Nu e vorba despre unul dintre acele bancuri celebre din categoria Anton sau Marcu ci despre o intamplare reala si ilara, dar care arata inca radacinile puternice ale vechii scoli

            Eram in provincie la un restaurant dealtfel serios si civilizat si impreuna cu cativa prieteni am petrecut o seara frumoasa : am mancat binisor, am discutat cu vechi prieteni pe care nu ii mai vazusem de mult, etc.

            La final am cerut cum era si normal nota.

            Chelnerul, Dabija pe numele lui, un chelner din vechea scoala, serviabil, corect imbracat, care stia sa fie atent la tot ceea ce putea dori clientul, niciodata nu a refuzat ceva, a zambit tot timpul, si a adus evident, nota ceruta

            Am luat-o, am studiat-o cateva secunde, am facut cateva glume pentru ca era in formatul vechi scrisa de mana si, la un moment dat, am vazut finalul: mere – 20 ron

            Am fi sarit peste acest amanunt dar nu ne aminteam sa fi fost pe masa macar un platou cu fructe, sau orice altceva,  asa ca am intrebat:

” – Domnu’ Dabija, nu v suparati, ce este cu merele astea ?

– Pai ce sa fie, nimic… DACA MERE’ MERE,… DACA NU, NU ! “

            Impresionant, am ras, am lasat tips, am lasat si merele si am realizat ce poate face un ospatar intr-un restaurant : Agonie si Extaz.

Hits: 828