Articole

Jurnal de Lisabona – ultima parte

Ziua a treia

Dupa doua zile relativ ploiase, ziua a treia se arata mai prietenoasa, tot innorata dar speram mai fara ploaie

Am decis sa vizitam cateva obiective turistice asa ca am ajuns repede la Castelul Sao. Jorge. Priveliste frumoasa asupra orasului si asupra oceanului, vant puternic, aventura pe crenelurile acestuia si ajunge. De vizitat, bineinteles dar, nu de pierdut timpul la nesfarsit. Pana la urma o adunatura de pietre marturie unor vremuri trecute glorioase.

A doua opire a fost la Belem. Ar fi fost pacat sa nu fi bifat aceasta catedrala, impresionanta dupa parerea mea, atat in exterior cat si in interior. Palatul imens cuprinde o colectie de muzee pe care nu am avut rabdarea sa o parcurg, asa ca, dupa pozele de rigoare am decis ca culturalizarea mea istorica este ajunsa la final

Am luat-o pe strazi inapoi catre Baixca, ne-am bucurat de statuile plasate aproape in fiecare intersectie mare, cladirele vechi, sau piatetele frumoase. Podul Vasco da Gama ( apropo, mormantul acestuia este in Catedrala Belem ), este impresionant; trecand pe sub el am vazut pe malul oceanului o serie de foste depozite acum transformate in restaurante cafenele si cluburi…., acum cand scriu, imi pare rau ca nu ne-am orpit sa vedem cum aratau, pentru ca prin amplasament erau inedite. Oricum cred ca vara arata mult mai bine si datorita teraselor care se pot deschide

Am ajuns in Baixa si ne-am oprit intr-un restaurant pentru ca atata culturalizare creease si starea de foame. Un restaurant de fructe de mare unde kebab-ul de caracatita a fost de referinta…, mai ales asezonat cu o sticla de vinho verde….:)

Conform recomandarilor seara am avut de ales intre Marques da Se si Casa de Linhares, doua restaurante renumite de fado. Alegerea a fost simpla, primul era inchis…:)

Am mancat, am ascultat fado de buna calitate si la un moment dat l-am intrebat pe ospatar ce se mai poate face in zona respectiva…., stupoare, raspunsul a fost: cel mai bun club de jazz, este dupa colt…:)

Atata noroc sa am ? Nu stiu daca Onda Jazz este cel mai bun club din Lisabona, ce stiu este ca era coada  la intrare si dupa noi, proprietarul a inchis usa, lasand lumea pe afara. Taxa de intrare a fost de 8 euro, am stat in picioare dar spectacolul a fost de zile mari. Este unul dintre locurile pe care nu le-as rata daca as mai ajunge a doua oara aici…:). Artista Selma Uamusse….

Culmea, aceste doua locuri nu au nici o legatura cu Bairro Alto, semn ca nu trebuie sa ne concentram doar pe o zona daca vrem sa gasim locuri misto.

S cum fara sa ne dam seama s-a facut noapte, cand ultima melodie a serii incase mai auzea, am pornit alene spre hotel….:)

A doua zi…. home…:)

Hits: 399

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Jurnal de Lisabona 2

Zua a doua
Zua a inceput fabulos… Cu un pahar de sampanie… A se citi 3…:)
Dpa ce ne-am facut curaj am plecat in calatorie…….
Sintra….. Trebuie vazut…. Daca vii pana in Lisabona, Sintra trebuie bifat. Un orasel simpatic, plin de verdeata, case frumoase si… Palate. Aci trebuie bifate musai palatele Monserat si Pena, ultimul situat pe un varf de munte, de unde privelistea este minunata… Asa am auzit pentru ca eu nu am vazut-o din cauza unei cete nemernice….:). Oricum, merita facuta deplasarea.
De remarcat in Sintra frumusetea caselor, modul in care sunt aranjate toate curtile, ca niste mici parcuri, evident culminand cu parcurile din jurul castelelor.
Multa ceramica, foarte frumoasa, foarte bine pusa in valoare, poate doar pe Coasta Amalfiteana sa o gasim mai deosebita. Csele si ele sunt inpodobite cu ceramica cu motive florale si culori frumoase, atat la exterior cat si la interior. Eu, fiind sensibil la ceramica cu greu m-am abtinut sa nu ajut economia portugheza, golindu-mi cardul….:))
Nu trebuie ratate aici terasele sau magazinele de vin care stiu sa-si vanda foarte bine unul dintre produsele lor nationale…. Vinul…:)
Dpa culturalizare, ne-am urcat in-un taxi si pt 20 euro am ajuns in Cascais, o cocheta statiune pe malul Atlanticului. Ne-am plimbat, am facut fotografii cu stanci si ocean si apoi ne-am oprit intr-un restaurant micut, dar cochet.
Surpriza, restaurantul care se chema Porto de Cascais era al unui roman…. Felicitari !
Am mancat bine, sardine, caracatita prajita in ulei de masline si ceva usturoi, un chebab de calamari si le-am stins pe toate acestea cu celebrul lor vinho verde…., il recomand, un vin simplu, usor… De cursa lunga…:)
Dupa atata plimbare, ne-am urcat inapoi in tren si cap compas Lisabona unde deja era seara dar, pentru ca ne invatasem lectia in seara anterrioara nu ne-am mai grabit spre distractia care oricum incepea tarziu si am bantuit pe strazi.
In general, lumea vrea sa bifeze tot soiul de obiective turistice atunci cand ajunge intr-un oras nou…, eu m-am cam saturat de asta…, eu vreau sa vad strada, sa respir aerul, sa vad oamenii… Palatele, bisericile, muzeele nu pleaca dar oamenii care le dau sufle sunt trecatori, stand si respirand aerul orasului ma umplu de energia acestuia.
Intr-un final am ajuns la hotel, am facut un dus, am schimbat hainele si cum deja era 10 seara, hai inapoi pe strazi….., nu ne era foame …, poate putina sete….:)
Am evitat scarile criminale si am luat funicularul care ne-a lasat foarte aproape de capatul superior al treptelor, am intrat pe stradutele aglomerate deja si….. ne-am pierdut
In continuare centrul nostru istoric este mai dinamic dar nu putem sa nu recunoastem dedicarea cu care oamenii petrec indiferent daca locul este sau nu aglomerat: int-un wine bar un chitarist facea minuni in fata a 10 oameni, o trupa de reggae in-un alt bar canta chiar daca toata lumea dansa in strada…., atmosfera de petrecere, de voie buna…., nu stiu cand a trecut timpul dar dupa cateva ore m-am trezit in acelasi bar de aseara…, cu aceasi trupa fantastica de bossa doar ca schimbasera violonistul cu un chitarist si suna mult mai bine si, spre ora 3….., nani…. Pentru ca… Si maine e o zi…:)

Hits: 370

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Jurnal de Lisabona

Ziua  intai
Dupa un zbor prea lung pana la urma am ajuns si la destinatia finala: Lisabona. Un oras simplu, dupa parerea mea, dar care se poate califica pentru un city break prelungit .
Hotelul putin sub asteptari pentru ca nu avea piscina cu toate ca in poze se vedea una – era a altui hotel dn acelasi lant -ne-a permis un dus si o ora de odihna inainte de a ne apucam de baut, fado si fructe de mare….:)
Plecand de la hotel, am realizat ca suntem la marginea lui Barrio Alto, cartierul lor turistic. Ne-am trezit in fata unui sir nesfarsit de scari asa ca am inceput lupta cu ele. Sus in varf, am luat-o la plimbare pe stradute si uimitor…. nimic… unde sunt carciumioarele si barurile pline de viata ? Ne-am plimbat, am gasit strazi mai populate, magazine pt cine vroia shopping – eu nu – am baut o cafea la La Brasileira, ne-am uitat pe harta si, deodata ne-am desteptat: ceasul arata abia 7, ora lor, cand nici iarba nu creste….mi-am adus aminte ca animatia incepe in zona dupa ora 8. Ok… Hai sa mancam…am ales un restaurant mic, inapoi pe scarile urcate atat de greu :), unde am mancat niste fructe de mare delicioase, gatite, gen tocanite. Ne-am luat si noi ca toata lumea teapa cu antreurile care pareau din partea casei dar le-am gasit pe nota de plata la final, vinul trebuia sa coste 50 E dar cand l-am refuzat s-a transformat in 15 E…, ce sa zic, de-ale carciumariei…..:)
Ne-am saturat, l-am intrebat pe proprietar ce ne recomanda in materie de fado si am primit cateva sfaturi bune si hai din nou la drum prin ploaie. Am urcat scarile la loc, am traversat piata si iata-ne in mijlocul actiunii…, carciumioare deschise, muzica rasuna dinauntru, lume pe strazi…, frumos…., aproape ca in centrul nostru istoric…:)
Am fost in doua carciumi de fado: Tasca do Chico, recomand oricand, un barulet prea mic pentru cata lume este in el, in care canta neprofesionisti dar canta frumos…, preturile gratis…, un pahar de vin 1,5 E si vinul bun…:). Ne-am refugiat apoi in Caldo Verde, un local mai aranjat, cu cantareti profesionisti,… Putin mai scump dar rezonabil….si muzica tot frumoasa.
Bomboana de pe tort a fost, in opinia mea ultima oprire, un bar de jazz Sentido Proibido, unde 3 baieti au cantat o bossa atat de misto ca am uitat de fado, de ploaie, de zborul lung si nu imi mai venea sa plec…. M-a trimis acasa Mos Ene si mi-a spus… Mai e si maine o zi…..

Hits: 278

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0