Restaurantul – chelnerul Dabija – alta povestire

            Impresionant sau nu dupa articolul cu celebrul de acum chelner Dabija am avut ceva discutii cu prieteni despre multele intamplari din aceeasi categorie pe care acestia le-au patimit prin restaurantele patriei

            Evident ca multi mi-au povestit despre intamplari similare cu eventual alte cuvinte sau jocuri de cuvinte pe nota de plata

            Ex: nota de plata pe care scrie DT, si care inseamna ” daca tine… ” 🙂

 

            Dar cea mai frumoasa povestire din acelasi ” film ” este cea referitoare la o halba de bere. Dialogul de mai jos mi-a fost povestit de un prieten de la Iasi:

 

” – O halba de bere va rog .

– Imediat, vine raspunsul si barmanul se executa luand o halba si umpland-o cu bere

Berea a fost pusa pe tejghea si clientul ( povestitorul adicatalea ) a luat-o si uitandu-se la ea spune barmanului:

– Este o musca pe halba .

– Unde, stimate domn ?

– Uitati-va aici, se vede punctul asta …

– Nu este domnule nici o musca pe halba de bere.

– Ba este, chiar nu o vedeti ? Uitati-va aici…

– Ahhh ! Aici ? Nu este o musca, va inselati. Este semnul pentru bere .

– Daaaaa ? Atunci pune naibii berea pana la semn …”

 

            Usor, usor, incep sa prind gustul acestor povestiri, nu de alta dar viata este frumoasa….:)

 

Hits: 284

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Puterea unui restaurant

            Am spus intr-un articol precedent ca eu cred ca industria eestaurantelor poate misca din loc economia unei tari. Nu am sa spun ca fiind la pamant, economia unei tari poate supravietui doar prin aceasta supapa dar, resursele si rotitele pe care le poate misca aceasta industrie, pot trezi din somn un urias fara vlaga.

            Actuala criza are ca si origine si nebunia mondiala a constructiilor si a speculatiilor imobiliare si financiare. Nu prea conteaza cum a venit pana la urma si nici cum v-a pleca ea. Totusi nu pot sa nu ma uit cu tristete ca in continuare se vorbeste de relansarea contsructiilor, de reluarea creditarii etc.

            Poate parea frivol, dar asa cum industria constructiilor, sau cea metalurgica si constructoare de masini ( aici vorbim de toate tipurile de masini nu doar automobile ) pot sta la baza unei economii puternice tot asa eu cred ca industria restauratiei in particular si turismul in general pot fi un alt stalp de baza al societatii.

            Spun asta pentru ca este una dintre industriile care prin ceea ce antreneaza pune in miscare foarte multe alte ramuri ale economiei.

            Ca sa deschizi un restauramt ai nevoie de un spatiu. Pe care platesti o chirie sau il cumperi. Deja a aparut un impozit si cineva deja traieste bine de pe urma acestei activitati inca inainte de deschidere. Pentru amenajare este implicata o firma de amenajari interioare ( chiar si in regie proprie meseriasii implicati sunt similari ) si apare un consum de materiale de constructie, manopera, etc. Deasemenea apare racordarea la utilitati. Mobilierul, vesela, uniformele, tacamurile, corpurile de iluminat si sa nu uit, utilajele de bucatarie au creat deja o multitudine de conexiuni.

            Din momentul deschiderii apar alte consumuri: materiile prime care pun in miscare agricultura, servetelele ( care pot fi impresionante ca si cantitate), utilitatile, etc. Oamenii angajati platesc impozite. Clientii platesc cu bani pe care proprietarii ii depun in banci.  Si tot ciclul acesta este perpetuu,… si daca cineva ar avea curajul sau stiinta sa-l inmulteasca cu numarul de retsaurante din Bucuresti,… sau din tara !? Atunci am vedea ca probabil 5 sau 10 % din populatia activa a acestei tari munceste direct in aceasta ramura. Si oare cat la suta indirect ? Am vedea ca poate 10 sau nu stiu cat la suta din productia de carne a Romaniei se consuma in restaurante sau ca nu putem produce atatea rosii sau altceva incat sa ne asiguram consumul.

            Si atunci am intelege ca trebuie sa miscam si celelalte ramuri tocmai pentru ca o ruda saraca si umila cum este restauratia in Romania poate fi baza si sustinatoarea probabil a altor cresteri.

            Si ne-am putea lauda in brandul de tara cu cateva restaurante fantastice care sa duca numele tarii GRATUIT oriunde in lume. Si i-am putea face pe turisti sa se minuneze nu numai de castelul Bran ci si de cascavalul afumat de alaturi sau de mamaliguta banala de langa sarmalute. Si poate am descoperi ca vinul romanesc se poate bate de la egal la egal cu cel din alte tari si poate,…, si poate…

            Iar pentru asta nu trebuie mari investitii ca in cazul constructiilor sau altor ramuri ale economiei. Si nici mari subventii.  Vrem doar sa punem niste mese oriuinde credem ca se poate. Vrem ca autorizatiile sa fie o formalitate. vrem legi clare si echitabile. 

            Adica vrem ceva foarte simplu: vrem sa fim lasati sa ne facem treaba…

Hits: 2135

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

sunt un om normal…

            Intr-o tara in care fitzele sunt o normalitate, oare ce anume ar mai putea sa insemne normalitatea.

            Eram, acum ceva vreme cu niste necunoscuti pe o barca pe mare. Cum am ajuns acolo nu conteaza, cert este ca dupa cateva zile necunoscutii initiali s-au dovedit a fi niste tipi extraordinari. In prima zi eram politicosi unii cu altii, mancam la comun dar cu furculiute sau fiecare cu tacamul lui. etc. Pana am plecat in larg si am inceput sa bem apa direct din sticla ( paharele se spargeau ), sa muscam din acelasi sandwich, sa dormim lipiti unii de altii in niste cusete minuscule, etc. Pastrand regulile normale de conduita in comun, am supravietuit mancand cu mana, band din aceleasi pahare sau sticle, uneori cu aceleasi tacamuri.

            In viata de zi cu zi oricat ne-am forta nu suntem printi sau printese ci niste oameni normali. Este normal sa mancam acasa sau in restaurante folosind tacamurile dar asta nu inseamna ca daca stergem farfuria de sos cu o bucata de paine pe care o tinem intre degete suntem toparlani. Am sentimentul ca mai necivilizati suntem daca tinem paharul cu degetul mic in sus, daca tipam dupa ospatar, inclusiv cu glume diverse.

            Imi aduc aminte de 2 francezi intr-un restaurant din Bucuresti comandand o sticla de vin rosu la peste. Crima ? NU. Doar ca asta aveau chef acei domni sa bea si nu si-au facut griji ca se potriveste sau nu. In definitiv, daca tot au inventat regulile de bun simt si de conduita in societate isi pot permite sa faca ce vor cu ele ? Eu sunt de acord

            Nu o data mi se intampla sa am chef sa beau o cirba, nu sa o mananc cu lingura si spre ” disperarea ” unor prieteni chiar asta fac – duc cana de ciorba la gura …:), am chef sa pun mana pe pulpa de pui si sa o mananc direct sau sa iau cartofii prajiti cu mana direct din farfurie, ca la fast food. Deasemenea, ador sa mananc pizza direct cu mana, feliata evident in prealabil.

            Cred ca fiecare dintre cititori stie sa foloseasca tacamurile, sa se poarte intr-un restaurant, etc. Sunt convins ca multi dintre cei care citesc aceste randuri nu au probleme in a dezosa un peste comandat intr-un restaurant. ce imi doresc eu este o normalitate. 

            In aceeasi situatie cred ca era si un client foarte suparat de la una din mesele vecine dintr-un restaurant in care eram la randul meu client. Primind o dorada ( un peste urat rau de tot ) de toata frumuseatea ( eu tocmai terminasem de mancat dar tot am salivat ) acesta a fost foarte suparat ca nu a primit un tacam special de peste ci un cutit normal. A inceput un circ, ilar din punctul meu de vedere, avand ca subiect ca nu se poate ca in Uniunea Europeana sa existe un restaurant care sa nu aibe tacam special de peste. Si comentarii peste comentarii, si amenintari ca proprietarii nu isi dau seama cu cine au de-a face si, stupoare, un ospatar a aparut cu o servieta speciala, pe care a deschis-o si,… inauntru era un tacam complet de peste, dar fara celebrul cutit lat, scos anume.

            Ce a urmat,…, a fost un ras contagios, o plata rapida a notei si o iesire in tromba

            Poate ca acel client avea de fapt dreptate si proprietarii respectivului restaurant ar fi trebuit sa aibe un tacam standard de peste, dar cred ca pana sa iesim la restaurante multi dintre noi nu stiam de existenta unui astfel de tacam. Daca tot ai decis sa petreci o seara in oras si nu te-ai dus la un restaurant de super pretentii, ce rost are sa te enervezi pentru banalitati ?

            Oare nu este mai bine si mai simplu sa fim naturaliu si normali ?

Hits: 378

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

” nu ne mai facem bine “

            Se vorbeste de ani de zile ca fara investitii nu se poate face nimic in turism si nimeni nu contesta acest lucru. Mai mult, cred ca s-au cheltuit ceva bani in turismul romanesc atat de catre stat cat si de catre partea privata a economiei, incat  putem considera, macar intr-o oarecare masura rezolvata problema investitiilor. Si atunci ? De ce este ” varza ” totul ? Parerea mea, fara a avea orgoliul de a fi atotstiutor este ca ne lipseste claritatea, unitarismul si, de aceea ne disipam energia fara a avea un rezultat.

            Nu sunt si nu am fost un fan al litoralului bulgaresc niciodata. Aparut din neant aproape, in urma cu cativa ani, pe mine m-a lasat masca. Invitat fiind la ziua unui bun prieten, sambata dupaamiaza m-am urcat in masina si dupa cateva ore de mers am ajuns la Nesembar. Fara a fi un promotor, soseaua sinuoasa de-a lungul marii, care lasa pe alocuri ochilor privelisti superbe ale falezei, sau marii care se unea cu muntele sau cu padurea, statiunile aparute din neant, de pe plansetele arhitectilor, cu sute de hoteluri care pot rivaliza cu multe statiuni cam de pe oriunde m-au facut sa ma intreb oare cum putem noi sa ne batem cu ei. Nu mi-a placut statiunea dar: hotelurile de 4 sau 5 stele noi, la standarde europene, cu piscine, parcari, etc. , orasul vechi ( aici am avut sentimentul clar de butaforie, de scoatere in evidenta a unei pietre si a unei firmituri de istorie prin creerea unei intregi lumi – exact ca la greci sau turci, acolo pagina de istorie fiind totusi mult mai puternica ) cu stradutele pline de carciumioare, magazine, etc, marina,…!? plina de barci de agreement si la final, dar nu in ultimul rand serviciile si preturile; in timp ce primele ok, celelalte la 30 – 50 % din Romania, m-au facut sa exclam: ” nu ne mai facem bine vreodata “

            Dar pentru ca rostul blogului este restauratia am sa va povestesc ce a insemnat masa la restaurant din acea seara. Prietenul meu si-a dorit un restaurant pescaresc, asa ca ne-am dus in orasul vechi, unde cu o vedere frumoasa era aceasta taverna care, prin simplitate si bun gust putea fi din Grecia, Italia sau oriunde.

            Am comandat in engleza ( ospatarii vorbeau fluent ) midii ( din Marea Neagra ) diverse tipuri de peste inclusiv calcan ( deasemenea din Marea Neagra ) cateva specialitati din care un peste uscat taiat fasii m-a impresionat placut ( avem si noi asa ceva prin Romania dar numai ca o specialitate a unor pescari pentru ca te omoara legislatia prin restaurante ), am baut vin bulgaresc bun, am primit din partea casei homari si caracatite ( ok, stiu ca nu sunt specifice locului  dar nici platoul de creveti uriasi comandat nu era specific dar a fost delicios ) si totul la un pret infim, in raport cu obisnuinta noastra. Semn ca se poate.

            Si pentru ca nu cred ca lucrurile astea au aparut in timp atat de scurt asa de bine facute pur si simplu , am sa spun ( pentru a inchide ciclul ideii de la inceputul acestu post ) ca , daca un factor de decizie patriot poate avea o viziune unitara, atunci se poate crea o politica unitara, se pot crea niste standarde si atunci, pana si un turim mort ca al nostru poate renaste si poate deveni o sursa principala de venit pentru tara. Si ma intereseaza turismul doar pentru ca el este fratele mai mare al restauratiei, restauratie care dupa parerea mea, poate singura misca din loc economia unei tari

            Dar despre asta, intr-un alt articol

Hits: 1619

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Restaurantul – chelnerul Dabija

            Nu e vorba despre unul dintre acele bancuri celebre din categoria Anton sau Marcu ci despre o intamplare reala si ilara, dar care arata inca radacinile puternice ale vechii scoli

            Eram in provincie la un restaurant dealtfel serios si civilizat si impreuna cu cativa prieteni am petrecut o seara frumoasa : am mancat binisor, am discutat cu vechi prieteni pe care nu ii mai vazusem de mult, etc.

            La final am cerut cum era si normal nota.

            Chelnerul, Dabija pe numele lui, un chelner din vechea scoala, serviabil, corect imbracat, care stia sa fie atent la tot ceea ce putea dori clientul, niciodata nu a refuzat ceva, a zambit tot timpul, si a adus evident, nota ceruta

            Am luat-o, am studiat-o cateva secunde, am facut cateva glume pentru ca era in formatul vechi scrisa de mana si, la un moment dat, am vazut finalul: mere – 20 ron

            Am fi sarit peste acest amanunt dar nu ne aminteam sa fi fost pe masa macar un platou cu fructe, sau orice altceva,  asa ca am intrebat:

” – Domnu’ Dabija, nu v suparati, ce este cu merele astea ?

– Pai ce sa fie, nimic… DACA MERE’ MERE,… DACA NU, NU ! “

 

            Impresionant, am ras, am lasat tips, am lasat si merele si am realizat ce poate face un ospatar intr-un restaurant : Agonie si Extaz.

Hits: 812

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0