Again, and again,… and again… neverending story am putea spune

Inca de la inceputurile acestui blog am declarat ca voi incerca sa ma lupt pentru buna pozitionare a acestei industrii, pentru cresterea nivelului seviciilor in restaurante pentru mai buna imagine pe care noi, restaurantorii si restaurantele pe care le conducem sa o avem.

Este usor sa consideri ca in restaurante toti te fura, toti vor ceva de la tine, ca mancarea ce ti se piune pe masa este o porcarie si ca cel mai bine este sa mananci acasa, etc… multe mi-a fost dat sa aud…:(

Totusi, faptul ca multi dintre noi traim o parte din viata noastra in restaurante arata dependenta pe care o avem pentru aceasta lume… de aceea chiar daca ma dor uneori reactiile prea exagerate imi dau seama totusi ca ele au gradul lor de normalitate, Credinta mea de restaurantor este ca oamenii care lucreaza in restaurante sunt printre cei mai atenti la calitatea serviciilor din toata sfera de servicii, chiar daca uneori nu se vede asa.

Dar haideti sa vedem cu ce putem compara o lipsa a unui zambet al unui ospatar, sau cu ce putem compara intarzierea unei comenzi cu 15 minute, sau, de ce nu, o mancare prea sarata care ajunge pe masa clientului:

1. am dus acum cateva zile cateva camasi la o curatatorie si am ramas surprins sa vad, a doua zi cand mi le-am ridicat ca 2 dintre camasi aveau bonul de ordine capsat direct de camasa. Uimit si putin iritat am intrebat de ce a trebuit sa mi se gaureasca camasa ( pentru ca asta se intamplase ) si raspunsul primit a fost: ” da’ cum vroiati sa prind bonul, este vina mea ca nu aveti etichete ? ” – no comment
2. parcul auto al companiei mele cuprinde cateva zeci de masini. inevitabil acestea se strica, cu sau fara garantie, trebuie reparate, reparatii care costa constant mii de ron. Recordul de asteptat dupa o piesa a fost de 4 luni si jumatate… in garantie. Despre problemele cu service-uri auto as putea discuta o saptamana fara oprire
3. zilele trecute mi-am facut niste cumparaturi intr-un supermachet cunoscut. Timp de cumparaturi 45 min, asteptare la coada la casa, 30 min. Ajuns la casa, banda unde trebuia sa-mi pun produsele cumparate era murdara iar atunci cand i-am spus asta casierului…. doar ca nu am fost injurat. Am platit pentru produsele cumparate,… pret intreg…:)
4. mi-a venit de plata acasa, o factura de curent dureros de mare. Cand i-am intrebat de ce s-a intamplat asta si daca se poate verifica sa nu fie o greseala, mi-au raspuns ca nu este problema lor si ca va trebui sa platesc

Exemplele pot continua. Traim intr-o societate bolnava si, daca stau sa ma gandesc bine ceea ce se intampla in restaurante este in mic ceea ce se intampla la toate nivelurile societatii noastre. Ne suparam in restaurante pentru ca probabil este singurul loc in care suntem bagati in seama. Pentru ca acolo nu exista un sistem cu care sa ne luptam si care sa ne doboare sau pentru ca in marea lor majoritate, in restaurante oamenii care lucreaza acolo au un mare respect pentru client, si stiu ca m-am repetat spunand asta…:)

Am scris acest post acum cateva zile si parca ii lipsea ceva… era ceva care ma impingea sa nu il pun inca pe blog.  Si a venit…:). Aseara am luat un taxi sa merg la Cafepedia ( Romana ) , unde era un eveniment. Ii dau comanda taximetristului : ” Cafepedia Romana ” si raspunsul a venit neintarziat ” nu stiu unde este, de 10 ani nu iau comenzi de la carciumi sau baruri asa ca va rog frumos sa-mi dati adresa “. I-am dat adresa taximetristului dar am ramas intrigat de motivul neluarii de comenzi asa ca l-am intrebat de ce ? Am ramas perplex de ceea ce am auzit, parca un final al postului meu…:). ” Clientul de carciuma ? pai eu stau ca prostul in mijlocul strazii si el sa sa-si termine sucul fara sa-l intereseze ca eu nu am unde sa parchez, ca eu am un plan de facut, ca la sfarsit sa-mi spuna sa-l duc 5 metri ca el este beat si nu mai poate merge, un nerusinat, un needucat, asta este d-le, clientul roman de carciuma,… merci, eu nu-l vreau “… am incheiat un citat mult prea lung pentru a fi aici reprodus in totalitate .

Nu ii dau dreptate acestui sofer dar pot crede in experientele lui neplacute. In acelasi timp, stiu si pana la urma si in contextul acestui articol ca uneori in restaurante uitam de cei 7 ani de acasa, nu toti, dar se intampla. Pana la urma ce este mai important: ca iti intarzie mancarea 15 min sau chiar 30 sau ca piesa de la masina iti vine dupa 2 luni ? Evident ca a doua situatie dar prima ne va face mai irascibili, ne va face sa reactionam mai violent. Oare foamea sa fie de vina ?

Nu vreau sa spun sa nu mai aratam greselile care se fac, vreau doar sa spun ca ele sunt umane in marea majoritate a cazurilor si trebuie tratate ca atare. Vreau doar sa spun ca de noi depinde cum ne incepem sau ne terminam ziua sau masa intr-un restaurant.

In rest… pofta buna !

Hits: 365