Restaurantul ( 2 )

      Am scris mai demult un post, numit Restaurantul, post care avea rolul de a porni un ciclu de povestiri despre intamplari reale din viata de restaurant.

      Imi aduc aminte cu ocazia asta de o povestire a unei prietene, povestire usor ilara atunci cand o auzi dar nu cred ca mi-as dori sau as dori cuiva sa fie in pielea personajului…:). Chiar daca intamplarea este 100 % reala, frumusetea ei este mai importanta decat acuratetea personajelor.

      Fiecare dintre noi sau, ma rog, o mare parte dintre noi, a incercat macar o data sa ” fure ” o scrumiera, un pahar, un tacam dintr-un restaurant, asa de fun, pentru a avea o amintire.

      Acelasi lucru l-a incercat si prietena de care vorbeam, cu o frumoasa scrumiera de aluminiu, a unei cunoscute marci de tigari. A bagat-o in geanta imediat ce ospatarita i-a lasat-o pe masa, curata de parca era nou nouta. Cateva minute mai tarziu, dorind sa schimbe scrumiera, ospatarita a vazut lipsa ei. A urmat urmatorul dialog:

 ” – Ce ati facut ? Ati ascuns scrumiera ?

   – Nu ! Nu mi-ati lasat-o. Chiar vroiam sa va rog sa-mi aduceti una…!

   – Ba v-am lasat-o acum cateva minute. Va rog sa-mi dati scrumiera inapoi. Va rog sa o scoateti din geanta….! ( ton imperativ si culmea,… a generat reactia prietenei mele : a scos scrumiera din geanta…!? )

Luand scrumiera intr-o mana, ospatarita a spus cu voce tare si razand, astfel incat sa o auda tot restaurantul:

   – Sefa ! Ia uitati ce am scos din geanta doamnei de la masa de la geam ! Doamna ! Stati, nu plecati, nu vreti sa vorbiti cu sefa mea…?

      Evident ca prietena mea nu mai gasea usa de iesire, rosie toata de rusinea patita…

      Am ras cu pofta atunci cand imi povestea dar m-am gandit ce neplacut trebuie sa fie sa fii pus intr-o atare situatie si, deasemenea cat de spontana a fost acea ospatarita…!

      Nu as dori sa fiu vreodata intr-o astfel de ipostaza…

Hits: 311