Ctitoria

Recunosc: dezvoltasem o adevărată fobie pentru acest cuvânt. Încă din copilărie, de pe vremea “marilor ctitorii ale epocii de aur”. Nici măcar exemplele istorice ale atâtor domnitori români – luminaţi întemeietori – nu au reuşit să-mi îndulcească gustul amărui al acestui substantiv. Ctitorie! Numai că, acum, pur şi simplu nu găsesc o altă vorbă care să definească atât de bine clădirea noului restaurant “La Mama” – înălţat în Mamaia Nord. Da, aceasta este o ctitorie!

L-am ridicat de la zero. De la nivelul mării – la propriu. Am turnat fundaţia, am ridicat zidurile, am acoperit construcţia, i-am amenajat interioarele. Adică, am ctitorit. Manole a zidit-o pe Ana la temelia mănăstirii sale. Noi am “jertfit” pe nisipul Pontului Euxin peste 300.000 de codane cu batic alb şi doniţă pe umăr. Clone bancare – legale! – ale leliţei de pe versoul bancnotei de 10 lei.

Înaintea tuturor cunoscuţilor, eu însumi m-am întrebat: care a fost factorul determinant al acestei investiţii? Curajul? Inconştienţa? Inteligenţa? Nicidecum! A fost o decizie instinctuală. După 14 ani de activitate în industria ospitalităţii, este aproape normal să “simţi” locurile în care ţi-ar plăcea să fii prezent. Să ţi se releve – aproape de la sine – direcţiile şi planurile de viitor.

De aceea, fără a fi Nostradamus reîncarnat, pot să spun – cu suficientă precizie – ce se va întâmpla cu lanţul “La Mama” în următorii 5 – 10 ani. Vom deschide noi şi noi restaurante. Pe litoral, în Bucureşti, dar şi în alte oraşe româneşti – cu potenţial. Astfel încât, “La Mama” să devină, încet – încet – o adevărată reţea naţională. Ba – de ce nu? – chiar şi internaţională! Să nu ziceţi că nu v-am spus…

Hits: 314

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Doresc să intre în discuție?
Simțiți-vă liber pentru a contribui!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *