Articole

De ce nu as deschide inca restaurantele….

In perioada aceasta, de mare pandemie, mare restrictie la orice dar mai ales mare lipsa de comunicare din partea organelor abilitate, lipsa care imi da senzatia de impotenta, de necunoastere a urechilor de pe cap, cum frumos spune o vorba din popor, tot felul de persoane sau personalitati isi dau cu presupusul despre deschiderea restaurantelor. Eu nu as avea o problema cu acest lucru daca….

Ei bine daca, toti acesti oameni si nu numai imi garanteaza ca ei si toti ceilalti vor fi macar in acelasi ritm ca odinioara la restaurant, consumand… si cu turistii dupa ei 🙂

Sau daca nici pandemia dar nici Statul, care este mai rau uneori, nu vor veni peste mine pe principiul” nici usturoi nu am mancat nici…”… si altele

Dar din pacate stim ca asta nu se va intampla. Regulile de distantare sociala pe care le exersam de ceva vreme au devenit parte din natura noastra umana. Am ajuns sa acceptam botnita, chiar daca in scoala invatam ca boierii rai o puneau taranului roman ca sa nu manance in timpul culegerii roadelor, ca parte din normalitatea zilelor acestea, sperand, dar peste ceva vreme vom uita si de speranta, ca intr-un maine ne vom elibera de ea. Este nu este eficienta, botnita, scuze masca, este un siombol. 

Starea de Urgenta va trece mai devreme sau mai tarziu dar sigur cu mult inainte ca aceasta criza sanitara sa treaca. Deci vom iesi pe strazi, vom merge la serviciile noastre cu frica de infectare., dar vom crea focare de infectie.

Statul nu putea sustine dinainte de inceperea crizei ceea ce se / s-a intamplat, ei o stiau, totusi am mers pe idea de a izola majoritatea de o minoritate ( cei sanatosi de cei bolnavi ) cand puteam face invers si efectele erau infinit mai bune. Nu mai conteaza, timpul nu se mai da inapoi. Cu toate astea, vrem sa pornim economia, acum cand criza sanitara este in toata plenitudinea ei, cand amenintarile inca sunt amenintari…de ce ?, poate pentru ca nu mai sunt bani? nici nu erau. Poate pentru ca lumea nu mai suporta izolarea, poate pentru ca se pierde capital politic, poate pentru ca …..?.

Intorcandu-ma strict la industria in care functionez, cred si este doar parerea mea, ca deschiderea restaurantelor nu este o solutie buna. Din mai multe motive pe care voi incerca sa le enumar in continuare. Macar o parte dintre ele.

Regulile de distantare sociala vor impune ca sa se micsoreze nr de locuri in restaurant pana la nivelul la care unele restaurant nu vor avea cum sa fie rentabile. Deasemenea, aceleasi reguli vor crea tot felul de idei ( deja au aparut sugestiile ) de separare a meselor cu geam sau plastic, lucru care pe langa costuri distruge taman idea de spatiu  comun, placut. La restaurant nu te duci sa te adapi ci te duci sa socializezi, sa te intalnesti cu alti oameni…J. Restaurantul nu este definit de masa de doua personne tacite ci de masa de 6 sau 10 personal vesele, care rad si se simt bine impreuna.

A doua sau a treia zi de la redeschidere, marea majoritate a proprietarilor isi vor cere chiriile, furnizorii de utilitati utilitatile si furnizorii banii pe marfa. Nu spun ca este anormal dar atunci vom inregistra un nr urias de falimente, insolvente si cereri de somaj. Putina lume intelege ca a doua zi dupoa deschidere incasarile in situatiile fericite vor fi undeva la 30 %

Deasemenea, toata lumea va considera normal ca restaurantele sa ia masuri de protective sanitara: masti, manusi, biocide, eventual combinezoane, etc. nu conteaza costul acestora, ele vor trebui sa fie dar, sa nu se regaseasca in costul produsului…, ba mai mult, dupa aceasta perioada in care clientul a inteles cu cat gateste acasa, pretul de la restaurant nu ii va mai parea atractiv… uitand ca exista costuri… parca acasa nu exista…J.

Si apropo, ospatarul ia comanda cu manusi de unica folosinta si masca si clientul fumeaza la terasa sau isi bea berea sau paharul de vin tot prin masca ?

Intr-o zi, fara vreo intentie oneroasa, un client se va imbolnavi de la un angajat sau un angajat de la un client. Nimeni nu a vrut dar, s-a intamplat. Si ospatarul devenit peste noapte contagios va infecta la randul lui alti colegi, care la randul lor vor infecta alti colegi, clienti sau rude. Si uite cum am creat un focar de infectie. Si uite cum restaurantul se va inchide pentru dezinfectie, personalul va intra in carantiuna platita de companie si cei infectati in spital. 

  • si ce se intampla cu imaginea restaurantului respectiv? Va asteptam sa va infectam la noi )) Sau pe prietenie intre restaurante: “ nu veniti la noi, pentru Covid mergeti la vecinu’ “ 🙂
  • si ce face restaurantul daca personalul reclama accident de munca ?
  • si ce face restaurantul daca clientul reclama ca s-a infectat in restaurant si cere daune interese ?

Discutia este deschisa si situatiile nu sunt doar cele prezentate. Poate ca sunt eu usor negativist, credeti-ma nu sunt, si vreau sa gasesc ceva rau si acolo unde nu exista dar, prefer sa nu am dreptate in aceasta situatie decat sa am.

Pentru ca sa se deschida restaurantele Statul trebuie sa elaboreze un standard de securitate sanitara pe care daca il respecti sa fii exonerat de raspundere, deasemenea trebuie sa reglementeze foarte bine problema dintre chiriasi si proprietari, relatia cu Statul vav de taxe si utilitati ( chiar daca acestea din urma nu mai sunt alte Statului acesta din urma trebuie sa si le asume intr-un fel ) si inca unele mici probleme. Si atentie, nu ma refer la mine ci la industrie in marea ei majoritate, dupa discutii avute cu multi proprietari de crasme din toata tara.

Haideti sa ne intelegem putin: noi ca si companie ( si nu numai noi ), nu am fi avut nevoie de nimic de la Stat dar acesta a decis sa ne trimita acasa, sa ne inchida restaurantele…nu conteaza banii pe care 21 de ani i-am dat ca taxe…, nu conteaza sutele de angajati, intr-o zi, nu ai mai contat. La ora cand scriu aceste randuri banii pt somajul tehnic au intarziere o saptamana.. si este prima luna, cu cei mai putini bani de platit, deci nu sunt bani…. Si atunci la ce sa ma astept de la Stat la altceva decat la promisiuni desarte si la viol ? Trauma societatii noastre este ca suntem condusi de oameni care se cred mari dar au oa mici. Scuze…:)

In incheiere voi spune ca eu cred ca anumite industrii trebuie sa ramana inchise pana la sfarsitul pandemiei.Si industria ospitalitatii este una dintre ele. Pana cand 10 – 14 zile la rand nu mai avem nici un caz nou. Pana dispare riscul unor noi focare de infectie sau a infectarii…, pana dispare distantarea sociala… pentru ca pana si in timpul razboaielor, dupa bombardament oamenii ieseau sa bea o bere, fericiti ca au scapat, stiau ca nu patesc nimic atunci… restaurantul la final este despre bucurie, despre speranta, despre conexiunea sociala…, niciodata despre distantare.

Hits: 2452

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Parerea mea….

Poate ca tot ceea ce voi spune mai jos este fara rost sau gresit. Imi cer scuze pentru asta si amenda de a nu mai fi citit poate veni oricand.

Inca de la inceputul aceste pandemii, in cercul meu de amici am intrebat de ce trebuie sa izolam marea masa a oamenilor sanatosi de oamenii bolnavi si nu invers. Cum adica? In loc sa bagam oamenii sanatosi in case si sa lasam pe restul sa umble pe strazi creand  focare de infectie, am fi putut crea carantina la fiecare poarta de intrare in tara si fiecare om care ar fi vrut sa intre ar fi trecut prin niste filtre. Si atentie ca in loc sa organizam carantina la mijlocul lunii februarie cand nu existau cazuri declarate in Europa ea este acum organizata, dar dupa ce s-a declansat pandemia.

 

Romania, la fel ca toate celelalte tari stia inca din decembrie – ianuarie ca exista riscul de pandemie dar nu s-a pregatit, la fel ca restul tarilor. Sa spun despre tara mea ca este condusa prost, ca nu s-a facut nimic, este usor dar cand ma uit la restul tarilor din Uniunea Europeana vad reactii identice…. Si ma intreb de ce? Mai ales ca o reactie politica unica la nivelul Uniunii ar fi aratat maturitatea conceptului politic european. Dar intru intr-o zona in care sunt total nepregatit si sigur naiv.

Ce a urmat s-a vazut: economii oprite mai ceva decat in timpul unui razboi clasic, calcarea in picioare a drepturilor cetatenesti prin spaima, teroare, amenintarea cu moartea si impunerea unor decizii prin Ordonante militare. Amenintarea cu infectarea este astazi reala la nivel global si lupta cu boala a capatat dimensiuni apocaliptice care nu se vor termina teoretic decat atunci cand ultimul om infectat se va fi vindecat sau cand va aparea un vaccin sau un medicament care va stopa boala.

Nu vreau sa deschid cutia Pandorei cu beneficiile pe care le va avea cel care va avea vaccinul, conspiratii mondiale si alte prostii, nu pentru ca nu ar putea fi asa ci pentru ca nu sunt in masura sa spun asta.

In conditiile de mai sus, in care evident ca aceasta pandemie nu se va incheia nici intr-o luna nici in 6 luni, nici la noi nici in alte tari, ma intreb cum se poate pune problema redeschiderii economiilor fiecarei tari in parte?

Acum nu va mai conta cat costa viata unui om? Daca acum o luna am inchis restaurantul pentru ca lumea sa nu se infecteze, cum il redeschid peste doua luni cand oameni infectati inca vor merge pe strada, fara sa stie ca sunt poate infectati si ei vor infecta pe altii? Adica vom crea cu buna stiinta noi focare de infectie? Va veni DSP-ul si va lua probe din restaurante, baruri, sali de fitness sau de cinematograf, cabinete stomatologice sau de beauty sau mai stiu eu de unde si daca vor gasi mostre de ADN de virus vor pune acele locuri pe vreo lista neagra? Dar tu cel care citesti te-ai mai duce sa mananci intr-un restaurant unde un alt client stranuta?

Si problema se va putea pune chiar mai grav decat atat: sa zicem ca un client asimptomatic care nu stie ca este bolnav vine sa manance si infecteaza un angajat, angajat care face o forma normala bolii. Ce facem in acest moment? Inchidem restaurantul pentru dezinfectie, bagam tot personalul in carantina si avem accident de munca? Si daca, Doamne fereste, respectivul angajat moare, urmare a complicatiilor bolii?! Si aceasta situatie este valabila in aproape fiecare business inchis care se va redeschide.

Ei bine, oricat de mult as vrea sa fie totul cum a fost, acest lucru nu se va mai intampla. Din pacate masca, manusile de unica folosinta, distantarea sociala, declaratia pe proprie raspundere, presa, ne-au transformat.

Cu tot respectul de rigoare, fara TV, Facebook, Instagram sau WhatsUp, nu aveam pandemie… era liniste.

Si uitandu-ma in jur nu pot sa nu ma intreb, asa cum bine zicea un prieten de-al meu, daca tot ce se intampla astazi nu este cumva in test? Si nu de caracter ci de acceptanta. Pentru ca daca ma pui sa-mi inchid afacerea si ma obligi la niste restrictii in numele unui scop nobil dar apoi vii si imi spui ca pot sa-mi vad in continuare de viata ca si cum nimic nu s-a intamplat, expunandu-ma infectarii pentru care cica m-ai protejat atunci, de fapt scopul nobil este marsav.

Si sa dea Dumnezeu sa vorbesc aiurea in tramvai.

Hits: 656

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0