Agentul “Ciorbă” se întoarce

Poate ar trebui să nu mai mănânc atâtea ciorbe. Şi, mai ales, sarmale. Prea multă grăsime!

Era începutul verii, iar gândurile astea nu-mi dădeau pace. Urma o perioadă de vacanţă. Un bun prilej pentru a încerca – în cele câteva călătorii care urmau – mâncăruri deosebite. Exotice, chiar. Şi, desigur, alese după criterii sănătoase: fără colesterol, majoritar vegetale, cu puţine calorii. Să vedem!

Salată de broccoli cu avocado (în afară de culoarea verde, care e legătura?). Somon cu sparanghel (cei care apără drepturile porcilor şi vitelor nu sunt impresionaţi de sacrificarea peştilor?). Piept de pui cu ananas (piept de pui facem şi noi, dar de ce să-l servim împreună cu desertul?). Fructe de mare (fructele nu cresc pe crengi?). Nu vreau să fiu răutăcios, doar glumesc. N-au fost rele. Şi, de altfel, specialităţile culinare se asortează perfect cu destinaţiile exotice şi cu extravaganţele din vacanţe.

Dar, acum, ne-am întors. Din nou la şcoală. Iarăşi la serviciu. De la capăt în afaceri. Iar eu am revenit cu o poftă teribilă de a mânca o ciorbă. Una rădăuţeană, cu multă smântână. Şi, apoi, o porţie mare de sărmăluţe cu mămăliguţă. Exact meniul unor prânzuri memorabile cu care mă răsfăţa mama, acasă. Ce bune sunt! Şi ce dor mi-a fost de gusturile astea!

Şi, totuşi, ce ne facem cu colesterolul, cu grăsimea şi cu caloriile? Nimic! Vom trăi cu ele, fără exagerări. Dacă mama nu şi-a făcut griji atunci când, de atâtea ori, ne-a gătit ciorbe şi sarmale, sunt convins că nici eu nu trebuie să îmi fac probleme mâncând tradiţional. Mamele vor şi fac întotdeauna ce este mai bun şi mai bine pentru fii lor. Şi „La Mama” la fel! Pentru clienţi, desigur.

Hits: 329