Rome – ziua a 2-a

Ziua a inceput apoteotic…:) Am schimbat debaraua care era pe post de camera cu una normala. Noroc ca mi-a fost somn in ziua precedenta si nu a contat prea tare si evident, noroc ca nu sunt claustrofob. Apoi a urmat micul dejun…, inapoi in debara…, 10 persoane inghesuite intr-o camera de 12 mp incercand sa nu se atinga sau incercand sa manance …:) Mi-am reconsiderat standardul de 4 stele. Cel putin pentru centrul Romei. Noroc ca ziua era frumoasa si strazile imbietoare

Am plecat pe strazutele mici, pline de carciumioare, cladiri vechi, din cand in cand cate o biserica veche de secole. Orasele traiesc prin spectacolul strazii… si, slava Domnului, Roma iti ofera spectacol la fiecare colt de strada: cantareti ambulanti, pictori sau diversi desenatori, mimi, tarabe cu toate prostiile lumii, negri care vand fake-uri…., paine si circ, nimic schimbat.

photo 3

 

Ca orice turist care ma cred istet, am zis ca eu nu voi manca in zonele comerciale…:). Din pacate pentru mine si cei ca mine care se cred isteti, tot centrul imens al Romei, cu miile de stradute care se intretaie in toate directiile, cu miile de carciumioare si de baruri care mai de care mai ponosite, dar asta este farmecul lor, au un singur scop: spolierea turistului. cu tact sau fara, cu minima calitate sau fara, rostul este de a vinde putin si scump. Cum isi bate joc romanul ( adica cetateanu Romei ) de mancarea lui, greu poate reusi altcineva…:)

Fara sa ma supar, am luat lucrurile ca atare si m-am bucurat de un oras superb, incarcat la fiecare pas de miile de ani de istorie, de linistea pe care o simti cand te asezi la o masa oarecare sa bei un pahar de vin sau sa mananci ceva lejer

Gata cu lenevitul…, azi este zi de Vatican: urcat in taxi si 5 euro mai tarziu ( era aproape ) ajung la destinatie. Lumea de pe lume statea la coada sa intre in celebra cetate. Deoarece urasc cozile ( reminiscente din vremuri apuse ), am platit un tur cu ghid, 46 euro si, am intrat. Intai in muzeu, apoi in Capela Sixtina, apoi in Basilica San Pietro. Nu imi mai place sa vizitez muzee de ani de zile dar, sa vii la Roma si sa nu vezi Vaticanul este ca si cum vezi orasul de pe aeroport. Ma bucur ca am castigat cateva ore din viata vizitand sutele de ani de istorie pura. Si turism la cel mai inalt nivel…:) 34000 de turisti este media zilnica a vizitatorilor la Vatican. La o cheltuiala medie de 20 euro per om ( cu toate ca eu cred ca e mai mult ), imi este frica sa calculez….:) Si toti acesti oameni, plus multi multi altii, cheltuie atatia bani zilnic in Roma incat ma intreb de ce are Italia criza ?

photo 8

Iertati-mi blasfemia dar, picturile din Capela Sixtina nu m-au impresionat asa cum multe altele, de pe alte galerii sau din apartamentele Borgia au facut-o. Poate numele lui Michelangelo, precum si povestile lui controversate, sau poate faptul ca nu ai voie sa fotografiezi nimic, fruct interzis, sau poate chiar este ceva magic si sfant acolo, fac ca acest loc sa fie atat de celebru…

Basilica San Pietro este adevarata capodopera a Romei, dupa parerea mea. Este o biserica imensa, superba ca si arhitectura, plina de statui mai mult sau mai putin celebre. Aici se gaseste deasemenea mormantul Sfantului Petru.

Vedi Rome e poi murire ” cred ca se refera la aceasta biserica, cu mult mai impresionanta decat orice altceva am vazut pana acum

 

Gata cu vizitatul, au trecut 4 ore, m-am urcat intr-un taxi si am plecat spre Piazza Popolo. Stupoare, ori ne-a fentat taximetristul ori inca o modalitate prin care Vaticanul face bani, taxiul a costat triplu, pe motiv ca trecem dintr-o tara in alta…:) Ce glum bun….,

Piazza Popolo, animata, larga, am bifat-o si am luat-o pe jos pe Via del Corso, transformata ad hoc in pietonala. Plimbarea a durat cam 2 ore, cu opriri la un pahar sau la o portie de paste, inca o fotografie, stanga, dreapta fara vreo directie anume si, pentru a multa oara am realizat ca imensul oras este relativ mic , placut de facut la pas; am trecut de la un obiectiv la altul fara sa stiu cand si am ajuns aproape fara sa vreau in Piazza Navona si de aici la hotel. Era tarziu, se insera si un dus era necesar…, poate si putina odihna, inainte de masa de seara

De data asta, restaurantul a fost ales de Lulu, unul dintre prietenii cu care m-am intalnit aici. Pierluigi este un restaurant pe care l-as recomanda linistit chiar si unui italian. Poate putin cam scump dar, garantat extraordinar. Am mancat niste paste, a se citi spaghetti, facea misto ospatarul de mine cand a aflat ca nu imi plac decat spaghetti, cu ton proaspat si fructe de mare, rosii proaspete…, o minunatie. Am baut o stica de vin si, pe la 12, am realizat ca s-a mai incheiat o zi din Roma…:)

 

Hits: 314

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Doresc să intre în discuție?
Simțiți-vă liber pentru a contribui!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *