Articole

Plimbare cu avionul

Zilele trecute am avut de facut o calatorie pana la Iasi si am ales avionul,… Tarom

Avionul, destul de gol, asa ca un grup de spanioli si-au ales locurile in mijlocul avionului astfel incat sa stea  fara sa se intersecteze cu alti calatori. Nimic rau pana la urma, nimic deranjant pentru mine. Insotitoarea de bord i-a rugat sa-si pastreze locurile de pe bilete dar pana la urma i-a lasat in pace vazand ca nu are cu cine discuta. Am ramas impresionat de cat de tare vorbeau tipii, fara sa se gandesca ca ar fi putut deranja pe cineva, inclusiv dupa ce insotitoarea de zbor i-a rugat sa o lase mai moale…:)

Nu as fi considerat totusi  ca era o problema pana la coborare cand, o alta persoana, a oftat langa mine si a spus:” m-au innebunit oamenii astia cat mi-au  urlat in ureche “.

In acel moment mi-am readus aminte ca ceea ce poate fi bun pentru noi pentru altii poate sa nu fie la fel de bun. M-am intrebat atunci cum ar trebui sa reactioneze o companie care este pusa in situatia asta? Sa supere clientul care vorbeste tare si care ar putea vorbi si mai tare sau sa supere prin inactiune pe ceilalti clienti care poate ca nu zic nimic dar sufera ? Si asta in contextul in care totata lumea stie regulile aici incluzand si pe cele de bun simt,

Oare intr-un restaurant este bine sa duci ciorba fierbinte cum place unora sau incalzita normal cum place altora ? Cu verdeata sau fara ? Oare daca muzica trebuie sa fie la un nivel acceptabil, va fi acel nivel acceptabil si pentru masa de langa boxa ?

Sau poate daca cineva vrea ca intensitatea luminii sa fie mai mare si altcineva mai mica, ce sa faci ?

Oare trebuie sa renunti la clientii fumatori doar pentru ca nefumatorii sunt mai recalcitranti si mai intoleranti ?

Sunt multe intrebari de acest gen dar cred ca raspunsul este in alta parte. Raspunsul este pana la urma in noi.

In diversele noastre situatii in care suntem pusi ne comportam diferit. Nu ne place sa vorbeasca cineva tare langa noi intr-un avion sau restaurant dar avem sonerii tipatoare la telefoane si daca este sa raspundem o facem in asa fel incat sa auda toata lumea. Starea noastra de spirit  ne influenteaza deciziile de acest fel. Ne place, nu ne place, mancarea asta este buna, astalalta nu, dar restaurantul a vandut 50 de portii in acea zi si a ta este singura care s-a intors nemancata si cu reclamatie… ce decizie sa ia managerul respectiv ?

Ma duc des intr-o trattorie pentru ca imi plac pastele. Intr-o zi m-a deranjat faptul ca dadeam cu tunul si nu aparea vreun ospatar. In alta m-a deranjat ca ospatarul imi turna constant in pahar. Atunci l-am si rugat sa nu mai vina asa de des pe la masa noastra ( mi-am cerut scuze la finalul mesei pentru ca el isi facea doar meseria ) dar, toate lucrurile de acest gen care ne deranjeaza sunt doar pentru ca noi vrem sa fim deranjati, pentru ca noi cautam vinovati pentru momentele noastre proaste, chiar si atunci cand venim cu scuza ca ” ma simteam bine ”

Fiecare om are frustrarile sale, frustrari pe care adesea le punem in carca celor din jur. Ne razbunam pe ei, apropiati sau nu. Imi place atunci cand merg in tari straine ca nimeni nu este interesat de astfel de situatii: nu o data mi s-a intamplat sa primesc o ceasca sau un pahar murdare si chelnerul imperturbabil sa mi le schimbe fara macar sa isi ceara scuze, sa imi intarzie mancarea si ?… ce daca ? si exemplele pot continua… le poate enumera oricine… dar atmosfera ramane normala pentru ca, niciodata aceste intamplari nu vor fi acolo altceva decat niste intamplari punctuale… stop

Oamenii aceia vorbeau tare, eu am adormit, altii s-au stresat, iti intarzie cateva minute mancarea, poti sa te enervezi si sa iti creasca tensiunea sau poti sa mananci, muzica este tare, schimba masa daca se poate sau daca nu poate este vreun motiv pentru care esti singurul deranjat si exemplele pot continua… bucura-te de moment, nu ti-l strica… pana la urma, de tine depinde

Am ajuns odihnit si linistit la Iasi, spaniolii au ajuns si ei cu bine si veseli, sper ca au avut o zi buna,…, pentru ca eu am avut-o si, imi pare rau ca ma gandesc la asta, imi pare rau de persoana care si-a stricat ziua si probabil a avut o durere de cap ingrozitoare…:)

Hits: 306

Restaurantul – “on the house”

Eram acum cateva zile intr-o cafenea si, evident beam o cafea. Imi citeam  email-urile, vorbeam la telefon, fugeam pentru o jumatate de ora de cotidian.

Langa mine, la o masa vecina, 2 tipi discutau diverse: despre prietenele lor, despre serviciu, nimic interesant… in general in cafenele si nu numai fara sa vrei tragi cu urechea la ceea ce vorbesc ceilalti.

Nu ascultam convorbirea dar, inevitabil mai retineam cate un cuvant pana la un moment dat cand urechea mi s-a lipit de masa vecina…:) Totul de la un cuvant prins, cuvant care a facut ca discutia vecinilor sa devina interesanta.

– Bai, stai sa-ti spun ce mi s-a intamplat acum cateva zile intr-o cafenea ! ( nu conteaza numele )

– Ce anume ?

– Doamne cat de prost am putut sa ma simt, cat de jegosi au fost angajatii de acolo si parca au vrut sa ma faca sa ma simt prost !

– Dar ce s-a intampla,  insista celalalt ?

– Eram cu prietena mea, beam o cafea, vorbeam, ne simteam bine si, la un moment dat vine ospatarul si ne aduce doua torturi, ni le pune pe masa si ne spune ca sunt din partea casei. Atat de prost m-am simtit ! de parca eu nu aveam bani sa-i cumpar prietenei mele o prajitura daca asta vroiam !

– Pai erau vechi, conchide interlocutorul. Probabil ca iesisera din garantie si decat sa le arunce mai bine sa va imbolnaviti voi, ai dreptate, niste nenorociti… “

Eu zambeam si parca nu imi venea a crede ceea ce auzeam…:)

” – Ai intradevar dreptate, nu m-am gandit la asta, cred si eu ca erau iesite din garantie, Doamne ce prost m-am simtit fata de prietena mea si fata de mine in general . Am cerut nota si imediat am plecat. Stii totusi ce este culmea ? Ca prietena mea s-a suparat pe mine ca am grabit-o si nu am lasat-o sa termine prajitura, ca cica ii placea… ! “

Oamenii au m-ai vorbit despre incident, despre altele, am cerut si eu nota ca trecuse ceva vreme si am plecat lasandu-i acolo. Eram impresionat de ceea ce auzisem…

Mergem in Grecia sau in Turcia in concedii si suntem fericiti cand cineva ne ofera ceva din partea casei “, ne suparam ca la noi nu se practica ( cred ca numeri pe degetele de la o mana acele crasme care stiu sa ofere ceva din partea casei ) dar, daca stai si te gandesti cum sa se practice ?

Cred ca foarte multi oameni au vazut prea multe filme pe youtube despre ce se intampla prin restaurante, cred ca suntem prea stresati, cred o gramada de chestii dar, sa ma supar ca cineva mi-a oferit ceva ” on the house ” cu gandul, ce-i drept pervers , de a ma fideliza, este prea mult.

Cam atat… ca viata de restaurantor este frumoasa…:)

Hits: 352

La Mama – de 11 ani restaurantul tau de familie

Pagini de jurnal

In fiecare an aceasta aniversare imi umple sufletul. De la inplinirea primului an am inventat un mod unic, as putea spune, de a sarbatori aniversarile: creem un meniu special pe care il oferim din partea casei clientilor nostri.Intern, facem un concurs de gatit  sarmale, adica vedem care restaurant a facut cele mai bune sarmale in aceasta zi. Este greu sa alegi intre 6 restaurante care fac tot ce pot pentru a iesi pe primul loc. castigul este dat de recunoasterea interna si, evident, de automultumirea pe care o ai cand vezi ca clientii termina tot din farfurie.

Poate parea un gest prostesc acela de a oferi gratis mii de portii de sarmale, ciorba sau desert dar, intotdeauna am crezut ca trebuie sa intorci ceea ce primesti. In toti acesti ani am invatat ca fara cei aproximativ 5 000 de clienti zilnici nu as fi ajuns aici. Cand intru in unul dintre restaurantele mele vad cu placere figuri cunoscute, chiar daca nu cunosc persoanele, ma uit pe mese sau ma duc in spate in zona de debarasare sa vad daca clientii mananca sau nu tot din farfurii si, ma bucur sa vad ca farfuriile se intorc goale.

Imi dau seama ca din cand in cand mai si gresim. Imi dau seama de ce fel de pasiuni am reusit sa nastem dupa pasiunea pe care criticii nostri o pun in a ne arata erorile. Citesc constant pe internet laude si injurii si asta imi spune ca exist, imi spune ca lumea este sensibila la ceea ce facem noi. Nu exista perfectiune in industria restaurantelor dar ca si clienti ne-o dorim. Daca un lucrator face o greseala, umana dealtfel, este indezirabil si restaurantul si personajul dar daca un soft celebru, ca de exemplu sistemul de operare al unui calculator are un bug, este normal, restartez si gata. Si exemplele sunt nenumarate.

Am spus de nenumarate ori ca activitatea dintr-un restaurant este ca un drog de care nici nu mai poti si nici nu prea vrei sa te lasi. Intamplarile de zi cu zi creeaza acest drog. Oamenii multumiti precum si cei nemultumiti, farfuriile goale care se intorc de la mese, sticla de vin trimisa bucatarului ca semn de multumire – chiar, cand ati facut asta ultima data ? – clientul care vine la pranz cu colegii la o masa in fuga si seara cu iubita pentru un moment de relaxare, copii care isi aduc parintii sambata sau duminica la o masa de familie, batraneii care se tin de mana cand intra in restaurant si marg incet pana la masa lor, copii care alearga printre mese spre bucuria sau supararea altora, studentul care a luat examenul impreuna cu colegul care tocmai l-a picat, botezul unui nou nascut, masa cu prietenii cand iti aniversezi ziua, sau cand serbezi cununia, sau cand, inevitabil il cinstesti pe cel care a murit. Ciclul vietii in viata de zi cu zi.  Poti vedea restaurantul ca o sursa de evaziune, ca un rau,  ca un loc in care sa te simti furat, poti vedea restaurantul prin ochii si gandirea pe care vrei sa o ai dar, poti vedea restaurantul ca pe o fresca a vietii, ca pe o parte a acesteia,… ca pe un drog…

Ne place sa mancam, ne place sa bem un sprit, ne place sa ne intalnim sa socializam sa vedem si sa fim vazuti, ne place sa iesim la restaurant. Si ceea ce-mi place foarte mult,… este ca La Mama este in mijlocul acestor placeri, este restaurantul care isi iubeste clientii si care, imi place la randul meu sa cred, este iubit de catre clientii lui. In 11 ani am scris o parte din cartea restauratiei bucurestene sau chiar romanesti

Sunt melancolic si emotiv … pana la urma am implinit 11 ani… si am invatat multe…. si am trait multe…. si imi place ceea ce fac…. si,… va multumesc.

Hits: 611

… sa zicem si de bine

Ma gandesc de ceva vreme la a vorbi despre restaurantele altora. Toata lumea face critica de restaurant. Este facil, este pe fond de suparare, este normal sa injuri sau sa zici de rau in contextul in care sunt suficiente negre in viata noastra de zi cu zi

Totusi,…

Cred ca sunt si foarte multe lucruri bune in interiorul restaurantelor. Cred ca munca oamenilor atat de la conducerea acestora cat si din pozitiile mai joase trebuie apreciata si pozitiv, drept pentru care eu as dori aici sa fac ” Lauda de restaurante “.

Astfel, este foarte simplu: voi scrie despre acele experiente superbe pe care restaurantele le pot oferi, nu din capitolul ilar sau altfel ci din domeniul normalitatii, al mersului normal intr-un restaurant, in special din alte orase decat din cel in care locuiesc.

Mi-ar placea sa existe comentarii dar, aici nu voi accepta decat acele comentarii pozitive…:)

Deci, aici este una dintre rarele ocazii de a da cu vorbe………

Povestirea 1

Imi propusesem sa nu laud locatii de prin Bucuresti pe motiv de concurenta dar, sambata seara, am iesit cu niste prieteni intr-un club si… m-am enervat… rau… pentru ca am gasit un club pe care mi-as fi dorit sa-l fi facut eu… mi-a placut

Este impresionant cum  sau ce face de fapt diferenta intre agonie si extaz: ce ne dorim, ce asteptari avem, cultura noastra si, cel mai important lucru,…, starea in care suntem.

Sambata sera am fost intr-un club cu muzica live, de buna caliate, cu oameni frumosi in jurul meu, cu ospatari inexistenti daca as fi vrut sa bag de seama, cu preturi nu foarte mici daca as fi vrut sa bag de seama, cu taxa la intrare, daca as fi vrut sa bag de seama, si altele, daca as fi vrut sa bag de seama, dar,…, unde m-am simtit bine… pentru ca am vrut asta, unde am gasit un club pe sufletul meu si pentru asta vreau sa-i laud pe cei care l-au creat. Felicitari !


Ah ! inainte de asta am mancat intr-un restaurant chinezesc,… dar aceasta experienta o traim altadata… si suntem la capitolul lauda… este drept ca in Bucuresti fara nume…:)

Hits: 1704

Restaurantul… ca afacere

De multe ori sunt intrebat de diverse persoane, daca este greu sau nu sa te apuci astazi de acest tip de afacere. Intrebarea are desigur conotatii in directa legatura cu actuala situatie economica. Raspunsul la aceasta intrebare este desigur, Da.

Am spus de multe ori ca stiind ceea ce stiu astazi despre aceasta afacere daca ar fi sa ma apuc acum de ea as fugi cu mare viteza dar, asa, dupa atatia ani, este ca un drog de care nu cred si nici nu vreau sa mai scap. Spun acest lucru pentru a arata care este gradul de implicare si de responsabilitate pe care, odata intrat in acest gen de afacere trebuie sa ajungi sa il ai. Asta, daca iti pasa de ceea ce faci.

Franciza sau afacere proprie, restaurant, cafenea, pub, sau club, mirajul exista. Cred ca aproape fiecare dintre cititori isi doreste macar sa fie parte daca nu sa aibe propria lui locatie. Asa este: mirajul exista.

Dar atentie, nu va ganditi la imaginea aceea in care d-voastra sunteti dimineata la un cappuccino, va cititi ziarul, o raza de soare intra pe fereastra printre muscate si va alinta usor… aceasta este doar poezie, restaurantul inseamna munca, munca si iar munca si,… la final, satisfactia unui client multumit, al unui restaurant plin, a unor remarci pozitive despre ce ai facut. Este precum Titanicul… pentru ca in sala de bal sa se poata valsa, 10 etaje mai jos o armata de lucratori baga carbuni la foale

Sa o luam cu inceputul.

Primul lucru care trebuie facut este infiintarea unei firme care sa aibe ca obiect de activitate principal, cod CAEN, alimentatia publica. Atentie ca trebuie specificat tipul de local pe care doriti sa il deschideti: restaurant, cafenea, bar, etc.

Este bine ca un avocat sa se ocupe de toate aceste probleme pentru ca el ar trebui sa va dea informatiile si despre toate celelalte lucruri necesare inainte de inceperea activitatii propriu zise: legile sau taxele locale specifice; fiscalizarea casei de marcat; depunerea autorizatiei de functionare; respectarea conditiilor specifice de organizare si functionare a unui restaurant, etc

In organizarea unui restaurant trebuie tinut cont de regulile sanitar veterinare specifice ( Ghidul de Bune Practici ), trebuie tinut cont de legislatia referitoare la pompieri si, trebuie tinut cont de legislatia referitoare la conditiile de munca

Precum se poate vedea lucurile nu sunt chiar simple si pana acum m-am referit doar la cateva aspecte care tin de organizarea actelor.

Bucataria unui restaurant trebuie organizata cu utilaje profesionale specifice tipului de meniu ales. Deasemenea, trebuie tinut cont de separatia fluxurilor curat / murdar.

Marea majoritate a noastra consideram ca ne pricepem mai bine decat specialisti in domeniu sa organizam sau sa ne decoram restaurantele. Uneori asa este dar, anii de experienta mi-au aratat ca un specialist sau un designer dupa caz, vede lucruri pe care uneori noi nu le vedem si eficientizeaza spatiile. Nu am sa spun ca intotdeauna lucrez cu astfel de specialisti, uneori experienta acumulata poate inlocui cu succes pe acestia dar, intotdeauna cand am lucrat cu specialisti in domeniul lor am avut rezultate palpabile, de aceea, daca nu este o problema de cutting cost, recomand.

Scriu acest post pentru ca destul de des, asa cum am spus in introducerea lui, sunt intrebat daca si cum sa isi deschida cineva un restaurant. Uneori cei care isi doresc acest lucru nu stiu la ce sa astepte si vad doar rezultatul muncii unui restaurantor oarecare, rezultat considerat de multe ori facil. Nu este intotdeauna asa. de cele mai multe ori nu este asa. Cu toate astea cred ca toti cei care viseaza sa aiba un restaurant al lor, daca cu adevarat cred in acest vis ar trebui sa se apuce de treaba. Sa-si asume riscurile si sa-si deschida propriul restaurant.

Cred ca piata romaneasca are nevoie de mult mai multe restaurante decat are in acest moment dar, nu cred in marile afaceri din domeniu ci cred in restaurantul de familie, in care proprietarul este direct implicat in activitate, in relationarea cu oamenii, in farmecul locului.

Poate parea curios cum un proprietar al unui lant de restaurante face apologia restaurantului mic, de familie dar, culmea, cred ca acest tip de restaurant poate fi cel mai mare concurent al unui lant. Pe de alta parte, restaurantul de familie este cel care va consolida increderea clientului in restaurant in general, este cel care va ajuta la creerea, cresterea si consolidarea pietei si este cel care, poate sta la baza creerii unei culturi gastronomice la noi in tara

Priviti aceasta afacere ca o afacere, dar cu sufletul, inarmati-va cu rabdare, puneti pasiune si nu va asteptati sa va imbogatiti peste noapte. In rest, spor la treaba…:)

Hits: 276