Vine vara, bine-mi pare!

/0 Comentarii/în /de

Scriu pe fugă acest text şi gândul îmi zboară – nu ştiu de ce – spre ultima compunere pe care am primit-o ca temă, la limba română, în clasa a patra. Vă amintiţi, poate, şi voi clasica structură cu „introducere, cuprins şi încheiere”. Subiectul era, de asemenea, foarte original: „A venit vara!”. Şi aşa descopăr corelaţia: este – ca şi atunci – foarte cald, vacanţa bate la uşă, iar eu ard de nerăbdare să plec la mare. Dar, trebuie să termin – mai întâi – acest articol. Chiar şi abordând stilul şcolăresc…

Am studiat – din mai multe surse – prognozele meteo pentru litoral: iulie şi august vor fi caniculare, ploile ne uită de la sfârşitul lui iunie, până la începutul lui septembrie. Perfect! Divinitatea – sau doar destinul – rezolvă singura problemă a cărei cheie nu o deţinem. În rest, tot ce depindea de noi am făcut: restaurantele noastre de pe Faleza Cazino şi din Mamaia Nord arată ca în ziua inaugurării şi vă îmbie la masă. În zona de cluburi, vă aşteptăm la „Marttinez Beach”, pe plaja noastră amenajată – de 2500 de metri pătraţi, cu peste 200 de locuri. Am instalat deja şezlongurile, canapelele şi paturile, direct de pe care – de sub umbrelă – puteţi comanda băutura preferată prin intermediul unei aplicaţii pentru smart phone. Lounge-ul „Marttinez” este şi el pregătit să vă primească: 400 de metri pătraţi, cu o capacitate de 250 de locuri pe scaune, plus alte 500 – în picioare.

Distracţia este garantată: concerte live, seri de saxofon şi trompetă, evenimente speciale – şi nu enumăr chiar totul, ca să mai avem şi cu ce vă surprinde, la faţa locului. Plăcut, desigur! În rest, ospitalitate la înaltele standarde „La Mama” cu care v-am obişnuit: savuroase bucate citadine româneşti – în restaurante şi, respectiv, meniu atractiv de spumante, cocktailuri, răcoritoare, salate, paste şi pizza – în „Marttinez”.

Şi o clasică încheiere, de tip concluziv: noi ne-am ocupat de organizare, voi trebuie doar să ajungeţi la mare. Dacă în Bucureşti vă putem livra mâncare (acasă sau la serviciu), ne este imposibil să vă aducem şi litoralul în Capitală. Aşa că, vă aştept la Mamaia!

Hits: 384

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Notre respect, Champagne!

/0 Comentarii/în /de

Mai către zilele noastre, o firmă bavareză de echipament a impus – prin inovaţie şi calitate – noul nume al pantofilor de sport: „adidaşi”. Transformarea era dublă: numele propriu al fondatorului – Adolf „Adi” Das(sler) – dăduse mai întâi denumirea corporaţiei, căreia generaţii întregi i-au recunoscut apoi paternitatea pantofilor comozi. Cam la fel s-a întâmplat şi cu un celebru producător de aparate de reprodus şi de multiplicat: a dominat copios piaţa de profil şi şi-a impus numele – „Xerox” – ca sinonim pentru copiator.

Dar, cu sute de ani mai devreme, o provincie istorică din nord-estul Franţei redefinea excelenţa băuturilor alcoolice, „botezând” cu numele său vinul spumant produs aici. Vorbesc despre şampanie. Şi despre Champagne, o regiune pe care am avut marea bucurie de a o fi vizitat de curând, cu un scop mixt: turism şi afaceri.

Cea mai mare parte a acestei provincii istorice este, în zilele noastre, parte componentă a regiunii administrative Champagne-Ardenne, care include patru departamente: Ardennes, Aube, Haute-Marne şi Marne. Principalele centre comerciale ale regiunii sunt Epemay, Reims şi Troyes.

Deşi este a treia regiune a Franţei în industria metalurgică, dar şi un important centru în construcţia de maşini, Champagne este renumită pentru vinurile sale spumoase, care îşi au originea aici, fiind protejate astfel – ca denumire comercială – în Uniunea Europeană. Viile acoperă mii de hectare din suprafaţa regiunii, producând anual vin pentru sute de milioane de sticle. 40% dintre acestea sunt exportate.

Desigur, deşi ne-am dori, nu ne putem compara cu nava-amiral a viticulturii franceze. Dar am putea-o considera un exemplu. Un ideal, chiar. Şi dacă nu avem terroir şi nu putem face încă vinuri ca în Champagne, să învăţăm măcar să respectăm această minunată licoare!

Hits: 479

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

În loc de editorial

/1 Comentariu/în /de
  • Sunt convins că vă plac panseurile mele. Dar, pentru invitaţii care au lipsit de la conferinţa de presă dedicată celor 15 ani de „La Mama”, reiau aici, şcolăreşte, principalele idei şi informaţii comunicate cu respectiva ocazie. Pe puncte.
  • Compania Trotter Restaurant, deţinătoarea lanţului de restaurante „La Mama” şi a cafenelelor „Cafepedia”, a realizat în 2013 o cifră de afaceri de 5,3 milioane de euro, realizând astfel o creştere de 6% faţă de 2012, într-o piaţă aflată în continuă contracţie (încă din 2009).
  • „La Mama” este o reţea independentă, un brand 100% românesc, care operează în prezent zece restaurante, două dintre ele – cu statut sezonier – fiind amplasate în Mamaia.
  • În 2005, „La Mama” a devenit prima reţea independentă de restaurante din România care a implementat şi certificat standarde de calitate ISO 9001 şi HACCP, în conformitate cu standardele europene, iar în anul 2007 a obţinut certificarea ISO 22000. Începând cu 2007, „La Mama” a lansat serviciul de home delivery.
  • Echipa „La Mama” totalizează aproximativ 400 de angajaţi (în restaurante, unitatea proprie de producţie, depozitare şi în biroul central), numărul acestora crescând vara la 500 (când devin operaţionale locaţiile de pe litoral).
  • În anul 2013, compania a realizat o investiţie majoră, de 1 milion de euro, într-un restaurant „La Mama” de aproximativ 400 de locuri şi o plajă cu lounge – în Mamaia Nord.
  • Pe parcursul anului trecut, „La Mama” a avut aproximativ 3500 de clienţi în fiecare zi, care au plătit o valoare medie – pe bon – de echivalentul a 17 euro.
  • Conform unei statistici interne a companiei, cele mai apreciate mâncăruri „La Mama” sunt cele rezultate din reţete proprii, primele în topurile longevităţii şi al vânzărilor fiind ciorba de burtă, sărmăluţele cu mămăliguţă, tochitura cu mămăliguţă, celebrii mititei, precum şi nu mai puţin celebrii papanaşi.
  • 2014 este un an de consolidare a ceea ce compania a realizat în trecut; investiţiile vor merge în special către remodelarea unor restaurante şi în trainingul personalui, vizând creşterea continuă a calităţii serviciilor şi a produselor „La Mama”. În a doua jumătate a anului şi, probabil, în prima parte a lui 2015, compania ia în considerare şi deschiderea de noi restaurante.

Hits: 822

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

De ce sa ma intorc in tara ?

/3 Comentarii/în /de

Zilele acestea am vizitat Italia. Cunoscutii ar putea zice ca facusem o promisiune dar, circumstantele, m-au facut sa consider ca aplicabilitatea acesteia a trecut….:)

In fine……

Cum ziceam, proaspat aterizat la Roma, cu fata la Coloseum, imi savuram paharul de vin si sandwich-ul aferent. Ospatarita, sa-i zicem Maria pe nume, romanca din Roman.

Curiozitatea m-a facut sa vreau sa-i aflu povestea, poveste pe care ea mi-a spus-o in cateva fraze simple. A plecat din Roman pentru ca nu avea nici un viitor, a muncit ca ospatar inca de la inceput si, chiar daca i-a fost greu sa se acomodeze a rezistat. Astazi, are un copil care merge la gradinita de langa casa, casa pe care si-a luat-o impreuna cu sotul ei in periferia Romei, castigul ei de 1400 de euro salariu plus tips le ajunge pentru traiul zilnic in timp ce castigul sotului, care lucreaza in constructii, este pus deoparte pentru cresterea calitatii vietii

O poveste banala am spune daca nu am compara-o cu ceea ce se intampla in tara noastra. Si poate ca la capitolul financiar si dezvoltare acasa, incep sa se gaseasca solutii. Inclusiv aceea de ati lua o casa de a putea simti ca ai de ce sa muncesti. Dar ce ne facem cu calitatea vietii ? Pentru ca, la final acesta este lucrul care face diferenta. Muncitorul tot cu sapa va da, la noi sau oriunde, ospatarul tot va cara farfurii cu mancare, frizerul tot va tunde oameni, etc dar, dupa ce ai terminat slujba, cand iesi pe strada, este important ce primesti: aer curat, sistem de sanatate sau de invatamant care sa functioneze, respect pentru taxele platite sau meseria pe care o faci, etc

Si daca raspunsul Mariei la intrebarea daca se mai intoarce in tara a fost nu, acest lucru se datoreaza calitatii vietii pe care noi, astazi in tara noastra, nu o putem oferi

Dupa Revolutie, cativa dintre cei intorsi in tara au fost luati la intrebari pe motivul ca e usor pentru ei sa-si permita sa dea lectii cand nu au suferit in comunism. Raspunsul de atunci a lui Campeanu mi s-a parut edificator. Intradevar, chiar daca nu sufera in tara ca cei care raman, emigrantii de azi sau din alte vremuri nu o vor duce usor dar, prefera sa incerce sa realizeze ceva in alta tara, avand in vedere ca tara lor le intoarce spatele

Si poate ca intrebarea retorica este deasemenea celebra: ” ce putem face noi pentru tara noastra ? ” Si asta pentru ca maine, oamenii macar sa inceapa sa se gandeasca sa nu mai plece, daca nu sa se si intoarca…:)

Si atunci vom sti cu totii ca incepe sa fie bine

Hits: 418

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Rome – ziua a 2-a

/0 Comentarii/în , /de

Ziua a inceput apoteotic…:) Am schimbat debaraua care era pe post de camera cu una normala. Noroc ca mi-a fost somn in ziua precedenta si nu a contat prea tare si evident, noroc ca nu sunt claustrofob. Apoi a urmat micul dejun…, inapoi in debara…, 10 persoane inghesuite intr-o camera de 12 mp incercand sa nu se atinga sau incercand sa manance …:) Mi-am reconsiderat standardul de 4 stele. Cel putin pentru centrul Romei. Noroc ca ziua era frumoasa si strazile imbietoare

Am plecat pe strazutele mici, pline de carciumioare, cladiri vechi, din cand in cand cate o biserica veche de secole. Orasele traiesc prin spectacolul strazii… si, slava Domnului, Roma iti ofera spectacol la fiecare colt de strada: cantareti ambulanti, pictori sau diversi desenatori, mimi, tarabe cu toate prostiile lumii, negri care vand fake-uri…., paine si circ, nimic schimbat.

photo 3

 

Ca orice turist care ma cred istet, am zis ca eu nu voi manca in zonele comerciale…:). Din pacate pentru mine si cei ca mine care se cred isteti, tot centrul imens al Romei, cu miile de stradute care se intretaie in toate directiile, cu miile de carciumioare si de baruri care mai de care mai ponosite, dar asta este farmecul lor, au un singur scop: spolierea turistului. cu tact sau fara, cu minima calitate sau fara, rostul este de a vinde putin si scump. Cum isi bate joc romanul ( adica cetateanu Romei ) de mancarea lui, greu poate reusi altcineva…:)

Fara sa ma supar, am luat lucrurile ca atare si m-am bucurat de un oras superb, incarcat la fiecare pas de miile de ani de istorie, de linistea pe care o simti cand te asezi la o masa oarecare sa bei un pahar de vin sau sa mananci ceva lejer

Gata cu lenevitul…, azi este zi de Vatican: urcat in taxi si 5 euro mai tarziu ( era aproape ) ajung la destinatie. Lumea de pe lume statea la coada sa intre in celebra cetate. Deoarece urasc cozile ( reminiscente din vremuri apuse ), am platit un tur cu ghid, 46 euro si, am intrat. Intai in muzeu, apoi in Capela Sixtina, apoi in Basilica San Pietro. Nu imi mai place sa vizitez muzee de ani de zile dar, sa vii la Roma si sa nu vezi Vaticanul este ca si cum vezi orasul de pe aeroport. Ma bucur ca am castigat cateva ore din viata vizitand sutele de ani de istorie pura. Si turism la cel mai inalt nivel…:) 34000 de turisti este media zilnica a vizitatorilor la Vatican. La o cheltuiala medie de 20 euro per om ( cu toate ca eu cred ca e mai mult ), imi este frica sa calculez….:) Si toti acesti oameni, plus multi multi altii, cheltuie atatia bani zilnic in Roma incat ma intreb de ce are Italia criza ?

photo 8

Iertati-mi blasfemia dar, picturile din Capela Sixtina nu m-au impresionat asa cum multe altele, de pe alte galerii sau din apartamentele Borgia au facut-o. Poate numele lui Michelangelo, precum si povestile lui controversate, sau poate faptul ca nu ai voie sa fotografiezi nimic, fruct interzis, sau poate chiar este ceva magic si sfant acolo, fac ca acest loc sa fie atat de celebru…

Basilica San Pietro este adevarata capodopera a Romei, dupa parerea mea. Este o biserica imensa, superba ca si arhitectura, plina de statui mai mult sau mai putin celebre. Aici se gaseste deasemenea mormantul Sfantului Petru.

” Vedi Rome e poi murire ” cred ca se refera la aceasta biserica, cu mult mai impresionanta decat orice altceva am vazut pana acum

 

Gata cu vizitatul, au trecut 4 ore, m-am urcat intr-un taxi si am plecat spre Piazza Popolo. Stupoare, ori ne-a fentat taximetristul ori inca o modalitate prin care Vaticanul face bani, taxiul a costat triplu, pe motiv ca trecem dintr-o tara in alta…:) Ce glum bun….,

Piazza Popolo, animata, larga, am bifat-o si am luat-o pe jos pe Via del Corso, transformata ad hoc in pietonala. Plimbarea a durat cam 2 ore, cu opriri la un pahar sau la o portie de paste, inca o fotografie, stanga, dreapta fara vreo directie anume si, pentru a multa oara am realizat ca imensul oras este relativ mic , placut de facut la pas; am trecut de la un obiectiv la altul fara sa stiu cand si am ajuns aproape fara sa vreau in Piazza Navona si de aici la hotel. Era tarziu, se insera si un dus era necesar…, poate si putina odihna, inainte de masa de seara

De data asta, restaurantul a fost ales de Lulu, unul dintre prietenii cu care m-am intalnit aici. Pierluigi este un restaurant pe care l-as recomanda linistit chiar si unui italian. Poate putin cam scump dar, garantat extraordinar. Am mancat niste paste, a se citi spaghetti, facea misto ospatarul de mine cand a aflat ca nu imi plac decat spaghetti, cu ton proaspat si fructe de mare, rosii proaspete…, o minunatie. Am baut o stica de vin si, pe la 12, am realizat ca s-a mai incheiat o zi din Roma…:)

 

Hits: 409

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0