cu miile de carciumioare si de baruri care mai de care mai ponosite, dar asta este farmecul lor, au un singur scop: spolierea turistului. cu tact sau fara, cu minima calitate sau fara, rostul este de a vinde putin si scump. Cum isi bate joc romanul ( adica cetateanu Romei ) de mancarea lui, greu poate reusi altcineva…:)

Fara sa ma supar, am luat lucrurile ca atare si m-am bucurat de un oras superb, incarcat la fiecare pas de miile de ani de istorie, de linistea pe care o simti cand te asezi la o masa oarecare sa bei un pahar de vin sau sa mananci ceva lejer

Gata cu lenevitul…, azi este zi de Vatican: urcat in taxi si 5 euro mai tarziu ( era aproape ) ajung la destinatie. Lumea de pe lume statea la coada sa intre in celebra cetate. Deoarece urasc cozile ( reminiscente din vremuri apuse ), am platit un tur cu ghid, 46 euro si, am intrat. Intai in muzeu, apoi in Capela Sixtina, apoi in Basilica San Pietro. Nu imi mai place sa vizitez muzee de ani de zile dar, sa vii la Roma si sa nu vezi Vaticanul este ca si cum vezi orasul de pe aeroport. Ma bucur ca am castigat cateva ore din viata vizitand sutele de ani de istorie pura. Si turism la cel mai inalt nivel…:) 34000 de turisti este media zilnica a vizitatorilor la Vatican. La o cheltuiala medie de 20 euro per om ( cu toate ca eu cred ca e mai mult ), imi este frica sa calculez….:) Si toti acesti oameni, plus multi multi altii, cheltuie atatia bani zilnic in Roma incat ma intreb de ce are Italia criza ?

photo 8

Iertati-mi blasfemia dar, picturile din Capela Sixtina nu m-au impresionat asa cum multe altele, de pe alte galerii sau din apartamentele Borgia au facut-o. Poate numele lui Michelangelo, precum si povestile lui controversate, sau poate faptul ca nu ai voie sa fotografiezi nimic, fruct interzis, sau poate chiar este ceva magic si sfant acolo, fac ca acest loc sa fie atat de celebru…

Basilica San Pietro este adevarata capodopera a Romei, dupa parerea mea. Este o biserica imensa, superba ca si arhitectura, plina de statui mai mult sau mai putin celebre. Aici se gaseste deasemenea mormantul Sfantului Petru.

Vedi Rome e poi murire ” cred ca se refera la aceasta biserica, cu mult mai impresionanta decat orice altceva am vazut pana acum

 

Gata cu vizitatul, au trecut 4 ore, m-am urcat intr-un taxi si am plecat spre Piazza Popolo. Stupoare, ori ne-a fentat taximetristul ori inca o modalitate prin care Vaticanul face bani, taxiul a costat triplu, pe motiv ca trecem dintr-o tara in alta…:) Ce glum bun….,

Piazza Popolo, animata, larga, am bifat-o si am luat-o pe jos pe Via del Corso, transformata ad hoc in pietonala. Plimbarea a durat cam 2 ore, cu opriri la un pahar sau la o portie de paste, inca o fotografie, stanga, dreapta fara vreo directie anume si, pentru a multa oara am realizat ca imensul oras este relativ mic , placut de facut la pas; am trecut de la un obiectiv la altul fara sa stiu cand si am ajuns aproape fara sa vreau in Piazza Navona si de aici la hotel. Era tarziu, se insera si un dus era necesar…, poate si putina odihna, inainte de masa de seara

De data asta, restaurantul a fost ales de Lulu, unul dintre prietenii cu care m-am intalnit aici. Pierluigi este un restaurant pe care l-as recomanda linistit chiar si unui italian. Poate putin cam scump dar, garantat extraordinar. Am mancat niste paste, a se citi spaghetti, facea misto ospatarul de mine cand a aflat ca nu imi plac decat spaghetti, cu ton proaspat si fructe de mare, rosii proaspete…, o minunatie. Am baut o stica de vin si, pe la 12, am realizat ca s-a mai incheiat o zi din Roma…:)

 

Roma -ziua 1

Ceea ce pentru cunoscutii mei parea imposibil, s-a intamplat: am ajuns la Roma. Aglomeratie, istorie, cald, oameni frumosi pe strada. Zborul de dimineata, ora 6 , este o greseala a Tarom-ului dar, asta e, la 8 eram la hotel si, pentru ca pana la ora 13 nu ma puteam caza, am luat-o razna pe strazi…:)

Am iesit din hotel, am mers 20 m pe o straduta, am ajuns pe bulevardul Vittorio Emanuele si am luat-o catre columna lui Traian. In 15 minute eram in fata monumentului cu nume de bulevard, cativa metri mai incolo si columna lui nenea Traian, forumul in spate, alte pietre, multa, foarte multa istorie, frumoasa, glorioasa….., in fundal, celebrul Colosseum. Aici am petrecut ceva timp: intai pentru un pahar scump de proseco si un panini mediocru, apoi pentru foto si plimbare. Colosseum-ul este una dintre acele minuni ale lumii ramasa in picioare…., impresionant prin ceea ce a fost, impresionant prin ceea ce a mai ramas astazi din el.photo 2

 

Dupa cateva ora petrecute in zona, plimbari prin gradinile si printre vestigiile vechiului imperiu, am luat-o usurel inapoi. Prima terasa pe care am gasit-o in cale ne-a imbiat cu umbra si alt pahar de prosseco. Un platou cu prosciuto si mozarela de bufala mi-au redat ceva din forta pierduta. Am plecat si, am luat-o pe Via del Corso, o strada comerciala recunoscuta, care incepe din fata Monumentului Vittorio Emanuele si se termina in Piazza del Popolo. Pentru pasionatii de istorie, aceasta este una dintre cele mai cunoscute piete din Roma, poate si pentru ca aici aveau loc executiile publice, ultima avand loc in 1826. Pe la jumatate, am cotit-o spre stanga si dupa alte cateva stradute iata-ma la Phanteon. Nu va ganditi ca invatasem geopgrafia Romei…., ma uitam pe o harta din cand in cand…:)

Cladire frumoasa, veche de peste 2000 de ani si care inca arata bine, m-a atras datorita unei cafenele din apropriere: Sant’ Eustachio. Povestea spune ca sub aceasta cafenea este un izvor termal si apa captata este folosita pentru facerea unei cafele deosebite. Secretul este pastrat cu strasnicie, locul de facere al cafelei fiind in asa fel conceput ca sa nu vezi nimic. Banuindu-i de mult marketing, am stat cat am putut de aproape si …, nu am vazut nimic…., dar fiind Toma Necredinciosul, ii banuiesc in continuare. Prea e crema de la cafea buna rau …., pana si Cristi Coman, campionul nostru pt tot ce inseamna cafea s-ar oftica….:)

photo 4

 

Am plecat de la Phanteonul cafelei, in cativa metri am ajuns in Piata Navona, alt loc de vizitat si, apoi pe niste stradute, inapoi in Bulevard Vittorio Emanuele si in sfarsit la hotel. Deja era ora 5, m-am cazat si nani, beauty sleep era necesar

Seara, aveam o intalnire impreuna cu alti prieteni care erau si ei in Roma, la restaurant da Pallotta in zona Pontemilvio. Pentru iesit seara, recomand aceasta zona ca nefiind turistica, ci zona in care romanii ies si ei. Din pacate, in afara de calamarul la gratar, nimic nu m-a dat pe spate, asa ca nu am nimic de recomandat. Zona, din fericire, plina de barulete si carciumioare, cu viata de noapte activa, nimic sofisticat.

Am luat un taxi si inapoi in Piata Navona, poate mai prindem ceva din distractia de aici…, din pacate, ora 12 noaptea era cam tarzie pentru zona …., asa ca am spus la revedere unei prime zi in Roma….

Lumea Cafepedia

Te invitam in lumea Cafepedia, o lume unde poti sa “rasfoiesti enciclopedia” cafelei, sa degusti preparate internationale si deserturi pregatite de proprii patiseri, sa asculti muzica live, sa te intalnesti cu partenerii tai de afaceri si sa participi la eventimente culturale si muzicale.

 

Cafepedia Alba Iulia, prima cafenea a lantului, amenajata ca o combinatie intre cafenea clasica si lounge, este locul perfect pentru a te intalni cu prietenii si partenerii de afaceri. In aceasta locatie, Cristian Coman, barista coordonator si campion national la National Barista Championship iti prepara cafeaua in fiecare zi.

 

Cafepedia Romana este un “hot spot” in centrul Bucurestiului, oferind pe langa o locatie exceptionala, intr-o frumoasa casa boieresca, cadrul perfect pentru organizarea de expozitii de pictura&fotografie, targuri de fashion, concerte live cu trupe in voga , evenimente culinare (Bucate Unicate si Midii, Stridii si Sampanie), petreceri private sau de companie.

 

Cafepedia Iasi este o locatie de referinta in Iasi, un loc unde degustarea cafelei, a preparatelor din meniu precum si evenimentele organizate sunt foarte apreciate de clienti.

Marttinez beach

Marttinez este cea mai noua destinatie de vara din Mamaia Nord. In inima distractiei te asteapta o plaja amenajata cu peste 200 de locuri si un lounge cu servicii de inalta calitate.

La Marttinez beach bunul gust, cocktailurile delicioase, muzica, serviciile si inovatia se imbina astfel incat momentele petrecute aici sunt de neuitat.

Vino sa experimentezi Full Moon Party, seri de saxofon si trompeta live, cocktail buckets si multe alte noutati.

Numai la Marttinez beach poti sa comanzi de pe sezlong bautura preferata scanand QR codul de pe umbrela !

Alte informatii:

Lounge de 400 mp deschis pe 3 laturi cu o capacitate de 250 de persoane pe scaune si 500 in picioare.

Meniu atractiv de spumante,vinuri, cocktailuri si racoritoare, meniu food atractiv cu salate, mancaruri usoare, paste si chiar si pizza preparata in cuptorul propriu.

Ambianta sonora asiguratat de DJ live cu muzica diferentiata in functie de momentele zilei.

Plaja de 2500 mp cu umbrele sezlonguri, canapele sipaturi , beach bar deschis de la 08:00 dimineata pana la ultimul client.

Despre mine

Numele meu este Mahu Catalin. Nascut pe 18 ian 1970, in Onesti jud Bacau. Locuiesc din 1990 in Bucuresti, unde am absolvit si Facultatea de Autovehicule Rutiere din cadrul Universitatii Politehnice Bucuresti.

Pe data de 27.02.1999, impreuna cu un fost coleg de facultate am deschis primul restaurant ” La Mama ” , acesta fiind inceputul dezvoltarii celui mai cunoscut lant de restaurante din Romania. Parteneriatul s-a destramat cativa ani mai tarziu, astazi fiind unic asociat al companiei care detine restaurantele mai sus amintite, precum si a cafenelelor ” Cafepedia ”

In aceasta calitate, in toata aceasta perioada am acumulat o mare experienta in domeniul restauratiei, in principal datorita faptului ca m-am implicat in toate activitatile existente intr-un restaurant, invatand aceasta meserie.

Nu sunt un ” guru ” al bucatariei, nu sunt un ” inventator ” de feluri de mancare, dar sunt un sustinator al calitatii produselor si a serviciilor. Deasemenea, conduc o echipa de 500 de oameni.

Toate lucrurile pe care le-am invatat in acesti ani, cunostintele tuturor celor cu care lucrez, experientele zilnice ale industriei HoReCa din care fac parte, sunt resursele acestui blog

Sunt vechi, domnule!

Zilele trecute am aniversat o anumită vârstă. Matură. Am împlinit un număr de ani relativ egal cu procentul de alcool pur din tăriile de calitate. Româneşti, europene, asiatice, americane. Nu mai contează provenienţa. Important – şi consolator, pentru mine – este că valoarea şi calitatea acestor băuturi sunt proporţionale (şi) cu vechimea lor. Şi, prin analogie, privesc înapoi şi constat – cu bucurie – că anii aceştia nu au trecut, nici pentru mine, chiar degeaba. De exemplu, fiul meu se pregăteşte pentru gimnaziu…

Această retrospecţiune personală este accentuată (era să scriu „agravată”) de apropierea unui alt moment aniversar. De data aceasta, în business. La sfârşitul lunii februarie, pe 27, se împlinesc 15 ani de la deschiderea primului restaurant „La Mama”! E ceva, nu? În aceşti 15 ani am inaugurat zece restaurante şi trei cafenele. Am oferit locuri de muncă pentru mii de oameni şi am ospătat milioane de clienţi înfometaţi şi însetaţi. Ştiu, veţi zice că asta e afacerea…

Atunci, daţi-mi voie să spun şi eu ce cred că este mai relevant decât cifra de afaceri din bilanţurile contabile anuale. Mai elocvent decât orice cronică online şi premiu obţinut. Cea mai grăitoare dovadă a succesului „La Mama” este vechimea noastră. Aceşti 15 ani, în care au tot apărut şi dispărut alte restaurante, şi-au schimbat numele sau specificul ori au fost transformate în altceva. Noi am rămas în piaţă şi ne-am dezvoltat odată cu ea. Am inovat – cu rezultate – şi am fost copiaţi (cam fără succes).

De aceea, nu-l voi cita pe veşnic junele Mircea Dinescu, declamând „Sunt tânăr, doamnă”, ci-l voi pastişa pe nenea Iancu Caragiale. „Sunt vechi, domnule!” – şi eu cu „La Mama”.

Privind înapoi cu mândrie

Nu vreau să mă uit pe geam, spre cerul plumburiu şi copacii golaşi. Prefer să închid ochii şi să-mi amintesc nisipul fierbinte din jurul beach barului nostru de pe plaja „Marttinez”. Să aud din nou saxofonul cu care întâmpinam răsăritul, în lounge. Să contemplu – cu ochii minţii – cele 500 de locuri la mese (aproape toate – ocupate) din cel mai nou restaurant al nostru, deschis – pe 21 iunie 2013, împreună cu „Martinez Beach” – în Mamaia Nord.

Revăd cum ne relaxam, tolăniţi pe şezlong, ocrotiţi de umbrar şi cum puteam comanda – direct de pe telefon – un cocktail răcoritor. Prin intermediul aplicaţiei pentru smart phone, care funcţionează şi ca un card de fidelitate, ce îţi aduce puncte – pe baza cărora poţi câştiga numeroase premii. Cine a fost strângător – şi a adunat 250 de puncte – se pregăteşte acum pentru petrecerea de revelion. Oferită de un restaurant „La Mama”, desigur.

Dacă nu trebuia să le scriu pentru „Jurnal”, am fi depănat aceste amintiri la o cafea. Noua noastră cafea, 100% arabică, 100% organică şi certificată „Fairtrade”. Boabe proaspăt prăjite, de cafea cultivată fără folosirea pesticidelor sintetice, a erbicidelor şi a îngrăşămintelor chimice. Şi introdusă în toată reţeaua „La Mama”, cu un efort financiar nu tocmai modest…

Acum, cu atâtea aduceri aminte, acest editorial devine cam retrospectiv. Şi începe să semene cu un bilanţ pentru 2013. N-a fost intenţia mea. Aşa a ieşit. Oricum, se pare că nu am bătut pasul pe loc nici anul acesta. Vom sărbători amintitele realizări, împreună cu prietenii, colaboratorii şi clienţii noştri. Pretexte sunt, suficiente: Sfântul Andrei, Ziua Naţională, Sărbătorile Crăciunului, Revelionul. Mâncare gustoasă avem, băutura e destulă…
Măcar la fel de bun de-ar fi şi 2014… La mulţi ani!

Lunga vară fierbinte

Tinerii noştri cititori ar putea crede că povestesc despre sezonul 1958, din care ne-a rămas nemuritorul film cu Paul Newman (care îi împrumută titlul acestui editorial). Dar, nu, aceste amintiri estivale sunt din perioada în care eu aveam vârsta tinerilor noştri clienţi. Adică, de acum aproximativ 20 de ani.

Eram studenţi sau absolviserăm, deja, o facultate. Şi abia aşteptam să înceapă vara. Să plecăm la mare! Să ne tolănim pe nisip, să facem o baie în apa sărată, să ne răcorim cu o bere. Aţi putea spune că nimic nu s-a schimbat, nu-i aşa?

Şi totuşi, vacanţa noastră pe litoral era altfel. Pentru a sta lungit la soare, trebuia să scotoceşti prin dulapul cu lenjerie de acasă, după un cearşaf. Pe care îl sacrificai, decolorându-l şi umplându-l zilnic de nisip. Dacă preferai să leneveşti, pe plajă, la umbră, singura salvare putea veni – tot de acasă! – de la vecinul buticar. Care “se privatizase” şi îţi împrumuta, pentru un sejur, una dintre puţinele lui umbrele, cu care îl dotase un furnizor de marfă. Vroiai să bei ceva rece, direct pe nisip? Făceai mai întâi un drum pe la gheţărie, umpleai sacoşa cu un sloi zdrobit şi apoi afundai sticlele în granulele congelate…

Acum, standardele au evoluat mult. La “Marttinez Beach”, de exemplu, punem la dispoziţia clienţilor noştri şezlonguri confortabile, aşezate sub umbrare din stuf. Pentru consumaţia de pe plaja proprie, avem beach bar, dar şi un foarte spaţios lounge în aer liber, în care consumatorii sunt invitaţi pe perne comode. Cine nu vrea să se mişte de pe şezlong, poate comanda o băutură rece (sau ceva de mâncare) direct de sub umbrelă, printr-o aplicaţie dedicată pentru smartphone.

Cu toate acestea, eu petreceam foarte fericit – la mare – şi cu 20 de ani în urmă. De ce? Probabil şi pentru că aveam actuala vârstă a clienţilor noştri de acum…