În loc de editorial

  • Sunt convins că vă plac panseurile mele. Dar, pentru invitaţii care au lipsit de la conferinţa de presă dedicată celor 15 ani de „La Mama”, reiau aici, şcolăreşte, principalele idei şi informaţii comunicate cu respectiva ocazie. Pe puncte.
  • Compania Trotter Restaurant, deţinătoarea lanţului de restaurante „La Mama” şi a cafenelelor „Cafepedia”, a realizat în 2013 o cifră de afaceri de 5,3 milioane de euro, realizând astfel o creştere de 6% faţă de 2012, într-o piaţă aflată în continuă contracţie (încă din 2009).
  • „La Mama” este o reţea independentă, un brand 100% românesc, care operează în prezent zece restaurante, două dintre ele – cu statut sezonier – fiind amplasate în Mamaia.
  • În 2005, „La Mama” a devenit prima reţea independentă de restaurante din România care a implementat şi certificat standarde de calitate ISO 9001 şi HACCP, în conformitate cu standardele europene, iar în anul 2007 a obţinut certificarea ISO 22000. Începând cu 2007, „La Mama” a lansat serviciul de home delivery.
  • Echipa „La Mama” totalizează aproximativ 400 de angajaţi (în restaurante, unitatea proprie de producţie, depozitare şi în biroul central), numărul acestora crescând vara la 500 (când devin operaţionale locaţiile de pe litoral).
  • În anul 2013, compania a realizat o investiţie majoră, de 1 milion de euro, într-un restaurant „La Mama” de aproximativ 400 de locuri şi o plajă cu lounge – în Mamaia Nord.
  • Pe parcursul anului trecut, „La Mama” a avut aproximativ 3500 de clienţi în fiecare zi, care au plătit o valoare medie – pe bon – de echivalentul a 17 euro.
  • Conform unei statistici interne a companiei, cele mai apreciate mâncăruri „La Mama” sunt cele rezultate din reţete proprii, primele în topurile longevităţii şi al vânzărilor fiind ciorba de burtă, sărmăluţele cu mămăliguţă, tochitura cu mămăliguţă, celebrii mititei, precum şi nu mai puţin celebrii papanaşi.
  • 2014 este un an de consolidare a ceea ce compania a realizat în trecut; investiţiile vor merge în special către remodelarea unor restaurante şi în trainingul personalui, vizând creşterea continuă a calităţii serviciilor şi a produselor „La Mama”. În a doua jumătate a anului şi, probabil, în prima parte a lui 2015, compania ia în considerare şi deschiderea de noi restaurante.

Hits: 505

Sunt vechi, domnule!

Zilele trecute am aniversat o anumită vârstă. Matură. Am împlinit un număr de ani relativ egal cu procentul de alcool pur din tăriile de calitate. Româneşti, europene, asiatice, americane. Nu mai contează provenienţa. Important – şi consolator, pentru mine – este că valoarea şi calitatea acestor băuturi sunt proporţionale (şi) cu vechimea lor. Şi, prin analogie, privesc înapoi şi constat – cu bucurie – că anii aceştia nu au trecut, nici pentru mine, chiar degeaba. De exemplu, fiul meu se pregăteşte pentru gimnaziu…

Această retrospecţiune personală este accentuată (era să scriu „agravată”) de apropierea unui alt moment aniversar. De data aceasta, în business. La sfârşitul lunii februarie, pe 27, se împlinesc 15 ani de la deschiderea primului restaurant „La Mama”! E ceva, nu? În aceşti 15 ani am inaugurat zece restaurante şi trei cafenele. Am oferit locuri de muncă pentru mii de oameni şi am ospătat milioane de clienţi înfometaţi şi însetaţi. Ştiu, veţi zice că asta e afacerea…

Atunci, daţi-mi voie să spun şi eu ce cred că este mai relevant decât cifra de afaceri din bilanţurile contabile anuale. Mai elocvent decât orice cronică online şi premiu obţinut. Cea mai grăitoare dovadă a succesului „La Mama” este vechimea noastră. Aceşti 15 ani, în care au tot apărut şi dispărut alte restaurante, şi-au schimbat numele sau specificul ori au fost transformate în altceva. Noi am rămas în piaţă şi ne-am dezvoltat odată cu ea. Am inovat – cu rezultate – şi am fost copiaţi (cam fără succes).

De aceea, nu-l voi cita pe veşnic junele Mircea Dinescu, declamând „Sunt tânăr, doamnă”, ci-l voi pastişa pe nenea Iancu Caragiale. „Sunt vechi, domnule!” – şi eu cu „La Mama”.

Hits: 452

Privind înapoi cu mândrie

Nu vreau să mă uit pe geam, spre cerul plumburiu şi copacii golaşi. Prefer să închid ochii şi să-mi amintesc nisipul fierbinte din jurul beach barului nostru de pe plaja „Marttinez”. Să aud din nou saxofonul cu care întâmpinam răsăritul, în lounge. Să contemplu – cu ochii minţii – cele 500 de locuri la mese (aproape toate – ocupate) din cel mai nou restaurant al nostru, deschis – pe 21 iunie 2013, împreună cu „Martinez Beach” – în Mamaia Nord.

Revăd cum ne relaxam, tolăniţi pe şezlong, ocrotiţi de umbrar şi cum puteam comanda – direct de pe telefon – un cocktail răcoritor. Prin intermediul aplicaţiei pentru smart phone, care funcţionează şi ca un card de fidelitate, ce îţi aduce puncte – pe baza cărora poţi câştiga numeroase premii. Cine a fost strângător – şi a adunat 250 de puncte – se pregăteşte acum pentru petrecerea de revelion. Oferită de un restaurant „La Mama”, desigur.

Dacă nu trebuia să le scriu pentru „Jurnal”, am fi depănat aceste amintiri la o cafea. Noua noastră cafea, 100% arabică, 100% organică şi certificată „Fairtrade”. Boabe proaspăt prăjite, de cafea cultivată fără folosirea pesticidelor sintetice, a erbicidelor şi a îngrăşămintelor chimice. Şi introdusă în toată reţeaua „La Mama”, cu un efort financiar nu tocmai modest…

Acum, cu atâtea aduceri aminte, acest editorial devine cam retrospectiv. Şi începe să semene cu un bilanţ pentru 2013. N-a fost intenţia mea. Aşa a ieşit. Oricum, se pare că nu am bătut pasul pe loc nici anul acesta. Vom sărbători amintitele realizări, împreună cu prietenii, colaboratorii şi clienţii noştri. Pretexte sunt, suficiente: Sfântul Andrei, Ziua Naţională, Sărbătorile Crăciunului, Revelionul. Mâncare gustoasă avem, băutura e destulă…
Măcar la fel de bun de-ar fi şi 2014… La mulţi ani!

Hits: 231

Lunga vară fierbinte

Tinerii noştri cititori ar putea crede că povestesc despre sezonul 1958, din care ne-a rămas nemuritorul film cu Paul Newman (care îi împrumută titlul acestui editorial). Dar, nu, aceste amintiri estivale sunt din perioada în care eu aveam vârsta tinerilor noştri clienţi. Adică, de acum aproximativ 20 de ani.

Eram studenţi sau absolviserăm, deja, o facultate. Şi abia aşteptam să înceapă vara. Să plecăm la mare! Să ne tolănim pe nisip, să facem o baie în apa sărată, să ne răcorim cu o bere. Aţi putea spune că nimic nu s-a schimbat, nu-i aşa?

Şi totuşi, vacanţa noastră pe litoral era altfel. Pentru a sta lungit la soare, trebuia să scotoceşti prin dulapul cu lenjerie de acasă, după un cearşaf. Pe care îl sacrificai, decolorându-l şi umplându-l zilnic de nisip. Dacă preferai să leneveşti, pe plajă, la umbră, singura salvare putea veni – tot de acasă! – de la vecinul buticar. Care “se privatizase” şi îţi împrumuta, pentru un sejur, una dintre puţinele lui umbrele, cu care îl dotase un furnizor de marfă. Vroiai să bei ceva rece, direct pe nisip? Făceai mai întâi un drum pe la gheţărie, umpleai sacoşa cu un sloi zdrobit şi apoi afundai sticlele în granulele congelate…

Acum, standardele au evoluat mult. La “Marttinez Beach”, de exemplu, punem la dispoziţia clienţilor noştri şezlonguri confortabile, aşezate sub umbrare din stuf. Pentru consumaţia de pe plaja proprie, avem beach bar, dar şi un foarte spaţios lounge în aer liber, în care consumatorii sunt invitaţi pe perne comode. Cine nu vrea să se mişte de pe şezlong, poate comanda o băutură rece (sau ceva de mâncare) direct de sub umbrelă, printr-o aplicaţie dedicată pentru smartphone.

Cu toate acestea, eu petreceam foarte fericit – la mare – şi cu 20 de ani în urmă. De ce? Probabil şi pentru că aveam actuala vârstă a clienţilor noştri de acum…

Hits: 245

Ctitoria

Recunosc: dezvoltasem o adevărată fobie pentru acest cuvânt. Încă din copilărie, de pe vremea “marilor ctitorii ale epocii de aur”. Nici măcar exemplele istorice ale atâtor domnitori români – luminaţi întemeietori – nu au reuşit să-mi îndulcească gustul amărui al acestui substantiv. Ctitorie! Numai că, acum, pur şi simplu nu găsesc o altă vorbă care să definească atât de bine clădirea noului restaurant “La Mama” – înălţat în Mamaia Nord. Da, aceasta este o ctitorie!

L-am ridicat de la zero. De la nivelul mării – la propriu. Am turnat fundaţia, am ridicat zidurile, am acoperit construcţia, i-am amenajat interioarele. Adică, am ctitorit. Manole a zidit-o pe Ana la temelia mănăstirii sale. Noi am “jertfit” pe nisipul Pontului Euxin peste 300.000 de codane cu batic alb şi doniţă pe umăr. Clone bancare – legale! – ale leliţei de pe versoul bancnotei de 10 lei.

Înaintea tuturor cunoscuţilor, eu însumi m-am întrebat: care a fost factorul determinant al acestei investiţii? Curajul? Inconştienţa? Inteligenţa? Nicidecum! A fost o decizie instinctuală. După 14 ani de activitate în industria ospitalităţii, este aproape normal să “simţi” locurile în care ţi-ar plăcea să fii prezent. Să ţi se releve – aproape de la sine – direcţiile şi planurile de viitor.

De aceea, fără a fi Nostradamus reîncarnat, pot să spun – cu suficientă precizie – ce se va întâmpla cu lanţul “La Mama” în următorii 5 – 10 ani. Vom deschide noi şi noi restaurante. Pe litoral, în Bucureşti, dar şi în alte oraşe româneşti – cu potenţial. Astfel încât, “La Mama” să devină, încet – încet – o adevărată reţea naţională. Ba – de ce nu? – chiar şi internaţională! Să nu ziceţi că nu v-am spus…

Hits: 314