Ca proprietar de restaurante am avut ocazia de a acumula o experienta destul de mare despre aceasta industrie. Cred ca aceasta experienta trebuie sa o impartasesc si celorlalti, atat proprietari ai altor restaurante cat si clienti.
Acest blog se va dori o platforma de discutii despre industria restauratiei si nu despre restaurantele al caror proprietar sunt. Deasemenea, datorita dorintei de a avea schimb de idei, nu voi accepta injuriile, obscenitatile, etc. Respectul ar trebui sa fie moto-ul tuturor celor care vor dori sa scrie ceva in cadrul acestui blog.
Industria restauratiei nu are o asociatie patronala care sa reglementeze standardele, care sa comunice cu clientii si sa ii educe acolo unde este cazul ( ca sa nu fiu inteles gresit : un muschi de vita mediu la gratar dureaza minim 30 min nu 10 cum ar vrea unii…:) ), care sa creeze ghiduri de buna practica, sa discute cu autoritatile despre legile aplicabile domeniului, etc.
Nu exista perfectiune si nici nu cred ca o vom gasi aici, dar daca vom reusi sa aruncam in piata cateva idei noi, poate vom face o schimbare in bine. Articolele despre fumat sunt, sper eu, un exemplu in acest sens.
Share on Facebook
Felicitari, era timpul ca cineva sa “sara peste tejghea”. Comunicarea e importanta, si poate blogosfera ne va apropria mai mult atat de clienti, dar mai ales de noi -cei din industrie!
Felicitari pentru blog, cred ca e o premiera interesanta ca un proprietar de restaurante sa se “deschida” spre comunicarea online (care poate fi un mijloc excelent de promovare a business-ului, a ideilor noi si a dezbaterilor, dar in acelasi timp poate fi un domeniu frustrant – din cauza libertatii de exprimare a opiniilor contrare, nu totdeauna foarte elegant exprimate).
Bafta, v-am pus in feedreader si va voi citi de fiecare data. Sper sa mai faca si alti patroni treaba asta.
Ca un puternic pasionat de restaurante si de alimentatie, va doresc succes.
bravo ! e un pas important in vederea unei bune comunicari…
Interesant….
Deja ai starnit polemici si chiar daca ai precizat inca de la inceput ideea unei comunicari de “principii”nu vei scapa de usoare “taxari” in ceea ce priveste calitatea produselor sau serviciilor din restaurantele tale.
Asta e viata…e mai usor sa-ti spuna cineva ce faci gresit decat sa recunoasca ce e bine.
Hai sa-ti lansez o provocare…ce-ai face tu pentru o popularizare corecta a zonei din care provii,Moldova,cel putin dint punct de vedere al traseelor “culinare”?
cand putem sa discutam despre o curtoazie in servicii; ma refer la o curtoazie in comunicarea de ambele parti ! de ce nu exista o scoala a bunelor maniere in serviciile de restaurant, servicii ce au decazut sub nivelul de intelegere al consumatorilor, care nu stiu ca un muschi de vita dureaza 30 de minute…exista o lacuna in educatia de ambele parti, a celor care nu stiu sa explice de ce dureaza acest muschi 30 de minute proces tehnologic si a celor care nu inteleg….curtoazia ar trebui sa inceapa din ambele parti. Te provoc la o lectie de curtoazie, servicii pline de politete, cu plus de explicare si reactii de raspuns cu varianta simpla – cunoastere. Sta in puterea managerilor si proprietarilor de restaurante sa ofere, in peisajul incarcat o lectie de bun simt….la mama acasa inveti sa ceri de mancare, sa spui “saru mana pt masa” deci elementarele notiuni sa inceapa de la La Mama….e usor sa ai in meniu, o flyer cu explicatii despre cum se prepara muschiul de vita (na ca am facut o fixatie) si de ce dureaza si care e metoda de preparare si de unde se cumpara vita cea mai buna si cu ce se bea etc….in rest mult succes
Draga Ana, as vrea sa fie asa de simplu. Sunt atatea lucruri care pot fi variabile incat aproape ma sperie gandul de a face o enciclopedie…:)
Pe de alta parte, poate ca ea ar trebui inceputa si,… am sa o incep
Pana la urma, intradevar sta in puterea noastra de restaurantori sa le spunem celor pe care ii servim care sunt ” clu-urile ” acestei activitati… pana la urma ai dreptate…:)
Dar esti pregatita sa accepti ca ciorba ta preferata tocmai s-a terminat si abia maine ai sa mai mananci alta ? Asta daca vrei mancare proaspata…:)
@Catalin
“Dar esti pregatita sa accepti ca ciorba ta preferata tocmai s-a terminat si abia maine ai sa mai mananci alta ? Asta daca vrei mancare proaspata…:)”.
Am inteles ideea Dvs. insa intre si eu, practic, chiar mi-ar placea sa cunosc acest amanunt: de ce nu se face alta ciorba de perisoare (sa zicem ca asta e exemplul ales) cind se observa de catre chef/sous chef ca prezenta ciorba de perisoare e cam pe terminate?
Din exterior pare simplu. In general se lucreaza pe medii de vanzari, asta pentru o optimizare a cantitatilor de mancare preparate. Cine nu face asa ceva inseamna ca foloseste mancarea de la o zi la alta dar, sunt sigur ca stiti asta, avand in vedere experienta vasta pe care o aveti.
Ok, am inteles: preferati sa aveti clienti nemultumiti decit sa aveti o pierdere oarecare financiara, care ar fi putut fi oricum acoperita din alta parte a managementului firmei.
In alta ordinde de idei, partea cu experienta vasta nu am inteles-o. Mi-as dori ca oamenii sa fie mai atenti cu alti oameni despre care nu stiu nimic si de la care ar putea avea suprize. E adevarat ca mici. Mici de tot. Mai ales ca piata serviciilor&restaurantelor in Romania e inca un mic copil.
Nuuuuu, … cred doar ca m-ati inteles gresit.
In alta ordine de idei, experienta vasta la care m-am referit, este cea pe care d-voastra ati expus-o tot pe acest blog, adica cea referitoare la restaurantele pe care le-ati frecventat de-a lungul celor 3 continente. Daca am gresit cu ceva, va rog sa ma scuzati. In rest, asa este, nu va cunosc.
Intr-adevar si clientela ar trebui educata in multe privinte cum ar fi: bacsisul, tinuta obligatorie pentru restaurant, atitudinea etc. Dar pe de alta parte mai grav mi se pare faptul ca majoritatea angajatilor din restaurantele din Romania sunt de o obraznicie si impertinenta de nedescris. Cluburile si barurile fac parte din aceeasi categorie… DEci o educatie esentiala a angajatilor mi se pare mai necesara in acest moment.
Cu totii ne dorim servicii mai bune,… peste tot. Cu parere de rau, ceea ce se intampla uneori in restaurante, cluburi, etc. este ceea ce se intampla de fapt in toata societatea romaneasca, unde notiunea de a munci a fost distrusa. Educatia de care vorbesti este esentiala in orice domeniu, pentru ca fiecare dintre noi este pana la urma nu doar proprietar al unei afaceri ci, mult mai des, CLIENT.
Sincer, cred ca una dintre cele mai fericite reactii la aceasta actuala criza este revenirea dorintei de munca.
cine esti domnule Catalin Mahu.Cum ai ajuns proprietar de restaurante si cafenele in conditiile in care imediat dupa 1990 spatiile comerciale au fost acaparate de marii mahari din fosta securitate ? (Allbiter.de la Lido,Tiriac,Paunestii,s.a.)Cati ani ai si cine se afla in spatele matale ? Daca detii monopolul LA MAMA cine detine monopolul LA TATA ?
Dupa ce am vizionat comentariul pe video, am realizat ce ai facut la viata matale.Esti un tip la circa 47-50 de ani, ai lucrat in comert,ca sef de unitate comerciala (ca mai toti baietii cu ochi albastri din acest domeniu)ai facut parte din structuri,si dupa 89 ai fost ca si colegii “privatizat” pe domeniu .Da ?Sarpele cu ochelari(dom.profesor)va repartizat pe domenii.Materialele de constructii (Dan Voiculescu) santierele de constructii(etc.etc.)comertul(etc. etc.) petrolul(etc.etc. sectorul financiar, bancile (rudelor Shalom, Goldstein etc. Nu mai spun nimic. Este regretabil ca cei tineri si merituosi NU BEIZADELE de bani gata, n-au nici un viitor in aceasta spelunca de la marinea UE.
@Lulu
este o gluma buna comentariul tau. Pentru stiinta ta, monopolul LA TATA il detine evident: TATA.
despre servicii im restaurantele pe care le patronati nu e loc de indoiala de ce au ajuns asa…aveti prostul obicei sa jupuiti pe cel ce este in prima linie(ospatarul) de o mare parte din bacsis (pt cei care nu stiu La Mama se practica o politica ierarhizata ce fura efectiv din banii pe care ospatarul ii ia cinstit) drept urmare atitudinea si serviciile proaste,plus reclama spre colegii de breasla care evita efectiv sa lucreze pt dvs. in rest mult succes
@didi
am facut acest blog pentru a vorbi despre problemele industriei si nu despre mine sau restaurantele mele in particular. Incerc si am incercat sa fiu obiectiv si sa nu atac pe nimeni.
Totusi…
In aceasta industrie sunt doua mari moduri de a imparti tips-ul: ” la oala ” si fiecare cu tipsul lui. Ambele metode au atributele pro si contra si modelul este comunicat si agreat de la inceput catre si de catre toata lumea.
Referitor la mesajul d-voastra, doresc sa va comunic ca sunteti prost informat si ca ospatarii isi pastreaza singuri tips-ul. In acest context v-as ruga ca daca doriti sa-mi reclamati ceva sa o faceti pe adresa mea personala de mail – este facuta publica in interiorul acestui blog – si sa nu incercati sa ma mai atacati prin intermediul acestui spatiu public.
Daca deasemenea doriti sa porniti o discutie referitoare la modul de impartire a tips-ului in restaurantele din Romania atunci sunteti binevenit
Cu respect.
Problema la tine in restaurante este ca nimeni nu este interesat de curatenie, ma refer la cei care sunt responsabili cu asta. Daca le faci o propunere de tehnologie cu ajutorul careia sa curete impecabil bucatariile, nu e nimeni interesat. Am fost acum 1 an sau doi in bucatarie la una din locatii, si am decis sa nu mai frecventez restaurantele La Mama.
Salut
as putea sa-ti spun ca esti rautacios doar pentru ca nu am acceptat o oferta de materiale sau produse de curatenie de la tine. Avem altele. Curatenia in restaurantele pe care le am in proprietate este unul dintre lucrurile cele mai importante si se face de cate ori este nevoie in timpul zilei. Spun cu mandrie ca ” La Mama ” este prima retea de restaurante din Romania care si-a implementat si certificat standarde de calitate precum ISO 9001 sau ISO 22 000.
As putea sa spun multe despre ce se intampla prin partea de spate a restaurantelor din Romania sau Bucuresti si, crede-ma, nu este ” La Mama ” locul in care sa te stresezi
In rest, iti multumesc pentru interventie
Salut Catalin,
vreau sa spun ca nu este vorba de a accepta o oferta sau alta, ci de un principiu.
Statistic, din cererile de oferta pe care le inregistreaza o firma care comercializeaza echipamente de curatenie, ca numar, solicitarile venite din partea restauratelor, sunt cele mai putine la numar sau inexistente. Acest fapt demonstreaza o anumita lipsa de interes in domeniul igienei in intreg sectorul. Acesta situatie nu este numai in Romania.
Referitor la restaurantul La Mama de care vorbeam, ar trebui sa verifici cu ce se curata rosturile de gresie si fainta care ascund cele mai multe bacterii, grasime arsa de pe hote si gratare si daca nu cumva CIF-ul sau produsele similare utilizate nu contamineaza alimentele, indiferent de standardele implementate.
Sunt convins ca utilizati detergenti pe toate suprafetele, dar daca vei fi mai atent la colturi, rosturi, rame de geam si alte elemente de detaliu, care pana la urma fac diferenta, vei observa ca situatia nu este conform standardelor. De asemenea, mesele nu sunt perfect degresate si prezinta urme de detergent.
Multumesc si eu pentru raspuns,
Andrei
Salut !
Este greu sa combati cu cineva care se numeste ” Curatenie “. Mi-ar placea sa vorbim pe nume reale.
Pana atunci insa iti pot spune ca nu stiu ( a se citi nu vreau sa comentez ) ce este in general in alte restaurante. Noi folosim detergenti profesionisti atat pentru caratarea suprafetelor cat si a vaselor . Folosim deasemenea si Cif sau alti detergenti cu nume cunoscute, acolo cand si unde este cazul. Am refuzat in timp foarte multi ofertanti care vand produse cu calitati indoielnice sau neconforme cu fisele lor tehnice si am decis sa folosesc solutii de curatenie a unor firme suficient ( a se citi foarte ) cunoscute in domeniu.
Putem combate daca vrei pe tema asta, dar hai sa o facem curat, cu nume reale si situatii clare. Altfel, nu este decat o mica rautate, pe care inca o tratez in gluma.
Merci
Cam agresiv dl “Curatenie”. Poate ca dansul face parte din vreo echipa de audit…… Si deh, trebuie sa lege cele 2 job-uri..
Este o idee foarte buna acest blog. Un prim pas spre o mai buna comunicare cu clientii si pentru a vedea cam care sunt nemultumirile lor legate de acest domeniu.
Gabriel Aftenie
Birou traduceri
dc sa vorbim doar despre nemultumiri? lucrurile care ne plac niciodata nu le aducem in vazul tuturor
Ba vorbim si de lucruri buna…:))
Vezi articolul …” sa zicem si de bine ”
merci
Salut Catalin!
Nu am folosit nume reale, pentru ca era un schimb de opinii, si nu am considerat ca sunt relevante persoane sau firme pentru a face reclama.
Daca esti interesat de diminuarea considerabila a dificultatilor legate de procesul de curatenie in sensul in care am scris mai sus, transmite-mi te rog un e-mail test la adresa mea postata aici, si iti raspund promt (eu nu am adresa ta de email).
Multumesc si week-end placut!
Andrei
Salut
voi tine cont de sugestiile tale.
Merci