Articole

Coperto

            Coperto este o notiune destul de des intalnita in lumea larga, chiar daca pe mine unul ma scoate din sarite. Dar sa definim pentru cei care nu stiu, ce inseamna asta : coperto este o taxa aplicabila fiecarui client, care se adauga la nota finala de plata.

            Cu toate astea, analizand ca si proprietar de restaurant fenomenul imi dau seama de avantajele acestuia la nivelul intregii industrii. Pe vremuri, ( epoca Ceausescu ), restaurantele aveau ceea ce se numea remiza si aceasta putea fi chiar si de 100 % in segmentul lux. Motivatia acelei perioade era de a face o diferenta functie de categoria lux sau normala a respectivei locatii, in conditiile unor preturi impuse de un regim care uniformiza.

             Intr-o piata matura, preturile din restaurante diferite sunt in general similare, diferentierea facandu-se prin ofertele specifice: un produs facut mai bine, atmosfera, etc. Mai mult, aceste preturi nu iti permit un adaos comercial exagerat, dar costurile de operare al unui restaurant atat fixe cat si variabile pot fi destul de mari incat sa ” manance ” acest adaos comercial. O crestere a preturilor ar duce la o iesire din linie a respectivului restaurant ceea ce ar putea atrage falimentul. Aici intervine coperto.

            Fie ca bea doar o cafea, fie ca are o nota incarcata, fiecare client plateste o taxa fixa, mai mare sau mai mica, functie de ceea ce ofera restaurantul respectiv. Banii pot fi justificati prin panorama oferita ( chirii mai mari ), printr-un aranjament al mesei mai costisitor ( pahare, servetele, oliviera, etc. ) sau prin servicii mai bune ( poti plati mai bine, personal mai calificat, etc ). Se poate interpreta ca banii nu sunt decat profit pentru respectivul proprietar dar, sa nu uitam ca si afacerea de restaurant trebuie sa fie aducatoare de profit, iar limitele procentuale ale acestuia sunt reglate de piata si de normalitate.

            In conditiile crizei de astazi, in conditiile crizei de personal cu care aceasta industrie s-a confruntat in perioada trecuta, in conditiile dorintei cresterii calitatii serviciilor, coperto poate fi o solutie, dar numai daca acest coperto devine politica de stat si este implementat peste tot, pentru ca altfel, el nu va genera decat suparare…:(.

            Sistemul nu este nou si el este regasit in multe tari din Europa, in forma directa sau in forme indirecte: tips variabil intre 10% si 25% inclus pe nota de plata, remiza, pret fara tva in meniu, etc.

            Nu imi place neaparat, dar are logica introducerea acestui sistem… asa ca, pana la urma doar clientul va decide daca 1ron in plus este mult sau ceea ce primeste, merita. 

Hits: 10443

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Restaurantul ( 1 )

            Un prieten foarte bun, pe care nu am nici un motiv sa nu-l cred, mi-a povestit o intamplare haioasa dintr-o cafenea pariziana.

            fiind cazati undeva in Paris la un hotel, am decis impreuna cu prietenii din grup sa luam micul dejun la o cafenea din apropiere cu o vedere frumoasa asupra zonei. Azi asa, maine la fel, dupa cateva zile, ne-am gandit sa cerem un discount pentru zilele urmatoare, ca niste clienti fideli ce eram deja…:) Pana la urma, in total stateam 14 zile si nu strica nimanui o mica economie. Vorbind franceza fluent, am abordat-o pe tanara care ne servea, aceeasi in fiecare dimineata si am primit un raspuns care m-a facut sa rad cu pofta:

            ” – Este placerea d-voastra sa veniti aici, domnule , nu a mea sa va servesc…! “

            Este drept ca am ras si eu cu pofta la aceasta aproape anecdota dar, mi-am adus aminte de experientele traite de mine la Paris si am regasit atitudinea. De fapt, in marile capitale  sau orase europene, superturistice ( Paris, Venetia,… ), in marea majoritate a cazurilor esti servit fara pretentii, la obiect si gata. Daca ai vrea sa comentezi ceva despre mancare sau durata serviciului, cred ca ospatarul respectiv nu ar intelege ce doresti. Exista si cazuri in care lucrurile merg struna dar, sa fim sinceri, rar, foarte rar.

            Povestirea prietenului, mi-a adus aminte de o alta,  antagonista fata de cea de mai sus, petrecuta la Milano:

            Intrand intr-o tratorie in care mai fusesem simplu client cu 2 ani inainte, ospatarul mi-a spus dupa ce m-a fixat cateva secunde:

            ” – Buna seara, bine ati revenit. stati tot la hotelul la care ati stat si acum 2 ani ? ”

            Uimirea mi-a fost asa de mare, incat am tot povestit aceasta intamplare, dealtfel unica. Acel ospatar este in aceeasi categorie rara, foarte rara cu cel din povestea d-lui Cristi Roman, dintr-un comentariu din acest blog.  

Hits: 230

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0