Sunt vechi, domnule!
Zilele trecute am aniversat o anumită vârstă. Matură. Am împlinit un număr de ani relativ egal cu procentul de alcool pur din tăriile de calitate. Româneşti, europene, asiatice, americane. Nu mai contează provenienţa. Important – şi consolator, pentru mine – este că valoarea şi calitatea acestor băuturi sunt proporţionale (şi) cu vechimea lor. Şi, prin analogie, privesc înapoi şi constat – cu bucurie – că anii aceştia nu au trecut, nici pentru mine, chiar degeaba. De exemplu, fiul meu se pregăteşte pentru gimnaziu…
Această retrospecţiune personală este accentuată (era să scriu „agravată”) de apropierea unui alt moment aniversar. De data aceasta, în business. La sfârşitul lunii februarie, pe 27, se împlinesc 15 ani de la deschiderea primului restaurant „La Mama”! E ceva, nu? În aceşti 15 ani am inaugurat zece restaurante şi trei cafenele. Am oferit locuri de muncă pentru mii de oameni şi am ospătat milioane de clienţi înfometaţi şi însetaţi. Ştiu, veţi zice că asta e afacerea…
Atunci, daţi-mi voie să spun şi eu ce cred că este mai relevant decât cifra de afaceri din bilanţurile contabile anuale. Mai elocvent decât orice cronică online şi premiu obţinut. Cea mai grăitoare dovadă a succesului „La Mama” este vechimea noastră. Aceşti 15 ani, în care au tot apărut şi dispărut alte restaurante, şi-au schimbat numele sau specificul ori au fost transformate în altceva. Noi am rămas în piaţă şi ne-am dezvoltat odată cu ea. Am inovat – cu rezultate – şi am fost copiaţi (cam fără succes).
De aceea, nu-l voi cita pe veşnic junele Mircea Dinescu, declamând „Sunt tânăr, doamnă”, ci-l voi pastişa pe nenea Iancu Caragiale. „Sunt vechi, domnule!” – şi eu cu „La Mama”.
Hits: 708
Comentarii