Articole

Jurnal de Lisabona 2

Zua a doua
Zua a inceput fabulos… Cu un pahar de sampanie… A se citi 3…:)
Dpa ce ne-am facut curaj am plecat in calatorie…….
Sintra….. Trebuie vazut…. Daca vii pana in Lisabona, Sintra trebuie bifat. Un orasel simpatic, plin de verdeata, case frumoase si… Palate. Aci trebuie bifate musai palatele Monserat si Pena, ultimul situat pe un varf de munte, de unde privelistea este minunata… Asa am auzit pentru ca eu nu am vazut-o din cauza unei cete nemernice….:). Oricum, merita facuta deplasarea.
De remarcat in Sintra frumusetea caselor, modul in care sunt aranjate toate curtile, ca niste mici parcuri, evident culminand cu parcurile din jurul castelelor.
Multa ceramica, foarte frumoasa, foarte bine pusa in valoare, poate doar pe Coasta Amalfiteana sa o gasim mai deosebita. Csele si ele sunt inpodobite cu ceramica cu motive florale si culori frumoase, atat la exterior cat si la interior. Eu, fiind sensibil la ceramica cu greu m-am abtinut sa nu ajut economia portugheza, golindu-mi cardul….:))
Nu trebuie ratate aici terasele sau magazinele de vin care stiu sa-si vanda foarte bine unul dintre produsele lor nationale…. Vinul…:)
Dpa culturalizare, ne-am urcat in-un taxi si pt 20 euro am ajuns in Cascais, o cocheta statiune pe malul Atlanticului. Ne-am plimbat, am facut fotografii cu stanci si ocean si apoi ne-am oprit intr-un restaurant micut, dar cochet.
Surpriza, restaurantul care se chema Porto de Cascais era al unui roman…. Felicitari !
Am mancat bine, sardine, caracatita prajita in ulei de masline si ceva usturoi, un chebab de calamari si le-am stins pe toate acestea cu celebrul lor vinho verde…., il recomand, un vin simplu, usor… De cursa lunga…:)
Dupa atata plimbare, ne-am urcat inapoi in tren si cap compas Lisabona unde deja era seara dar, pentru ca ne invatasem lectia in seara anterrioara nu ne-am mai grabit spre distractia care oricum incepea tarziu si am bantuit pe strazi.
In general, lumea vrea sa bifeze tot soiul de obiective turistice atunci cand ajunge intr-un oras nou…, eu m-am cam saturat de asta…, eu vreau sa vad strada, sa respir aerul, sa vad oamenii… Palatele, bisericile, muzeele nu pleaca dar oamenii care le dau sufle sunt trecatori, stand si respirand aerul orasului ma umplu de energia acestuia.
Intr-un final am ajuns la hotel, am facut un dus, am schimbat hainele si cum deja era 10 seara, hai inapoi pe strazi….., nu ne era foame …, poate putina sete….:)
Am evitat scarile criminale si am luat funicularul care ne-a lasat foarte aproape de capatul superior al treptelor, am intrat pe stradutele aglomerate deja si….. ne-am pierdut
In continuare centrul nostru istoric este mai dinamic dar nu putem sa nu recunoastem dedicarea cu care oamenii petrec indiferent daca locul este sau nu aglomerat: int-un wine bar un chitarist facea minuni in fata a 10 oameni, o trupa de reggae in-un alt bar canta chiar daca toata lumea dansa in strada…., atmosfera de petrecere, de voie buna…., nu stiu cand a trecut timpul dar dupa cateva ore m-am trezit in acelasi bar de aseara…, cu aceasi trupa fantastica de bossa doar ca schimbasera violonistul cu un chitarist si suna mult mai bine si, spre ora 3….., nani…. Pentru ca… Si maine e o zi…:)

Hits: 368

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Jurnal de Lisabona

Ziua  intai
Dupa un zbor prea lung pana la urma am ajuns si la destinatia finala: Lisabona. Un oras simplu, dupa parerea mea, dar care se poate califica pentru un city break prelungit .
Hotelul putin sub asteptari pentru ca nu avea piscina cu toate ca in poze se vedea una – era a altui hotel dn acelasi lant -ne-a permis un dus si o ora de odihna inainte de a ne apucam de baut, fado si fructe de mare….:)
Plecand de la hotel, am realizat ca suntem la marginea lui Barrio Alto, cartierul lor turistic. Ne-am trezit in fata unui sir nesfarsit de scari asa ca am inceput lupta cu ele. Sus in varf, am luat-o la plimbare pe stradute si uimitor…. nimic… unde sunt carciumioarele si barurile pline de viata ? Ne-am plimbat, am gasit strazi mai populate, magazine pt cine vroia shopping – eu nu – am baut o cafea la La Brasileira, ne-am uitat pe harta si, deodata ne-am desteptat: ceasul arata abia 7, ora lor, cand nici iarba nu creste….mi-am adus aminte ca animatia incepe in zona dupa ora 8. Ok… Hai sa mancam…am ales un restaurant mic, inapoi pe scarile urcate atat de greu :), unde am mancat niste fructe de mare delicioase, gatite, gen tocanite. Ne-am luat si noi ca toata lumea teapa cu antreurile care pareau din partea casei dar le-am gasit pe nota de plata la final, vinul trebuia sa coste 50 E dar cand l-am refuzat s-a transformat in 15 E…, ce sa zic, de-ale carciumariei…..:)
Ne-am saturat, l-am intrebat pe proprietar ce ne recomanda in materie de fado si am primit cateva sfaturi bune si hai din nou la drum prin ploaie. Am urcat scarile la loc, am traversat piata si iata-ne in mijlocul actiunii…, carciumioare deschise, muzica rasuna dinauntru, lume pe strazi…, frumos…., aproape ca in centrul nostru istoric…:)
Am fost in doua carciumi de fado: Tasca do Chico, recomand oricand, un barulet prea mic pentru cata lume este in el, in care canta neprofesionisti dar canta frumos…, preturile gratis…, un pahar de vin 1,5 E si vinul bun…:). Ne-am refugiat apoi in Caldo Verde, un local mai aranjat, cu cantareti profesionisti,… Putin mai scump dar rezonabil….si muzica tot frumoasa.
Bomboana de pe tort a fost, in opinia mea ultima oprire, un bar de jazz Sentido Proibido, unde 3 baieti au cantat o bossa atat de misto ca am uitat de fado, de ploaie, de zborul lung si nu imi mai venea sa plec…. M-a trimis acasa Mos Ene si mi-a spus… Mai e si maine o zi…..

Hits: 277

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Ce nu putem manca …

            De multe ori si, uneori ma gandesc ca de prea multi ani ma uit ca nu putem manca in tara noastra scumpa si draga ( scumpa se refera la pretioasa nu la ce v-ati gandit voi …:) )

            Pana la urma motivatiile pentru care nu poti manca un fel anume intr-un loc sunt multiple dar, nu ma voi referi la un loc ci la ce nu prea poti ” hali ” in tara noastra  si nu din motive geografice ci din lene sau nestiinta….

            Inevitabil am sa incep cu,… nu cu fructele de mare ci cu o amarata friptura de miel. Gasim cotlete de berbecut sau frigarui si uneori urme de pulpa dar, intotdeauna ” made in Australia “. Arar, pe la o pensiune mai vrednica gasim si un protap delicios. In Barcelona, in aproape orice carciuma puteai savura o pulpa de miel la cuptor, frageda, simplu de facut,… de neuitat. Cred ca odata cresteau miei in Romania si in alte timpuri decat de Paste

            Sa ne intoarcem acum la celebrele fructe de mare: rapane ( parca asa se scriu ), midii, pesti specifici inclusiv calcan,…, sa tot mananci,… pacat ca nu la noi in tara, chiar daca sunt produse ale Marii Negre.

            As mai putea sa ma gandesc acum la purcelul de lapte, la tot ce imaginatia romanului a facut din porc de Craciun, la faptul ca intr-o tara de vanatori nu avem vanat, importam salau si pestele la ordinea zilei este somonul, iar icrele de pastrav sunt de negasit. As putea continua la nesfarsit pentru ca sunt masochist cu mine si sadic cu cei care citesc…:)

            Ce este de facut ?

            Sa salivam, desigur si, sa ne infruptam atunci cand calatorim.

            Am mai spus-o intr-un articol precedent ca daca industria asta ar fi politica de stat atunci ea ar putea sta la baza unei parti de relansare a economiei. Daca ma uit la ce bunataturi am enumerat mai sus imi dau seama ce bucata mare de agricultura este lipsa. Si imi aduc aminte ca nu mai simt de ceva vreme gustul adevarat de rosie, ceapa, varza sau castravete. Si incep sa ma gandesc sa devin nationalist. Daca nationalist ar inseamna ca imi doresc sa vad turme de mioare, terenuri cultivate, pietele bogate, ferme piscicole si inca o suta de mii de astfel de lucruri.

            Si de fapt, vreau sa aud puhoaiele de turisti straini laudand mancarea romaneasca si pe mine luptandu-ma de la egal la egal cu lumea asta mare.

Hits: 2423

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

” nu ne mai facem bine “

            Se vorbeste de ani de zile ca fara investitii nu se poate face nimic in turism si nimeni nu contesta acest lucru. Mai mult, cred ca s-au cheltuit ceva bani in turismul romanesc atat de catre stat cat si de catre partea privata a economiei, incat  putem considera, macar intr-o oarecare masura rezolvata problema investitiilor. Si atunci ? De ce este ” varza ” totul ? Parerea mea, fara a avea orgoliul de a fi atotstiutor este ca ne lipseste claritatea, unitarismul si, de aceea ne disipam energia fara a avea un rezultat.

            Nu sunt si nu am fost un fan al litoralului bulgaresc niciodata. Aparut din neant aproape, in urma cu cativa ani, pe mine m-a lasat masca. Invitat fiind la ziua unui bun prieten, sambata dupaamiaza m-am urcat in masina si dupa cateva ore de mers am ajuns la Nesembar. Fara a fi un promotor, soseaua sinuoasa de-a lungul marii, care lasa pe alocuri ochilor privelisti superbe ale falezei, sau marii care se unea cu muntele sau cu padurea, statiunile aparute din neant, de pe plansetele arhitectilor, cu sute de hoteluri care pot rivaliza cu multe statiuni cam de pe oriunde m-au facut sa ma intreb oare cum putem noi sa ne batem cu ei. Nu mi-a placut statiunea dar: hotelurile de 4 sau 5 stele noi, la standarde europene, cu piscine, parcari, etc. , orasul vechi ( aici am avut sentimentul clar de butaforie, de scoatere in evidenta a unei pietre si a unei firmituri de istorie prin creerea unei intregi lumi – exact ca la greci sau turci, acolo pagina de istorie fiind totusi mult mai puternica ) cu stradutele pline de carciumioare, magazine, etc, marina,…!? plina de barci de agreement si la final, dar nu in ultimul rand serviciile si preturile; in timp ce primele ok, celelalte la 30 – 50 % din Romania, m-au facut sa exclam: ” nu ne mai facem bine vreodata “

            Dar pentru ca rostul blogului este restauratia am sa va povestesc ce a insemnat masa la restaurant din acea seara. Prietenul meu si-a dorit un restaurant pescaresc, asa ca ne-am dus in orasul vechi, unde cu o vedere frumoasa era aceasta taverna care, prin simplitate si bun gust putea fi din Grecia, Italia sau oriunde.

            Am comandat in engleza ( ospatarii vorbeau fluent ) midii ( din Marea Neagra ) diverse tipuri de peste inclusiv calcan ( deasemenea din Marea Neagra ) cateva specialitati din care un peste uscat taiat fasii m-a impresionat placut ( avem si noi asa ceva prin Romania dar numai ca o specialitate a unor pescari pentru ca te omoara legislatia prin restaurante ), am baut vin bulgaresc bun, am primit din partea casei homari si caracatite ( ok, stiu ca nu sunt specifice locului  dar nici platoul de creveti uriasi comandat nu era specific dar a fost delicios ) si totul la un pret infim, in raport cu obisnuinta noastra. Semn ca se poate.

            Si pentru ca nu cred ca lucrurile astea au aparut in timp atat de scurt asa de bine facute pur si simplu , am sa spun ( pentru a inchide ciclul ideii de la inceputul acestu post ) ca , daca un factor de decizie patriot poate avea o viziune unitara, atunci se poate crea o politica unitara, se pot crea niste standarde si atunci, pana si un turim mort ca al nostru poate renaste si poate deveni o sursa principala de venit pentru tara. Si ma intereseaza turismul doar pentru ca el este fratele mai mare al restauratiei, restauratie care dupa parerea mea, poate singura misca din loc economia unei tari

            Dar despre asta, intr-un alt articol

Hits: 1365

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0