Este de ceva vreme un soi de campanie prin Bucuresti pentru promovarea pistelor de bicicleta. O dorinta foarte frumoasa, in conformitate cu normele europene atat de dragi noua dar, cu un mod de aplicare si cu un nivel de intelegere din partea consumatorului, sa ma ierte cititorul, proaste.

            Se pare ca un ziarist, plimbandu-se cu bicicleta prin centrul Bucurestiului, s-a lovit cu un pieton. Nu stiu decat la nivel de barfa acest fapt precum si urmarile disputei dintre cei doi, dar stiu ca acest fapt a declansat o campanie pentru sustinerea respectivelor piste pentru biciclisti. Foarte frumos ar spune unii daca sustinerea de care vorbim nu ar fi orientata gresit

            Ca sa fiu mai bine inteles cred ca ar trebui sa mai dau cateva detalii: jumatate de trotuar era ocupat cu o terasa a unei cafenele, iar cealalta jumatate era ocupata aproape in totalitate de pista de biciclisti. Pietonilor le mai ramanea ori sa mearga pe pista respectiva ori sa se strecoare pe portiunea ingusta ramasa libera. Asa s-a produs accidentul, dealtfel usor.

            Acestea fiind spuse, concluzia ziaristului a fost ca trebuie desfiintate terasele de pe trotuar – in special respectivul – si nu reglementata civilizat pista de biciclisti.

            Bicicleta este un mijloc de locomotie foarte modern si sanatos si care nu mai are nevoie de nici o sustinere. Cauza ei este clara. Nepoluanta, comoda si rapida in oras, buna pentru sanatate, in conditiile aglomeratiilor urbane de astazi este evident avantajul folosirii ei. Dar nu inteleg de ce pistele de biciclisti trebuie sa ocupe trotuarele si asa uneori destul de inguste. Trotuarul, prin normalitatea lui este destinat pietonilor, bancilor si, evident, teraselor. Nu mai vreau sa sustin necesitatea teraselor intr-un oras. Cu parere de rau pentru iubitorii bicicletelor daca ar fi sa aleg intre terase si biciclete as alege terasele, si cred ca aceeasi alegere ar face-o oricine de oriunde,…, noroc ca aceasta alegere nu trebuie facuta niciodata. Totusi…

            Cred ca rostul bicicletei este sa mearga pe strada mai mult decat pe trotuar iar daca nu avem strazi suficient de largi sa ne gandim ca nici trotuarele nu sunt largi. Cred ca daca este sa facem piste de biciclsti ar trebui sa le facem pe strada, dar numai acolo unde avem posibilitatea. Si ele ar trebui sa aibe continuitate nu sa se opreasca in mijlocul intersectiei pentru ca nu a mai existat trotuar sau altceva. Cred ca daca ar trebui sa militam pentru aceastea ar trebui sa militam pe langa primarii sa faca aceste piste pe strada, prin creerea unei benzi suplimentare sau prin luarea unor locuri de parcare daca este posibil. Iar daca nu, nu. Ar trebui ca atunci cand se concepe o strada noua ea sa aiba prevazute deja astfel de piste, asa cum se intampla in tarile la care visam, si ar trebui ca atunci cand se construieste un bloc nou in locul unei cocioabe un arhitect – de la care avem pretentii – sa aiba viziunea de a nu permite construirea acelui bloc fara lasarea unui spatiu minim pentru marirea strazii, pentru trotuarele si pistele necesare. Si multe altele…

            De aceea nu am cum sa-l sustin nici macar moral pe acela care, dorind sa mearga cu bicicleta prin Bucuresti  si se loveste de pietoni sau este incomodat de terase, se supara si decide ca toata lumea trebuie sa se dea din calea lui.

            Pentru ca poate si eu am dreptul sa merg pe acolo, sau sa-mi beau cafeaua acolo si intre noi doi, platitori de taxe, exista egalitate si atunci, statul sa-mi faca si pista si trotuar. Deci, cum spuneam prin alt articol, vreau sa fiu lasat sa traiesc si sa-mi fac treaba.

            Cu tot respectul,…

Hits: 948