O era se termina, o noua era incepe

Zilele trecute m-am intalnit prin P-ta Victoriei cu o amica veche, fata unui prieten bun. Chiar daca o stiam de 17 ani, faptul ca in ultimii ani nu o mai vazusem, era sa nu o recunosc. Noroc ca m-a oprit ea pe strada. Dupa strangerile in brate de rigoare am stat un pic la taclale ca sa ne updatam fiecare cu ce mai facuse celalalt si la sfarsit am invitat-o sa “ mai treaca pe la noi “. Invitatia fiind evident de a trece pe la restaurant, unde ii spusesem ca ma gaseste, am ramas uimit de raspunsul ei usor fitos, de fata de nordul Bucurestiului, “nu prea mai sunteti misto“.

Am ramas putin descumpanit, cum am spus mai sus, de raspunsul ei, dar apoi am realizat ca nu ea sau alti clienti pe care i-am avut de-a lungul timpului sunt de vina pentru faptul ca ei nu stiu ca noi am renovat restaurantele, am variat meniul si alte cele, drept pentru care i-am spus “stai, nu este chiar asa”. I-am povestit cum ca de 3 ani am inceput procesul de renovare a restaurantelor si acest lucru se vede.

Da, poate ca La Mama, care in urma cu 20 de ani explodase intai ca un restaurant de succes si apoi ca o retea de restaurante de succes, cu un aer foarte modern la vremea aceea, de bistro parisian, ramanand in acelasi concept cu mult lemn, o culoare dominant rosie a ramas la un moment dat in urma fata de design-ul modern care a invadat Bucurestiul si de ce nu, Romania. Da, poate ca meniul La Mama parea ca ar cuprinde numai chestii rele (mici, carnati, carne de porc, etc ) intr-o lume care chiar daca le manca pe ascuns in fata le blama ca nefiind sanatoase.
Slava Domnului ca acum colesterolul devine bun …, caci rau sigur nu este. Nu stiu cum am ajuns sa fim traditional romanesc cand intotdeauna noi am avut o bucatarie urbana …, pentru ca daca a avea mici sau carnati in meniu te face traditional atunci este clar ca nu prea avem definitie pentru urban sau traditional. Este doar o parte a unei epoci ce se incheie si o alta parte unei alte epoci ce acum pare sa inceapa. Meniul La Mama de astazi cuprinde pe langa ciorbele care ne-au consacrat sau gratarele obisnuite si coaste de vita la cuptor, rata pe varza rosie, iepure, friptura de miel, burger, salata boeuf sau cu avocado si evident multe altele.

 

Totusi, indifferent de perceptia unora peste care a trecut timpul la fel ca si peste noi, daca nu eram misto, nu am fi rezistat 20 de ani. Am facut greseli dar sigur am facut si suficient de mult bine. Am vazut in acest timp atat de multe restaurante, unele fiind primele in diverse topuri, deschizandu-se si inchizandu-se dupa relativ putina vreme, incat perceptia de misto si realitatea imi arata ca sunt diferite. Si in timp ce peste noi timpul trece si nu prea mai avem ce face, in cazul La Mama, un concept de imagine nou, adaptat designului modern de astazi, un mediu variat si urban pot fi baza pentru continuarea altor 20 de ani si mai mult… cat ne-o tine Dumnezeu in putere… :p

Am decis ca mai avem inca multe de spus pe piata restaurantelor, am decis ca putem face fata provocarilor noi de toate felurile si ca da, vom tine ridicat ca si pana acum, stindardul bucatariei urbane romanesti. Si pentru asta multumesc nu numai celor care au rezistat langa mine atata amar de vreme dar si celor care au crezut si cred in continuare in noi.

Hits: 480

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Doresc să intre în discuție?
Simțiți-vă liber pentru a contribui!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *