Articole

Istanbul… my love :)

In ultimii ani am fost de cateva ori in Istanbul sau in Turcia in general: city break sau concediu si, pot spune ca am multe aprecieri despre aceasta tara in general si despre Orasul in particular…:)

Istanbul-ul, pentru cei care nu l-au vizitat, este un oras de care poti sa te indragostesti. Cu 17 milioane de locuitori ( asa spun neoficialii ), Istanbul-ul este cat o Romanie condensata pe 7 coline…:) doar ca … turca.

Nu poti ajunge aici fara dorinta de a vedea cateva repere a ceea ce s-a numit imperiul Otoman. Asa ca: TopCapi, Moscheile Sofia si cea Albastra, Grand Bazar sau cel de Mirodenii, Dolmabahce, sau ceva mai modern gen stadioanele unor echipe celebre, Taksim-ul ( foarte asemanator centrului nostru istoric ) sau plimbarea pe Bosfor, cateva cluburi,  Ullus 29 de exemplu, cu o vedere superba dar groaznic de scump…. si enumerarea poate continua.

Cu toate cele enumerate mai sus, Istanbulul nu inseamna doar atat.., orasul acesta inseamna mai multa economie decat tari intregi din Europa noastra ” minunata “, inseamna oameni care invata sa munceasca de mici copii, inseamna copetitie la fiecare client ( si nu ma refer la cei care stau in fata restaurantelor si te tenteaza cu de toate ), Dar cred ca ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost respectul fata de sine pe care il au, fata de brand-urile lor, fata de ceea ce muncesc, fata de, la final, ceea ce reprezinta ei. Imi aduc aminte cum odata, am vrut sa cumpar o geanta barbateasca casual, foarte misto dealtfel, dar cand am auzit pretul…, m-am lasat…, si in timp ce pentru copiile dupa brand-uri celebre negociau la infinit, pentru aceasta au avut un singur raspuns: e brand-ul nostru…, nu se poate…, uimitor

Totusi, nu poti veni la Istanbul fara sa te bucuri de bucataria lor: humus, salata de vinete cu rosii, yaurt cu bunataturi, placinta cu carne sau branza sau, ceea ce ei numesc pizza turceasca, etc,  restaurantele mai mult sau mai putin traditionale, supa de linte, kebab…, in multele lui feluri, pestele, adica o forma completa de fructe de mare, gustoase si bine gatite si, poate la urma, dar nu in ultimul rand, carnea de miel sau de oaie…, pentru care sunt invidios ca noi nu stim sa o gatim la fel de gostoasa in tara noastra. Si dupa toate astea: baclava in toate modurile cu putinta rahat sau cataiful asa cum il stim noi, sau … kunefe…. si musai Ayran…:)

Vinurile lor nu snt fantastice, berea Efes este buna, apa…, apa, mirodeniile superbe, la fel si alunele, fisticul sau migdalele proaspete, cafeaua turceasca…, poti renunta cateva zile la espresso…:).  Un city break condenseaza multe, de aceea trebuie musai 3 sau 4 zile in Sultanahmet sau Taksim. In Sultanahmet, cartierul de hoteluri si restaurante de langa Moscheea Albastra ( recomand restaurantul Metropolis ) sau pe oriunde vrei in zona, poti descoperi strazi pietonale unde sa ramai toata noaptea la ” narghilea ( sisa ) ” sau un pahar de vin tolanit pe perne. Ai ce vedea, ai ce face. In Taksim, la Konak pe Istiklar se mananca delicios dar ” bagabontii ” iti spun ca preturile din meniu sunt pt portii mici sau pt o persoana asa ca daca sunteti mai multi s-ar putea sa aveti neplaceri la nota ( a se citi TripAdvisor ), sau in Piata de peste, sau pe stradutele laterale. In general, se ” haleste ” bine si seara se bea vartos. Plin de baruri si de cluburi. Tot in aceasta zona este si celebrul 360. De bifat o data in viata…:)

Am vorbit despre multe dar am uitat sa va spun depre “street food” : castane coapte, porumb, midii pane sub forma de frigarui sau umplute cu orez ( preferatele mele ), mate de miel tocate pe plita ( pt cine vrea ! ), peste, pe plita shaormele lor, poate nu atat de gustoase ca ale noastre dar parca de acolo, sucurile de fructe stoarse direct in fata ochilor si nu doar portocale ci si ananas sau rodie sau mai stiu eu ce si, in general orice, dar chiar orice se poate lipi de retina sau de buzunarul tau.

Si ca sa vorbim de buzunar… ai grija, Istanbulul nu mai este asa cum era… s-a scumpit…, s-a europenizat….:)

Hits: 268

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Ce nu putem manca …

            De multe ori si, uneori ma gandesc ca de prea multi ani ma uit ca nu putem manca in tara noastra scumpa si draga ( scumpa se refera la pretioasa nu la ce v-ati gandit voi …:) )

            Pana la urma motivatiile pentru care nu poti manca un fel anume intr-un loc sunt multiple dar, nu ma voi referi la un loc ci la ce nu prea poti ” hali ” in tara noastra  si nu din motive geografice ci din lene sau nestiinta….

            Inevitabil am sa incep cu,… nu cu fructele de mare ci cu o amarata friptura de miel. Gasim cotlete de berbecut sau frigarui si uneori urme de pulpa dar, intotdeauna ” made in Australia “. Arar, pe la o pensiune mai vrednica gasim si un protap delicios. In Barcelona, in aproape orice carciuma puteai savura o pulpa de miel la cuptor, frageda, simplu de facut,… de neuitat. Cred ca odata cresteau miei in Romania si in alte timpuri decat de Paste

            Sa ne intoarcem acum la celebrele fructe de mare: rapane ( parca asa se scriu ), midii, pesti specifici inclusiv calcan,…, sa tot mananci,… pacat ca nu la noi in tara, chiar daca sunt produse ale Marii Negre.

            As mai putea sa ma gandesc acum la purcelul de lapte, la tot ce imaginatia romanului a facut din porc de Craciun, la faptul ca intr-o tara de vanatori nu avem vanat, importam salau si pestele la ordinea zilei este somonul, iar icrele de pastrav sunt de negasit. As putea continua la nesfarsit pentru ca sunt masochist cu mine si sadic cu cei care citesc…:)

            Ce este de facut ?

            Sa salivam, desigur si, sa ne infruptam atunci cand calatorim.

            Am mai spus-o intr-un articol precedent ca daca industria asta ar fi politica de stat atunci ea ar putea sta la baza unei parti de relansare a economiei. Daca ma uit la ce bunataturi am enumerat mai sus imi dau seama ce bucata mare de agricultura este lipsa. Si imi aduc aminte ca nu mai simt de ceva vreme gustul adevarat de rosie, ceapa, varza sau castravete. Si incep sa ma gandesc sa devin nationalist. Daca nationalist ar inseamna ca imi doresc sa vad turme de mioare, terenuri cultivate, pietele bogate, ferme piscicole si inca o suta de mii de astfel de lucruri.

            Si de fapt, vreau sa aud puhoaiele de turisti straini laudand mancarea romaneasca si pe mine luptandu-ma de la egal la egal cu lumea asta mare.

Hits: 2431

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Critic de restaurant

            Cine esti tu de fapt ? asta este intrebarea care imi vine din ce in ce mai des in minte citind in internetul autohton critica pentru diverse restaurante. Nu as fi scris acest articol daca in zilele anterioare nu as fi gasit un articol al unei persoane, care a decis sa faca si ea critica de restaurant.  Fara pregatire, fara experienta, doar cu…” asa vrea eu…:) “. Nu spun ca a scris de rau sau de bine ( din intampare scrisese de bine  ) ci spun ” de ce sa am incredere in cineva doar pentru ca a mai mancat intr-un restaurant” ? Pastorel Teodoreanu spunea: ” Pentru a manca bine, nu este nevoie doar de bani si de stomac,…. mai este nevoie si de cap “.

            Este o moda de a fi critic de restaurant. Si pentru ca toata lumea mananca in restaurante, toata lumea poate fi critic. Sa nu fiu inteles gresit, nu vreau sa restrictionez dreptul la opinie, ar fi si imposibil in conditiile internetului de astazi dar, daca cineva vrea sa critice, as vrea sa stiu si de la ce inaltime o face. Una este sa te declari critic de restaurant si alta este sa spui ca doar ai mancat bine sau nu intr-un restaurant. Este nu numai o diferenta de nuanta ci, mai mult, o problema de etica.

            In tarile cu traditie gastronomica, a fi critic de restaurante este o meserie in sine, oamenii castiga bani din asta si pe langa recunoasterea de care se bucura au si responsabilitatea a ceea ce scriu. Scriu aceste randuri pentru ca eu cred ca este benefic pentru lumea restaurantelor sa existe critici avizati, sa existe stele reale in industrie. Comentariile nu pot fi oprite, acelasi internet ne este martor,  dar atunci cand pareri recunoscute a fi avizate spun un lucru, atunci aceea este categoria si, alte comentarii nu sunt decat … comentarii

            Nu cred deasemenea ca poti baga in aceeasi oala restaurante de o stea cu restaurante de 5 stele. si asta dupa stelele noastre romanesti. Ghidul Michelin nu trateaza restaurantele decat de la un nivel minim in sus, pentru ca sub un anumit standard este practic imposibil de apreciat corect. Cum as face comparatia intre un restaurant meditaranean bazat pe fructe de mare si un restaurant italienesc cu livrare la domiciliu. Sau cum te compari cu doar cele doua restaurante japoneze din Bucuresti ? ( daca sunt mai multe,… scuze ). Mere cu pere nu ai cum sa compari. Care mancare este mai buna: sarmalele cu mamaliguta sau spaghetti cu fructe de mare. Si care atmosfera este mai normala: cea cu un taraf de muzica populara sau Barry Manillow cantand in surdina ? Cu fata de masa sau fara ?

            Imi plac multe restaurante in Bucuresti, dar nu exista restaurant in care sa nu am ce comenta.  Ce ar insemna ca eu sa-mi las orgoliile si exagerarile sa-si spuna cuvantul ?

            Este nevoie de critica de restaurant. Este nevoie de oameni priceputi  care sa faca aceasta critica, oameni mai presus de orgoliile lor, oameni care sa inteleaga gastronomia in esenta ei, care sa stie si cum se spala o farfurie, si la cat timp se face dezinsectia, si ce inseamna HACCP, si ce se intampla cu uleiul incins la 150, 180, sau 220 de grade, sau,… multe altele.

            Nu spun ca toti cei care se ocupa de restaurante sunt profesionisti ( poate ca nici eu nu sunt ), dar pentru ca ei sa-si faca treaba bine este nevoie ori sa fie criticati ori sa fie laudati,… dar, cinstit,… pe rau sau bun facut.

 

            Am fost laudat pentru curajul de a face acest blog, de a ma expune…. 🙂

            Sunt curios, … oare acum ma expun ?

Hits: 1323

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0