” Munca l-a creat pe om “
“Meseria este bratara de aur” – spune un vechi proverb romanesc pe care uneori il banuiesc a fi mai degraba o creatie a regimului comunist din trecut decat rodul intelepciunii populare. Si spun asta pentru ca in ultimii ani am asistat la disparitia dorintei de a munci a oamenilor. Boom-ul imobiliar si nu numai i-a facut pe unii sa castige atat de usor o gramada de bani incat am ajuns sa nu mai avem de ce sa muncim pamantul sau in fabrici, orice ” job ” devenise prea slab platit, aproape nimeni ” nu se dadea jos din pat dimineata” daca tranzactia nu era de minim mii de euro, suta de mii de euro nu mai avea valoare si oricine vorbea de milion de parca avea 10 in buzunar, chiar daca pe acolo fluiera vantul…:)
Si unde suntem astazi ? Nu sunt vreun specialist in studii sociale, in analiza fenomenului la nivel global, bla, bla bla…, incerc doar sa spun o parere. Pe mine parintii mei m-au invatat ” prost ” a se citi ” corect si cinstit “. Oameni cu studii medii care s-au dus o viata la munca cu zambetul pe buze. Oameni care mi-au aratat ca progresul se face si prin munca si, ca oricat de mult ti-ai dori sa fii milionar, fericirea vine si din acceptarea locului tau in societate. Si daca nu iti convine, daca vrei sa fii mai mult decat esti, atunci “pune Cataline mama mana pe carte, invata nu bate mingea toata ziua in curtea scolii si ai sa ai sansa…” Sansa nu garantia….
In urma cu vreo doi ani, in timpul unei serii de interviuri pentru diversele posturi libere din restaurante, m-am nimerit sa fiu in zona si m-am implicat in intervievarea candidatilor. La un moment dat, a ajuns in fata mea un tanar inbracat in treining, nespalat, cu unghiile murdare…, studii zero, limbaj zero, meserii cunoscute practicate zero…., ok, invatam la locul de munca, daca omul vrea sa munceasca este primul pas spre evolutie si i-am spus ca pentru el sunt trei posturi disponibile, pentru a-si alege unul dintre ele: ajutor bucatar ( zona curatat legume ), barman ( aici m-am riscat ) si director general…:). Raspunsul primit a fost ” – si ce trebuie sa fac ca director general ? ”
Nu putem fi o natie de directori generali, de patroni, de milionari… Imi pare rau ca dezamagesc pe cineva dar nu cred ca se poate.
Si asa, dupa acest prea lung preambul ajung la o intrebare, pe care in timpul unei scurte sedinte in unul dintre restaurantele mele am pus-o ospatarilor care erau de fata: ” este vreunul dintre voi care la inceputul liceului sa-si fi dorit sa fie ospatar ? care sa fi vazut posibilitatea de a face cariera in aceasta meserie ? ” Raspunsul a fost evident NU.
Ne intrebam atunci, daca oamenii din jurul nostru sunt blazati, nemultumiti de ceea ce fac, de ce multe merg prost ? De ce ospatarul nu te serveste bine, de ce mecanicul iti repara masina prost si tu pierzi timp in service, de ce vanzatoarea unui raion nu te baga in seama sau casiera se uita prin tine ? De ce oamenii nu mai zambesc la munca ?
Iar raspunsul meu este simplu: pentru ca oamenii si-au pierdut respectul fata de meseriile uzuale si nu si le mai doresc. Pentru ca peste tot in jurul nostru munca nu mai este respectata. Muncesti o viata, tragi din greu si abia reusesti sa-ti platesti ratele la o garsoniera; si atunci vrei calea usoara, drumul scur. Vrei sa muncesti cat mai putin si sa bagi in buzunar cat mai mult… nu e bine daca asta nu se leaga cu performanta ta profesionala.
Totusi, daca ne uitam la produsul pe care scoala romaneasca il scoate astazi pe piata, trebuie sa ne adaptam. Absolventi de licee fara vreo specializare, tineri care nici macar nu termina studiile medii pentru ca scoala nu le da o perspectiva, absolventi de facultate dezorientati, etc. Nu toti, dar marea majoritae. Si cand vezi ca lucrurile stau asa te intrebi cine va mai lucra la strung de acum incolo, cum vom mai gasi zidari care sa ne faca o casa cum trebuie nu dupa ureche, oare instalatorul va reusi sa desfunde chiveta sau o va infunda si mai tare, dar electricianul, pedichiurista, frizerul, macaragiul ( o meserie rara ), turnatorul ( nu ala de la Secu” ! ), tractoristul, infirmiera, etc…., oare cum vor fi ?
Si cu ce sunt aceste meserii diferite de cea de barman, bucatar sau ospatar ? Si de ce sa nu-ti doresti sa fii o viata ospatar sau barman, sau bucatar, asa cum in lumea civilizata se intampla ?
Cred ca trebuie sa revenim la normalitate si sa invatam ca intotdeauna sa fii bun in meseria ta te poate ajuta sa reusesti in viata. poate ca fiecare om ar trebui sa se gandeasca daca isi doreste cu adevarat sa faca ceea ce face pentru ca doar asa va putea sa exceleze.
Imi aduc aminte cu placere vorba unui prieten care imi spune ca el nu are o problema cu timpul petrecut la serviciu si nu simte presiunea muncii zilnice pentru ca ” munca este ca un HOBBY ” …, si ce poate fi mai misto decat sa te ocupi zilnic de hobby-ul tau
Ei bine, da….., munca este hobby-ul meu…:)
Hits: 1746
Desi nu e subiectul postarii am zis ca e mai simplu sa scriu aici…veti vedea probabil mai repede. Am citit in presa ca desi sunteti nefumator acceptasti localurile pt fumatori. Am o intrebare…cum vedeti discriminarea “Local pt fumotori” vis-a-vis de “local pt albi”? Considerati ca discriminarile se fac doar pe criterii de varsta, sex, rasa, religie sau si pe criterii de sanatate sau vicii? Cum ar fi de exemplu localurile pentru alcoolici? Un administrator de restaurant stie regula de politete numarul 1 in ceea pre priveste mancatul…la masa nu se fumeaza in timp ce lumea mananca. In rest…si eu respect munca…munca celor care incarca sa impuna legi care sa imi pastreze sanatatea intacta chiar cu pretul scaderii incasarilor celor care se ocupa de restaurante.
Sint foarte de acord cu articolul, dar mi se pare o viziune mult prea simpla, poate un pic lenesa.
Astfel de atitudini sint invatate, nu mostenite. Parinti care si-au invatat copii ca munca este importanta pentru viitorul lor sint acum pe pensii minuscule sau se zbat sa isi gaseasca un loc intr-o societate care face tot posibilul sa ii indeparteze. Ce poate sa invete atunci odrasla decit ca parintele s-a inselat, ca o viata de munca nu inseamna nimic?
Si poate ca nu asta e cazul, poate ca sint cei care cred in munca cind se duc sa se angajeze. Si atunci vad ca nimeni nu ii angajeaza fara experienta, chiar daca au facut o scoala. Sau ii angajeaza, dar ii trateaza ca pe maimute pentru ca au facut greseala sa munceasca pentru ei. Si cine sint acesi patroni care isi desconsidera angajatii? Oameni care nu au muncit prea mult si care simt ca rolul lor de sef vine dintr-o calitate personala care ii face superiori si in nici un caz din munca.
Iar in final, dupa ce angajatul respectiv a evitat astfel de locuri de munca, a avut parinti norocosi, si-a gasit un job bine platit si unde efortul lui este valorificat si de care se poate mindri, ajunge sa vada ca aprecierea este doar la nivel de cuvinte, pentru ca, de fapt, salariul lui tine de “piata” si de cit platesc competitorii din domeniu pentru un om cu experienta lui. E vindut si cumparat la fel ca rosiile in aceeasi piata. Si atunci se duce acasa si joaca jocuri unde cu cit tragi mai tare cu atit faci mai multe puncte sau XPerienta; oricum, in nici un caz, unul in care nu conteaza ce faci, ca tot nu se intimpla nimic.
Sint foarte de acord, spuneam, cu articolul, doar ca eu cred ca problema este sistemica, nu personala. De fiecare data cind cineva incearca sa mearga pe drumul pe care il pomenesti, i se da peste nas. O natie de smecheri care fac misto de tocilari ii spun ca nu e bine sa se multumeasca cu ce are, ca e de ajuns un “tun” si s-a “scos”, chiar si expresia sugerind ceva neplacut din care trebuie sa iasa.
Sint optimist, insa. Cred ca, intr-adevar, munca il va face pe om. Turismul nu prea are viitor imediat in Romania, iar antreprenoriatul este inca o idee pe care romanul nu a imbratisat-o pentru ca trebuie sa mearga impotriva curentului. In consecinta, in urmatorii ani, romanii o sa fie in continuare angajati de straini, pusi la munca, si incetul cu incetul o sa isi gaseasca acea valoare de a munci. Iar atunci vor dori sa le arate si altora cum se face, poate vor deveni patroni din simpla dorinta de a da sansa care li s-a dat lor, nu doar ca sa fie sefi, si atunci lucurile se vor schimba. Relativ brusc, as crede. Dar o sa ia cel putin o generatie, pentru ca cea de acum nu mai crede in nimic.
Hello, hello…:))
ma bucur sa te revad… pe aici…:)
cat despre idealismul din post este putin normal…, traim asa cum bine iti dai seama intr-o societate fara valori in care de multe ori te simti oprimat la inceput de drum… dar sa stii ca lucrurile nu sunt altfel in alte societati sau au fost in alte timpuri. pana la urma faptul ca esti inginer cu diploma nu inseamna nimic daca tu personal nu stii nimic si, am cateva cazurti de oameni care ajunsi in SUA, de exemplu, ingineri, au luat-o ca si simpli angajati trebuind sa-si dea zeci de examene la locul de munca pentru a fi acceptati ca atare sau de aceeasi ingineri care ajunsi in fabrici diverse cu repartizare pe vreamea de mult trecuta au fost supusi la diverse cazne sau incercari din care nu toti au facut fata…:)
Sistemele de valori s-au dat peste cap in ultimii 20 de ani si poate ca nu intotdeauna corect dar eu cred cu tarie ca…munca l-a creat pe om “… cel putin, eu asa sunt construit si nu am de ce sa-mi reneg aceasta latura
si pentru aceia care au sarit aceasta etapa sau care doresc sa o sara eu nu am nimic de spus…, poate bafta pentru ca daca nu o au…., atunci vai de capul lor de salahori… si atunci poate unii, e clar ca nu toti, vor incepe sa se gandeasca mai profund la faptul ca educatia si munca ne definesc… 🙂
Cu mult mai puţine cuvinte: nu munca l-a creat pe om, ci omul a creat munca. Omul este o fiinţă nobilă, munca aparţine zonei telurice.