Pledoarie pentru mancare romaneasca

            Zilele trecute am fost pana la Iasi cu o treaba. Capitala Moldovei era cam ponosita dar ce oras mai arata bine astazi ?

            Eram impreuna cu un prieten si pe drum ne faceam planuri despre ce si unde o sa mancam. Prietenul meu abia astepta sa manance ceva simplu si traditional in zona: slanina cu ceapa, placinte poale in brau si o tuica buna. Eu, moldovean fiind, cunosteam cat de cat zona si i-am spus sa nu-si faca iluzii.

            Ne-am cazat si am plecat la o carciuma traditionala ce ne-a fost recomandata. S-a intamplat ceea ce m-am asteptat: nu am gasit nimic din aceste produse traditionale,…, intr-o carciuma romaneasca in mijlocul capitalei Moldovei. Nu am gasit nici alte produse traditionale asa cum speram. dar am gasit gulas cu sos Napoli. Asta m-a dat gata si m-a facut sa scriu aceste randuri. In acest blog nu vreau sa fac recenzii ale altor restaurante ( nu cred ca ar fi etic ) si de aceea nu conteaza unde am mancat si ce anume, mai ales ca, la final am mancat si bine si am fost si serviti excelent

            Ceea ce mi-a iesit in evidenta insa, este o anumita stare de fapt. Noi nu ne iubim valorile, si aici am sa ma refer doar la mancare. Parca ne este rusine cu ea. Parca ne este rusine sa recunoastem ca am crescut cu fasole, varza, mamaliguta si alte chestii simple. In Moldova, in carciumile de acolo, poti sa gasesti mancaruri frantuzesti, italienesti sau ale altor popoare dar numai moldovenesti nu. In Bucuresti se intampla de multe ori la fel. Oare de ce atunci cand ne ducem in Roma sau Paris nu gasim carciumi romanesti  ci italienesti sau frantuzesti ? si cu clienti italieni sau francezi ?

            Strainii stiu sa-si respecte cultura si valorile. Afost o vreme cand ” fabricat in Romania ” era un brand. Astazi, cu parere de rau, nimic nu mai este romanesc.

            Imi plac pastele sau mancarea libaneza. Din cand in cand le mananc dar, am crescut cu ciorbe gustoase, cu tocanite, cu sarmale, cu placinte si sunt mandru de asta.

            Plec uneori din tara si intotdeauna abia astept sa ma intorc pentru a manca o ciorba de burta sau una cu afumatura. Am prieteni care s-au mutat in alte tari si raman placut impresionat ca atunci cand aud de cunostinte care vin in tarile lor cer sa li se aduca muraturi, tuica, vin romanesc si alte nimicuri. Trebuie sa nu mai avem parte de ele pentru a le putea aprecia la adevarata valoare ?

            Am descoperit vita argentiniana sau fois grass-ul, vinurile frantuzesti sau whisky-ul, dar oare ele sunt mai delicioase decat sarmalutele cu mamaliguta, mititeii sau tuica noastra traditionala. Poate comparatia nu este perfecta dar, singurul lucru pe care am vrut sa-l scot in relief a fost acela ca avem mancaruri deliciose si trebuie sa fim mandri de asta. Eu unul sunt. 

Hits: 582

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0
12 raspunsuri
  1. Cezar
    Cezar says:

    Catalin (scuze ca ma adresez asa direct si fara formule de politete consacrate), ai dreptate. Si totusi, te afli tu insuti, dpdv profesional, in aceeasi eroare pe care o reprosezi altora, si anume abandonezi (cel putin intr-un punct) produsul traditional, valoarea traditionala, in favoarea unei “cai mai usoare”, mai ieftine. Voi incerca sa ma explic: dupa cum poate stii, sunt unul dintre promotorii carnatilor veritabili de Plescoi, fabricati LA PLESCOI, dupa reteta ORIGINALA, de OAMENI din Plescoi. Nu este un secret ca am fondat (nu de unul singur) o mica firma care distribuie acesti carnati in Bucuresti si care ii promoveaza prin diverse forme de comunicare. Ei, bine, restaurantele fondate de tine vindeau, cel putin ultima data cand m-am informat, carnati de Plescoi produsi in alta parte, dupa o alta reteta decat cea traditionala. Stiu, ai sa-mi spui ca tu ai acte care dovedesc ca acei carnati pe care ii vindeti voi publicului sunt “de Plescoi”. Si totusi e o diferenta: daca avem salam “de Sibiu” facut oriunde in tara, fiindca respecta o reteta consacrata, in ceea ce priveste acesti carnati, denumirea de origine este cea importanta. Cu alte cuvinte, cred ca “ne iubim valorile” (ca sa te citez), dar numai atata timp cat sunt ieftine. No offence!

    Răspunde
  2. Cristi Roman
    Cristi Roman says:

    De acord cu Cezar, mai ales ca am mai discutat cu el acest subiect, deci sint in cunostiinta de cauza.
    Revenind la subiectul general, daca iubesc foarte mult un film american (Sideways, tradus in Romania In Vino Veritas – cu Paul Giamatti, Sandra Oh, Virginia Madsen si Thomas Church Haden), il iubesc fiindca actiunea filmului se desfasoara in ambianta mai multor podgorii de vin din Califronia, unde actorii principali se plimba, degusta, merg la restaurantele traditionale din zona, etc. E un film excelent de urmarit.

    La naiba, cit mi-as dori, daca as mai fi in Romania, sa ma urc in masina si sa-mi dedica o saptamina vizitarii podgoriilor din Moldova, sa zicem. Dar sa am conditii: sa pot degusta civilizat vinul, sa pot lua masa traditional la podgorii, sa gasesc o cazare ieftinuta si curata, etc. Sa am sosele, etc.
    Se prefera calea simpla la noi, din pacate, pentru ca e foame mare. De bani.

    Răspunde
  3. Catalin
    Catalin says:

    Si eu as putea sa fiu de acord cu Cezar daca nu ar fi mai degraba o problema comerciala decat de original / fals. Cumpar produsul de la o firma serioasa, romaneasca, ce niciodata nu a primit vreo reclamatie pe aceasta tema. Asadar Cezar, fa-mi o oferta …:)
    Cred ca se pot face cateva excursii de genul celei dorite. Cred ca si Cezar ne poate ajuta sa gasim ceva. Poate nu la nivelul celor din California dar, rezonabil. Am sa ma interesez si poate iese ceva interesant,… dar fara sosele, ca de astea chiar nu avem.
    Este drept ca este foame mare de bani, dar nu toti sunt flamanzi si nu toti ar manca orice, oricat de flamanzi ar fi…:)
    Gata, Buna seara !

    Răspunde
  4. Cezar
    Cezar says:

    Cred ca stiu cum ar putea fi facut un astfel de tur pe la crame, insa in momentul asta ar fi mai degraba o… explorare riscanta (nu neaparat din pricina vinurilor, ci mai ales din pricina celorlalte “facilitati”, gen cazare, mancare etc). Pana una-alta, v-as putea recomanda zona Dragasani si zona Ceptura, langa Mizil: e relativ usor de ajuns cu masina, exista unele posibilitati de cazare civilizate si poti degusta vinuri de la mai multi producatori deodata. Nu dau nume de companii, ca nu e politicos sa fac reclama pe blogul lui Catalin, dar daca e cineva interesat poate sa-mi scrie si-i pot da detalii.

    Răspunde
  5. Dan
    Dan says:

    Ma bucur sa vad ca si dumneavoastra simtiti nevoia de mancare romaneasca. Din pacate 99% din restaurantele romanesti au o oferta care numai traditionala nu e.
    Iahnia de la noi nu e cu aproape nimic deosebita de iahnia de oriunde. Ceafa de porc, pieptul de pui la gratar nu pot fi de nicicum revendicate ca si romanesti.
    Micii sunt fix turcesti (recunosc ca difera la gust), ca sa nu vorbim de sarmale care au aceeasi provenienta.
    La deserturi, sa imi fie scuzat dar clatitele cu ciocolata nu intrau in meniul razesilor, desi apar in toate meniurile “traditionale”.
    Ca o mica paranteza, intr-un restaurant “romanesc” din Bucuresti am avut surpriza sa constat ca “platoul moraresc” continea si traditionalul pui Shanghai :).
    Daca intr-adevar doriti promovarea mancarii traditionale, probabil ca lecturarea cartii domnului Radu Anton Roman (sau alta asemanatoare) si introducerea unor retete in meniurile restaurantelor ar ajuta destul de mult.
    Loboda, stevia, florile de salcam, ciorba de potroace, conservele din pastrav facute in casa si multe altele sunt convins ca nu ne-ar face de rusine mancarea traditionala si atunci poate cand mai vin turisti din afara tarii nu ar pleca cu impresia ca in Romania nu exista altceva decat fripturi si cartofi prajiti.

    Răspunde
  6. Bogdan
    Bogdan says:

    @Catalin
    Avand in vedere ca sunt din Moldova, pe aceasta zona as putea sa va ajut in creionarea unei astfel de rute, cu un program turistic care sa cuprinda tot ce s-a discutat mai sus cu privire la cazare, vizite, degustari si mese traditionale.

    Răspunde
  7. Emiru'
    Emiru' says:

    Si eu sunt fan bucatarie libaneza, insa e foarte adevarat, atunci cand vin din lungile deplasari peste hotare, asa mi-e dor de-o ciorba (nu neaparat de burta) sau de o tocanita.
    Ca unul ce a luat un pic pulsul occidentului as zice ca a venit momentul in care bucataria romaneasca are sansa sa erupa in preferintele consumatorului din vest. Explicatia e simpla: in vest acum sunt la mare cautare localurile cu mancare gatita, atat din considerente financiare (olandezii barem sunt recunoscuti prin zgarcenia lor) cat si din considente nutritive.
    Stiati de pilda ca unul din cele mai nocive produse din restaurantele de afara este exact beefsteak-ul moale si pufos pe care-l lauda toata lumea?
    Mai nou s-a stabilit ca e plin de grasimi hidrogenate (depaseste chiar carnea de porc), grasimi rezultate din modul “stiintific” in care au fost hranite vacile respective.
    Pe de alta parte, castigarea razboiului culinar de catre Jamie Oliver in detrimentul lanturilor fast-food si junk-food va aduce un plus segmentului “restaurante cu mancare gatita”.
    Depinde doar de noi cum stim sa speculam acest moment.

    Răspunde
  8. Emiru'
    Emiru' says:

    Bogdan,
    fara sa doresc sa intru in polemica, trebuie sa-ti spun ca Moldova, si in special Bucovina, reprezinta pt mine o deceptie din punctul asta de vedere. Stii, este exact proverbul ala cu pomul laudat. No ofense!
    Am auzit ca se poate servi masa de pranz la manastirea Putna, intr-un fel cu totul si cu totul special. Ne asteptam la o mancare specifca zonei, gatita la manastire, cu vin popesc alaturi, bla, bla.
    Exact bla, bla am gasit. Niste ardei umpluti fara pic de gust, O ciorba asa-zisa radauteana pe care cu greu o puteai deosebi de apa chioara, un vin facut din “surcele” si un pret comparabil cu Casa Vernescu.
    Astept sa ma contrazici, daca ai cu ce.

    Răspunde
  9. Adrian
    Adrian says:

    Aveti dreptate mai mult decat atat si va spun ca avem nevoie de oameni care sa confirme traditia in ceea ce priveste obiceiul si preparea bucatelor moldovenesti sau romanesti in ansamblu, prin straduinta si daruire, dar din pacate sunt putin cei care inteleg si fac ceea ce trebuie. Tot ei vor fi si cei care or sa fie recunoscuti ca pastratori a acestor valori si cred ca vor fi si altii care o sa-si doreasca acest lucru. Tot asa va spun ca sunt si lucruri bune pe lumea asta si cred ca o sa-mi confirmati acest lucru din momentul in care o sa vedeti realitatea, pentru ca la http://www.pensiuneavanatorul.ro de la poalele muntelui Ceahlau o sa mancati si degustati ceea ce doriti de la batrana Moldova. Va astept cu impresiile voastre.

    Răspunde
  10. Ioana Mutiu
    Ioana Mutiu says:

    La noi, datorita lipsei educatiei si a culturii valorilor incepe sa se inradacineze ideea ca ceea ce este strain este bun si ‘cool’, iar ceea ce este romanesc este mai prost si demodat. S-au inmultit restaurantele cu mancare apartinand altor bucatarii, uneori chiar mai scumpe decat cele tradititionale romanesti. Este trendy sa mananci foie gras, fructe de mare, pizza sau hamburgeri. Mancarea romaneasca este apreciata de traditionalisti, o minoritate in continua scadere si de strainii curiosi sa guste din mancarurile traditionale romanesti. Si acesti straini considera mancarurile noastre delicioase! Unii romani si-au ‘educat’ gusturile pentru a manca ceea ce e la moda. Si snobismul se intinde ca un flagel si in alte domenii…
    Apreciez mancarurile altor popoare, au si ei mancaruri delicioase, dar de fiecare data cand revin in tara prima mea dorinta este sa mananc o ciorba! Bucataria romaneasca si-a pastrat savoarea si consistenta pentru ca romanului ii place sa manance bine, in timp ce anumite mancaruri straine sunt lipsite de gust (legumele au un gust jalnic…), portiile sunt mici si pregatite rapid (cartofi prajiti din pungi, sos la plic etc), uscaturi si chimicale…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Doresc să intre în discuție?
Simțiți-vă liber pentru a contribui!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *