Ordonanta privind impozitarea bacsisului

De curand, Guvernul Romaniei a dat o Ordonanta de Urgenta care incearca sa reglementeze cateva dintre problemele legate de fiscalitate cu legatura directa cu restaurantele.. Ca sa vorbim romaneste, incearca sa reglementeze bacsisul. Au fost voci care, in timpul campaniei antifrauda din ultimile saptamani, campanie soldata cu inchideri de restaurante si magazine, au sustinut sus si tare ca banii gasiti in plus erau bacsis si ca nu este normal ca ei sa fie sanctionati. Curios este ca toata lumea stia ( sau idealistul din mine crede asta ), inclusiv organul de control, ca acei bani nu erau bacsis ci exact motivul intregii campanii. De aceea este uimitor pentru mine cum a aparut o lege fara rost, care sa reglementeze ceva fara importanta ?

 

 

Nu imi place legea asta si nu ii inteleg rostul in contextul actual.  Cred ca marii avantajati sunt super / hypermarket-urile care, in mijlocul campaniei despre care vorbim au fost expusi  problematicii banutilor lasati la casa de catre clienti si care ar fi putut provoca diferente infime  dar care ar fi trebuit sanctionate. Poate de asta nu s-a facut nici un control la vreun mare nume din zona retail-ului, pentru ca teoretic ar fi putut aparea situatia de inchidere dar practic acest lucru nici nu ar fi fost  normal, nici posibil.

Dar sa lasam gigantii si sa ne intoarcem la carciumile noastre. Am sa incerc sa prezint doua situatii care pot aparea in orice moment,  situatii rezultate din aceasta ordonanta.

1. Avem un client care tocmai a terminat de mancat si a cerut nota si, cred ca avem urmatorul dialog:

Client: “ – Va rog sa-mi aduceti nota “

Ospatar: “ – Tips imi lasati ? “

Client: “ – Pardon ? Daca vreau las, daca nu, nu…”

Si de aici va rog sa va imaginati dialogul cum vreti. Ospatarul devine cersetor, pentru ca altfel devine evazionist, si daca nu devine evazionist pentru ca are tipsul nemarcat intre masa clientului si casa de marcat, atunci de ce nu putem da proforma si apoi bon fiscal ? Pana la urma, daca un ospatar ajunge sa-l intrebe pe client de bacsis ( pentru a fi trecut pe bonul fiscal ), mai poate fi considerata acea suma ca fiind oferita voluntar ? (  definitia bacsisului )

2. A doua situatie este in directa legatura cu prima:

S-a deschis restaurantul si clientii sunt in restaurant. Este pranz si aproape toate mesele sunt ocupate. Totul este marcat pe casa fiscala si la ora 12.30 avem deja incasati 1200 ron. In acel moment 4 mese care termina de mancat cer notele de plata, in total 300 ron si lasa tips 10%, adica 30 ron. Ospatarii, iau notele de plata, se indreapta spre casa de marcat si stop: facem un flash….:) Avem incasati 1500 ron ( 1200 + 300 ), si bacsis inca neinregistrat 30 ron. 1% din 1500 inseamna 15 ron, deci, uite cum sunt pasibil de amenda fara sa fac nimic rau.

 

Inteleg ca evaziunea din restaurante trebuie eradicata si sunt 100 % de acord cu asta dar cred ca discutia despre tips este falsa. Cum spuneam intr-un alt post, evaziunea din lumea restaurantelor este cam de 5% din evaziunea totala din economie; tipsul ideal in tara noastra este de 10 % ceea ce inseamna ca am pus tunurile pe 0.5 % din evaziune ? Poate ca o solutie ar fi introducerea obligatorie a tips-usul ( bacsis ) pe nota de plata. Ca remiza de pe vremuri. Atunci statul ar avea clar ce sa impoziteze si piata ar fi reglementata.

La final, argumentez pentru a multa oara ca aceasta industrie este probabil cea mai importanta din Romania: prin oamenii implicati in ea, prin ramificatiile cu alte industrii, prin rolul ei social si, lista poate continua. Poate ca eu, luat separat ca si entitate separata nu contez dar legiuitorul are datoria, macar morala, de a se gandi la intreg…, la aceasta industrie in totalitatea ei si, atunci cand pune o virgula in functionarea acesteia sa se gandeasca si la consecintele acesteia.

In timp ce scriam, mi-a venit in minte o noua idee , asa ca de incheiere: daca tot este fiscalizat si impozitat, bacsisul devine cheltuiala deductibila pentru cel care il da ?

Hits: 1362

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Asanare sau asasinare….economica

Ma gandesc de ceva vreme la ideea acestui post si, chiar daca subiecte au fost, parca nu imi venea sa-l scriu…parca era prematur. Pana acum…..
De cateva zile a inceput in Romania cea mai puternica, ca si imagine, campanie impotriva evaziunii din industria restaurantelor. Suna foarte frumos si este un lucru fantastic care ar fi trebuit sa se fi intamplat de mult, totusi, problema o reprezinta aplicarea principiilor acestei campanii. Pentru ca in timp ce principiul suna a asanare, aplicarea ne duce cu gandul la asasinare economica.
Controalele ANAF din aceste zile au facut zeci de victime. Nu spun ca unele nu meritau sa fie victime dar nu inteleg de ce institutia nu a reactionat pana acum, in toti acesti ani? Ba chiar ma enerveaza ca marii evazionisti din acest domeniu au fost “sariti“. Nu e treaba mea insa. Daca as fi organ de control, la nivelul unei institutii precum aceasta, as avea o harta clara a tuturor celor care respecta legea, macar 90% din ea…. Si, atentie…, in toate industriile, nu doar in cea a restaurantelor. Si cand as decide ca vreau campanie de imagine m-as duce catre ceilalti…, ca sa am ce arata lumii. Dar cand vii intr-un restaurant si ceri socoteala unui administrator pentru faptul ca lipsesc 60 bani din casa, atunci nu mai este echitate sociala, atunci nu mai este dreptate…., nu mai este nici macar aplicarea legii, atunci este asasinare economica. M-am plimbat putin prin lumea larga si intr-adevar peste tot se emite bon fiscal. Acesta este un lucru bun pentru statul respectiv. Exista seturi de reguli de necontestat care sunt respectate de catre toate lumea. Pentru ca ele sunt echitabile, clare si corecte. Pentru ca ele nu implica presiunea prin care esti vinovat din oficiu. Iti faci treaba si treaba te lasa in pace….:)
Esti catolic. Nu mai catolic decat papa.
Nu vreau virgule la lege, nu vreau tratament special…, vreau un Ghid de Bune Practici Fiscale pe care sa il respect si care sa ma lase sa dorm noaptea.
In dupa amiaza asta un bun prieten, proprietar si el de restaurante, om cu carte si cu scaun la cap a venit la mine sa ma intrebe ce este de facut. I-am spus ca altceva decat fac si eu, adica sa respect legea cat ma pricep, nu stiu ce sa ii spun. Ca si mine si el facea asta, pentru ca mai presus de bani ii place somnul linistit.
Ar trebui ca organele de control sa realizeze ca nu toti cei din aceasta industrie sunt evazionisti. Sunt multe alte industrii in care evaziunea este fundamental mai mare dar cine sunt eu sa arunc cu pietre…? Ar fi fantastic daca legiuitorul, in incercarea lui de a produce echitate economica si morala in economie, ar realiza un cadru fiscal in care sa functionam. Atentie, nu ma refer la seturile de legi existente si care intr-adevar reprezinta cadrul legal ci la normele de aplicare a acestor legi, care sa nu mai lase loc la interpretari. Un prieten din Iasi imi povestea ca a iesit la o bere cu amicii si la fiecare bere comandata venea un bon fiscal…ilar…asa ceva nu este normal…ori de asta are nevoie orice societate ca sa mearga inainte: de normalitate….. Sa stiu ca ma trezesc seara asa cum m-am culcat dimineata, sa stiu ca daca nu fac nimic rau, nimic rau nu are ce sa mi se intample…sa stiu cum sa imi fac planuri pentru maine…, sa stiu ca statul pe care il platesc cu impozite ma protejeaza…ma protejeaza nu sa mut muntii din loc…, asta este problema si decizia mea…, ma protejeaza ca sa ii pot plati mai departe impozitele si, la final… ma respecta pentru asta.
Si daca nu avem o denumire pentru acest set de reguli pe care trebuie sa le respectam, atunci sa ii spunem Ghid de Bune Practici Fiscale. Si odata un astfel de ghid pus la dispozitia noastra, nu mai suntem toti gri…, devenim asa cum este normal, unii negri, altii albi….:)

Hits: 606

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Program functionare restaurante

Acum cateva zile m-a sunat un reporter sa ma intrebe ce parere am despre noua lege referitoare la restaurante care tocmai a fost trecuta prin Senat.

Stupoare pentru mine, dar pana la urma din vina mea, nu stiam nimic.

Legea de care vorbim se refera la spatiile comerciale de la parterul blocurilor de locuinte care au nevoie de aprobarea specifica a Asociatiei de locatari pentru a functiona, precum si la orarul de functionare a restaurantelor aflate in aceste spatii: vara pana la ora 23 iar iarna pna ala ora 22.

Nu conteaza raspunsul dat respectivului reporter dar conteaza directia pe care legiuitorii acestei tari vor sa o dea acestei industrii. Cred ca de sus, de pe sferele inalte ale Parlamentului, industria restaurantelor se vede foarte neagra si urata, si atunci este evident ca ea trebuie tinuta in chingi cat mai groase ca un mare Bau Bau autohton. Totusi nu este asa. Totusi cred ca avem suficiente legi restrictive ca sa ma creem altele. Totusi cred ca avem nevoie de ochi indreptati in alte directii decat in aceasta zona care pana acum nu a reusit sa creeze o voce care sa strige la astfel de ” agresiuni “. Totusi cred ca reguli simple si logice sunt mai bune decat restrictii la restrictii la restrictii.

Lasand gluma deoparte nu cerd ca este cazul sa mai punem restrictii restaurantelor de toate felurile din aceasta tara, in conditiile in care si asa sunt destule. Strict referitor la acesta lege a programului de functionare cred ca ea este inutila pentru ca restaurantele situate in astfel de locatii au oricum nevoie de acordul Asociatiei de Proprietari pentru functionare ( este drept ca sunt vizati doar locatarii cu contact direct pe cele 4 directii ). Deasemenea, pot intelege orarul de functionare prin prisma zgomotului facut de restaurante, zgomot care are si el reglementarea de rigoare : exista norme care limiteaza zgomotul din timpul zilei sau din timpul noptii la niste valori foarte usor masurabile. Astfel, se dovedeste ca este suficient sa aplicam legile si normele existente nu sa creem altele noi si mai restrictive, de dragul de a crea ceva. Si apropo  de zgomot, ce misto este sa acuzi restaurantele de astfel de lucruri cand zgomotul de fond al orasului este mai mare decat norma stabilita de lege. Oare cum ar fi daca cetatenii Bucurestiului ar da primariile in judecata pentru poluarea fonica la care sunt supusi…. asta ar fi cu adevarat interesant….:))))))))))

Mai este un aspect care poate fi deranjant in acest context si acesta se refera la tratarea inegala a competitorilor din aceasta piata. Astfel, un restaurant aflat intr-un bloc de birouri sau intr-o casa nu va avea astfel de probleme cu programul de functionare in timp ce unul aflat la parterul unui bloc de locuinte va fi obligat la un program restrans de functionare, ceea ce ii va putea cauza pierderi. Pana la urma clientul va prefera un restaurant cu un program mai lejer decat unul la care va fi dat afara la o ora fixa.

Sunt multe de spus in astfel de cazuri dar cred ca cel mai mult ma deranjeaza ideea de a ingradi continuu aceasta activitate si. in general, orice activitate. Sunt de parere ca statul nu ar trebui sa ingradeasca activitatea comerciala aproape de loc. Sa nu fiu gresit inteles: sa existe legi clare, care sa fie perfect aplicabile si aplicate si, cam atat. In rest, activitatea comerciala sa fie lasata libera pentru a produce plus valoare, pentru a fi impozitata, pentru a aduce progres si totul prin banii castigati de antreprenor pentru ca fara acest profit, cu parere de rau nimic nu ar exista

Si in incheiere sa ne gandim ca urmeaza legea impozitului forfetar care, ca un facut, tot la restaurante se refera…:)))))

Hits: 10878

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Taxa pe viciu

Zilele trecute am primit un telefon de la o ziarista de la un mare cotidian financiar si am fost intrebat ce parere am despre taxa pe viciu, noua gaselnita a guvernului in materie de restaurante. Cu parere de rau nu prea am stiut ce sa raspund, pentru ca nu cred ca trebuie vreo dezbatere pe o astfel de tema. Taxa este o greseala.

Inteleg notiunea de Junk food si sunt de acord cu ea. Sunt deasemenea de acord cu faptul ca ideea de fast food nu reprezinta idealul in alimentatie si bineinteles mancarea fara E – uri ar trebui sa fie politica de stat. Dar atunci hai sa facem lucrurile cu cap, nu prin taxe de dragul taxelor ci prin creerea unor reguli simple si sanatoase.

Ce dovada mai simpla a faptului ca acest impozit nu are legatura cu programele de sanatate decat faptul ca toate taxele pe fumat sau alcool nu ajung in programe de sanatate sau combatere ci doar in buzunarul fara fund al statului ?

Povestea cu E-urile in shaorme sau hamburgeri sau torturi, mi se pare gresit pusa: daca vrem sa gandim o alimentatie sanatoasa pentru tara – lucru dealtfel minunat – atunci hai sa decretam o lista scurta cu aditivii alimentari acceptati si tot restul sa dispara. Dar pentru asta ar trebui sa ne asumam schimbarile majore din foarte multe industrii, diminuari pe termen scurt de taxe, ceva somaj, etc. Nu cred ca asa ceva se va intampla si nu pentru ca aceasta cale nu ar fi cea corecta ci pentru ca , de fapt, patronatele din domeniu nu vor accepta o asa de mare modificare a afacerilor lor.

Ajungem aici la industria restaurantelor care sufera de lipsa unei coeziuni patronale. Astfel, in continuare ne pastram imaginea de evazionisti, de vaca de muls, etc. In restauratia romaneasca estimez ca lucreaza in acest moment aproximativ 500 000 de oameni, ceea ce inseamna peste 10 % din forta de munca a acestei tari. Doar ceea ce consuma restaurantele din Romania este mai mult decat produce astazi agricultura noastra. Importam carne de vita, porc ( ilar pentru o tara mare consumatoare de porc ), oaie sau legume de toate felurile. Aceste lucruri fac din aceasta activitate una dintre principalele activitati ale tarii. Dar ea trebuie privita ca atare si sustinuta deasemenea.

Revenind la taxe, cred ca aceasta super taxa pe viciu este o mare greseala in acest context economic. Nu va strange bani la buget ci doar va creste preturile la cei 10 % dintre comerciantii corecti si care si platesc 90 % din taxe si va creste evaziunea la restul de 90 % care in felul acesta isi vor creste profiturile. Inteleg grija statului pentru colectarea de taxe dar cred ca ea trebuie facuta altfel. Cred ca restaurantele ar trebui ajutate sa treaca de aceasta perioada prin scaderea taxelor. Astfel, prin reducerea taxelor, foarte multi dintre cei care astazi nu platesc taxe vor ajunge sa le plateasca ( daca aceste taxe sunt rezonabile, este mai ieftin sa le platesti decat sa faci evaziune ), deasemenea, preturile in domeniu vor scadea sau nu vor mai creste, lucru care va impulsiona consumul, se va reusi pastrarea locurilor de munca, adica nu va creste nr de someri, etc.

Ajutorul pe care eu mi l-as dori pentru industrie l-am mai amintit in posturi anterioare. Sa enumeram cate ceva :

1. scaderea TVA -ului la 5.5 % ( in Franta se aplica deja si este un lucru binevenit Mai sunt tari ale UE unde se pregateste introducerea acestei reduceri )

2. scaderea CAS -ului

3. neimpozitarea profitului reinvestit

4. eliminarea impozitului forfetar in forma lui actuala – eventualul impozit forfetar sa fie specific necesitatilor industriei

Sunt evident multe lucruri de spus dar, cel mai important lucru in legatura cu subiectul este ca nu cred in aceasta taxa. Nu cred ca va insanatosi alimentatia romanilor, nu cerd ca se vor creea programe de combatere a efectelor, nu cred ca va creste consumul, nu cred…

In acest context, as propune guvernului, sau unei comisii a guvernului, o serie de consultari cu reprezentantii primelor 20 de companii din domeniu. In felul acesta, sunt convins ca se pot gasi solutiile cele mai bune, solutii care sa duca atat la cresterea industriei restaurantelor si a economiei in general cat si la cresterea valorii nete a taxelor.

Nu cred totusi ca se va intampla asta vreodata dar, pentru ca sunt un optimist incurabil,…astept

PS: citesc ca in acest weekend s-a votat in interiorul bugetului pentru 2010 scaderea TVA-ului pentru construirea de locuinte noi la 5 % . Deci,…. se poate.

Hits: 1004

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Despre piste de biciclisti

            Este de ceva vreme un soi de campanie prin Bucuresti pentru promovarea pistelor de bicicleta. O dorinta foarte frumoasa, in conformitate cu normele europene atat de dragi noua dar, cu un mod de aplicare si cu un nivel de intelegere din partea consumatorului, sa ma ierte cititorul, proaste.

            Se pare ca un ziarist, plimbandu-se cu bicicleta prin centrul Bucurestiului, s-a lovit cu un pieton. Nu stiu decat la nivel de barfa acest fapt precum si urmarile disputei dintre cei doi, dar stiu ca acest fapt a declansat o campanie pentru sustinerea respectivelor piste pentru biciclisti. Foarte frumos ar spune unii daca sustinerea de care vorbim nu ar fi orientata gresit

            Ca sa fiu mai bine inteles cred ca ar trebui sa mai dau cateva detalii: jumatate de trotuar era ocupat cu o terasa a unei cafenele, iar cealalta jumatate era ocupata aproape in totalitate de pista de biciclisti. Pietonilor le mai ramanea ori sa mearga pe pista respectiva ori sa se strecoare pe portiunea ingusta ramasa libera. Asa s-a produs accidentul, dealtfel usor.

            Acestea fiind spuse, concluzia ziaristului a fost ca trebuie desfiintate terasele de pe trotuar – in special respectivul – si nu reglementata civilizat pista de biciclisti.

            Bicicleta este un mijloc de locomotie foarte modern si sanatos si care nu mai are nevoie de nici o sustinere. Cauza ei este clara. Nepoluanta, comoda si rapida in oras, buna pentru sanatate, in conditiile aglomeratiilor urbane de astazi este evident avantajul folosirii ei. Dar nu inteleg de ce pistele de biciclisti trebuie sa ocupe trotuarele si asa uneori destul de inguste. Trotuarul, prin normalitatea lui este destinat pietonilor, bancilor si, evident, teraselor. Nu mai vreau sa sustin necesitatea teraselor intr-un oras. Cu parere de rau pentru iubitorii bicicletelor daca ar fi sa aleg intre terase si biciclete as alege terasele, si cred ca aceeasi alegere ar face-o oricine de oriunde,…, noroc ca aceasta alegere nu trebuie facuta niciodata. Totusi…

            Cred ca rostul bicicletei este sa mearga pe strada mai mult decat pe trotuar iar daca nu avem strazi suficient de largi sa ne gandim ca nici trotuarele nu sunt largi. Cred ca daca este sa facem piste de biciclsti ar trebui sa le facem pe strada, dar numai acolo unde avem posibilitatea. Si ele ar trebui sa aibe continuitate nu sa se opreasca in mijlocul intersectiei pentru ca nu a mai existat trotuar sau altceva. Cred ca daca ar trebui sa militam pentru aceastea ar trebui sa militam pe langa primarii sa faca aceste piste pe strada, prin creerea unei benzi suplimentare sau prin luarea unor locuri de parcare daca este posibil. Iar daca nu, nu. Ar trebui ca atunci cand se concepe o strada noua ea sa aiba prevazute deja astfel de piste, asa cum se intampla in tarile la care visam, si ar trebui ca atunci cand se construieste un bloc nou in locul unei cocioabe un arhitect – de la care avem pretentii – sa aiba viziunea de a nu permite construirea acelui bloc fara lasarea unui spatiu minim pentru marirea strazii, pentru trotuarele si pistele necesare. Si multe altele…

            De aceea nu am cum sa-l sustin nici macar moral pe acela care, dorind sa mearga cu bicicleta prin Bucuresti  si se loveste de pietoni sau este incomodat de terase, se supara si decide ca toata lumea trebuie sa se dea din calea lui.

            Pentru ca poate si eu am dreptul sa merg pe acolo, sau sa-mi beau cafeaua acolo si intre noi doi, platitori de taxe, exista egalitate si atunci, statul sa-mi faca si pista si trotuar. Deci, cum spuneam prin alt articol, vreau sa fiu lasat sa traiesc si sa-mi fac treaba.

            Cu tot respectul,…

Hits: 973

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0