Zilele trecute am fost pana la Iasi cu o treaba. Capitala Moldovei era cam ponosita dar ce oras mai arata bine astazi ?

            Eram impreuna cu un prieten si pe drum ne faceam planuri despre ce si unde o sa mancam. Prietenul meu abia astepta sa manance ceva simplu si traditional in zona: slanina cu ceapa, placinte poale in brau si o tuica buna. Eu, moldovean fiind, cunosteam cat de cat zona si i-am spus sa nu-si faca iluzii.

            Ne-am cazat si am plecat la o carciuma traditionala ce ne-a fost recomandata. S-a intamplat ceea ce m-am asteptat: nu am gasit nimic din aceste produse traditionale,…, intr-o carciuma romaneasca in mijlocul capitalei Moldovei. Nu am gasit nici alte produse traditionale asa cum speram. dar am gasit gulas cu sos Napoli. Asta m-a dat gata si m-a facut sa scriu aceste randuri. In acest blog nu vreau sa fac recenzii ale altor restaurante ( nu cred ca ar fi etic ) si de aceea nu conteaza unde am mancat si ce anume, mai ales ca, la final am mancat si bine si am fost si serviti excelent

            Ceea ce mi-a iesit in evidenta insa, este o anumita stare de fapt. Noi nu ne iubim valorile, si aici am sa ma refer doar la mancare. Parca ne este rusine cu ea. Parca ne este rusine sa recunoastem ca am crescut cu fasole, varza, mamaliguta si alte chestii simple. In Moldova, in carciumile de acolo, poti sa gasesti mancaruri frantuzesti, italienesti sau ale altor popoare dar numai moldovenesti nu. In Bucuresti se intampla de multe ori la fel. Oare de ce atunci cand ne ducem in Roma sau Paris nu gasim carciumi romanesti  ci italienesti sau frantuzesti ? si cu clienti italieni sau francezi ?

            Strainii stiu sa-si respecte cultura si valorile. Afost o vreme cand ” fabricat in Romania ” era un brand. Astazi, cu parere de rau, nimic nu mai este romanesc.

            Imi plac pastele sau mancarea libaneza. Din cand in cand le mananc dar, am crescut cu ciorbe gustoase, cu tocanite, cu sarmale, cu placinte si sunt mandru de asta.

            Plec uneori din tara si intotdeauna abia astept sa ma intorc pentru a manca o ciorba de burta sau una cu afumatura. Am prieteni care s-au mutat in alte tari si raman placut impresionat ca atunci cand aud de cunostinte care vin in tarile lor cer sa li se aduca muraturi, tuica, vin romanesc si alte nimicuri. Trebuie sa nu mai avem parte de ele pentru a le putea aprecia la adevarata valoare ?

            Am descoperit vita argentiniana sau fois grass-ul, vinurile frantuzesti sau whisky-ul, dar oare ele sunt mai delicioase decat sarmalutele cu mamaliguta, mititeii sau tuica noastra traditionala. Poate comparatia nu este perfecta dar, singurul lucru pe care am vrut sa-l scot in relief a fost acela ca avem mancaruri deliciose si trebuie sa fim mandri de asta. Eu unul sunt. 

Hits: 624