sunt un om normal…

            Intr-o tara in care fitzele sunt o normalitate, oare ce anume ar mai putea sa insemne normalitatea.

            Eram, acum ceva vreme cu niste necunoscuti pe o barca pe mare. Cum am ajuns acolo nu conteaza, cert este ca dupa cateva zile necunoscutii initiali s-au dovedit a fi niste tipi extraordinari. In prima zi eram politicosi unii cu altii, mancam la comun dar cu furculiute sau fiecare cu tacamul lui. etc. Pana am plecat in larg si am inceput sa bem apa direct din sticla ( paharele se spargeau ), sa muscam din acelasi sandwich, sa dormim lipiti unii de altii in niste cusete minuscule, etc. Pastrand regulile normale de conduita in comun, am supravietuit mancand cu mana, band din aceleasi pahare sau sticle, uneori cu aceleasi tacamuri.

            In viata de zi cu zi oricat ne-am forta nu suntem printi sau printese ci niste oameni normali. Este normal sa mancam acasa sau in restaurante folosind tacamurile dar asta nu inseamna ca daca stergem farfuria de sos cu o bucata de paine pe care o tinem intre degete suntem toparlani. Am sentimentul ca mai necivilizati suntem daca tinem paharul cu degetul mic in sus, daca tipam dupa ospatar, inclusiv cu glume diverse.

            Imi aduc aminte de 2 francezi intr-un restaurant din Bucuresti comandand o sticla de vin rosu la peste. Crima ? NU. Doar ca asta aveau chef acei domni sa bea si nu si-au facut griji ca se potriveste sau nu. In definitiv, daca tot au inventat regulile de bun simt si de conduita in societate isi pot permite sa faca ce vor cu ele ? Eu sunt de acord

            Nu o data mi se intampla sa am chef sa beau o cirba, nu sa o mananc cu lingura si spre ” disperarea ” unor prieteni chiar asta fac – duc cana de ciorba la gura …:), am chef sa pun mana pe pulpa de pui si sa o mananc direct sau sa iau cartofii prajiti cu mana direct din farfurie, ca la fast food. Deasemenea, ador sa mananc pizza direct cu mana, feliata evident in prealabil.

            Cred ca fiecare dintre cititori stie sa foloseasca tacamurile, sa se poarte intr-un restaurant, etc. Sunt convins ca multi dintre cei care citesc aceste randuri nu au probleme in a dezosa un peste comandat intr-un restaurant. ce imi doresc eu este o normalitate. 

            In aceeasi situatie cred ca era si un client foarte suparat de la una din mesele vecine dintr-un restaurant in care eram la randul meu client. Primind o dorada ( un peste urat rau de tot ) de toata frumuseatea ( eu tocmai terminasem de mancat dar tot am salivat ) acesta a fost foarte suparat ca nu a primit un tacam special de peste ci un cutit normal. A inceput un circ, ilar din punctul meu de vedere, avand ca subiect ca nu se poate ca in Uniunea Europeana sa existe un restaurant care sa nu aibe tacam special de peste. Si comentarii peste comentarii, si amenintari ca proprietarii nu isi dau seama cu cine au de-a face si, stupoare, un ospatar a aparut cu o servieta speciala, pe care a deschis-o si,… inauntru era un tacam complet de peste, dar fara celebrul cutit lat, scos anume.

            Ce a urmat,…, a fost un ras contagios, o plata rapida a notei si o iesire in tromba

            Poate ca acel client avea de fapt dreptate si proprietarii respectivului restaurant ar fi trebuit sa aibe un tacam standard de peste, dar cred ca pana sa iesim la restaurante multi dintre noi nu stiam de existenta unui astfel de tacam. Daca tot ai decis sa petreci o seara in oras si nu te-ai dus la un restaurant de super pretentii, ce rost are sa te enervezi pentru banalitati ?

            Oare nu este mai bine si mai simplu sa fim naturaliu si normali ?

Hits: 260

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

” nu ne mai facem bine “

            Se vorbeste de ani de zile ca fara investitii nu se poate face nimic in turism si nimeni nu contesta acest lucru. Mai mult, cred ca s-au cheltuit ceva bani in turismul romanesc atat de catre stat cat si de catre partea privata a economiei, incat  putem considera, macar intr-o oarecare masura rezolvata problema investitiilor. Si atunci ? De ce este ” varza ” totul ? Parerea mea, fara a avea orgoliul de a fi atotstiutor este ca ne lipseste claritatea, unitarismul si, de aceea ne disipam energia fara a avea un rezultat.

            Nu sunt si nu am fost un fan al litoralului bulgaresc niciodata. Aparut din neant aproape, in urma cu cativa ani, pe mine m-a lasat masca. Invitat fiind la ziua unui bun prieten, sambata dupaamiaza m-am urcat in masina si dupa cateva ore de mers am ajuns la Nesembar. Fara a fi un promotor, soseaua sinuoasa de-a lungul marii, care lasa pe alocuri ochilor privelisti superbe ale falezei, sau marii care se unea cu muntele sau cu padurea, statiunile aparute din neant, de pe plansetele arhitectilor, cu sute de hoteluri care pot rivaliza cu multe statiuni cam de pe oriunde m-au facut sa ma intreb oare cum putem noi sa ne batem cu ei. Nu mi-a placut statiunea dar: hotelurile de 4 sau 5 stele noi, la standarde europene, cu piscine, parcari, etc. , orasul vechi ( aici am avut sentimentul clar de butaforie, de scoatere in evidenta a unei pietre si a unei firmituri de istorie prin creerea unei intregi lumi – exact ca la greci sau turci, acolo pagina de istorie fiind totusi mult mai puternica ) cu stradutele pline de carciumioare, magazine, etc, marina,…!? plina de barci de agreement si la final, dar nu in ultimul rand serviciile si preturile; in timp ce primele ok, celelalte la 30 – 50 % din Romania, m-au facut sa exclam: ” nu ne mai facem bine vreodata “

            Dar pentru ca rostul blogului este restauratia am sa va povestesc ce a insemnat masa la restaurant din acea seara. Prietenul meu si-a dorit un restaurant pescaresc, asa ca ne-am dus in orasul vechi, unde cu o vedere frumoasa era aceasta taverna care, prin simplitate si bun gust putea fi din Grecia, Italia sau oriunde.

            Am comandat in engleza ( ospatarii vorbeau fluent ) midii ( din Marea Neagra ) diverse tipuri de peste inclusiv calcan ( deasemenea din Marea Neagra ) cateva specialitati din care un peste uscat taiat fasii m-a impresionat placut ( avem si noi asa ceva prin Romania dar numai ca o specialitate a unor pescari pentru ca te omoara legislatia prin restaurante ), am baut vin bulgaresc bun, am primit din partea casei homari si caracatite ( ok, stiu ca nu sunt specifice locului  dar nici platoul de creveti uriasi comandat nu era specific dar a fost delicios ) si totul la un pret infim, in raport cu obisnuinta noastra. Semn ca se poate.

            Si pentru ca nu cred ca lucrurile astea au aparut in timp atat de scurt asa de bine facute pur si simplu , am sa spun ( pentru a inchide ciclul ideii de la inceputul acestu post ) ca , daca un factor de decizie patriot poate avea o viziune unitara, atunci se poate crea o politica unitara, se pot crea niste standarde si atunci, pana si un turim mort ca al nostru poate renaste si poate deveni o sursa principala de venit pentru tara. Si ma intereseaza turismul doar pentru ca el este fratele mai mare al restauratiei, restauratie care dupa parerea mea, poate singura misca din loc economia unei tari

            Dar despre asta, intr-un alt articol

Hits: 743

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Restaurantul ( 2 )

      Am scris mai demult un post, numit Restaurantul, post care avea rolul de a porni un ciclu de povestiri despre intamplari reale din viata de restaurant.

      Imi aduc aminte cu ocazia asta de o povestire a unei prietene, povestire usor ilara atunci cand o auzi dar nu cred ca mi-as dori sau as dori cuiva sa fie in pielea personajului…:). Chiar daca intamplarea este 100 % reala, frumusetea ei este mai importanta decat acuratetea personajelor.

      Fiecare dintre noi sau, ma rog, o mare parte dintre noi, a incercat macar o data sa ” fure ” o scrumiera, un pahar, un tacam dintr-un restaurant, asa de fun, pentru a avea o amintire.

      Acelasi lucru l-a incercat si prietena de care vorbeam, cu o frumoasa scrumiera de aluminiu, a unei cunoscute marci de tigari. A bagat-o in geanta imediat ce ospatarita i-a lasat-o pe masa, curata de parca era nou nouta. Cateva minute mai tarziu, dorind sa schimbe scrumiera, ospatarita a vazut lipsa ei. A urmat urmatorul dialog:

 ” – Ce ati facut ? Ati ascuns scrumiera ?

   – Nu ! Nu mi-ati lasat-o. Chiar vroiam sa va rog sa-mi aduceti una…!

   – Ba v-am lasat-o acum cateva minute. Va rog sa-mi dati scrumiera inapoi. Va rog sa o scoateti din geanta….! ( ton imperativ si culmea,… a generat reactia prietenei mele : a scos scrumiera din geanta…!? )

Luand scrumiera intr-o mana, ospatarita a spus cu voce tare si razand, astfel incat sa o auda tot restaurantul:

   – Sefa ! Ia uitati ce am scos din geanta doamnei de la masa de la geam ! Doamna ! Stati, nu plecati, nu vreti sa vorbiti cu sefa mea…?

      Evident ca prietena mea nu mai gasea usa de iesire, rosie toata de rusinea patita…

 

      Am ras cu pofta atunci cand imi povestea dar m-am gandit ce neplacut trebuie sa fie sa fii pus intr-o atare situatie si, deasemenea cat de spontana a fost acea ospatarita…!

      Nu as dori sa fiu vreodata intr-o astfel de ipostaza…

Hits: 222

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Un nou Ghid

            Am stat de multe ori si m-am intrebat ce asteapta un client de la un restaurant, am incercat sa ma gandesc la asteptarile mele de la restaurantele in care intru si, deasemenea, am vorbit cu toti cei pe care i-am cunoscut. Uimitor este ca nici eu, nici multi dintre cei cu care am vorbit nu mi-au putut face un cliseu al asteptarilor lor de la un restaurant. Diversitatea, este pana la urma, sfanta…:)

            La inceputurile acestui blog, au fost persoane care m-au incurajat sa scriu despre ce ar trebui sa stie clientul in legatura cu pregatirea mancarii, cu servirea, etc, astfel incat si asteptarile acestuia sa fie realiste. Si aici imi aduc aminte de – muschiul de vita.

            Voi incepe cu cateva dintre parerile mele despre ce ar trebui sa gaseasca un client intr-un restaurant dar, pentru a avea o imagine completa voi avea nevoie de parerea tuturor celor care vor citi.

            Daca vom ajunge la un ghid, asa cum s-a sugerat la un moment dat, va fi un castig al nostru, al tuturor celor care se vor implica

 

 

·      nu mi-a placut niciodata ideea ca cineva sa se aseze la o masa la care deja mai sta un alt client

·      salonul unui restaurant nu ar trebui sa miroasa a mancare. la fel si cu fumul de tigara – inteleg fumatorii dar ar trebui sa existe si un minim de ventilatie

·      nu imi place atunci cand sunt pus sa platesc: painea, sarea, piperul, ardeiul iute, etc.

·      sunt feluri de mancare a caror preparare dureaza mai mult. daca esti un consumator al respectivelor mancaruri vei sti, daca nu, este bine sa stii: ex. muschiul de vita, ciupercile la gratar, etc

·      atunci cand comanzi un astfel de fel de mancare trebuie sa stii ca va intarzia toata masa, inclusiv produsele companionilor tai. pentru a nu se intampla asta trebuie specificat la inceput de catre client, asta daca ospatarul nu are prezenta de spirit sa specifice

·      ciolanul cu fasole are grasime si sorici. tocmai de asta este asa de iubit

·      un espresso bun inseamna culoare, gust, crema, aroma. fara aceste lucruri, este doar o cafea ordinara, indiferent de marca

·      la cererea notei de plata clientul va primi o proforma pe care o va verifica si va decide cum plateste: card, tichete masa sau cash. Dupa aceea, ospatarul ii va aduce nota de plata, adica bonul fiscal. este bine sa-l luati…:)

·      astazi este greu, daca nu imposibil sa folosesti in tara noastra produse traditionale pentru ca nu exista nici un control calitativ asupra productiei ( branza de burduf in coaja de brad, palinca sau vin de casa, cascaval afumat sau alte branzeturi, diverse tipuri de salamuri sau alte semipreparate, etc ) – deci daca le gasesti in restaurant exista un risc

·      mie personal nu imi plac meniurile pline de grasime, foile cu stersaturi puse in diverse mape de plastic, etc. Fara sa fiu un stilist, apreciez putin efort in designul unui meniu.

·      eu nu sunt pentru imaginea clasica de ospatar ( negru cu alb ) dar cred ca mai important este ca tinuta sa fie curata.

      Sunt multe lucruri care imi vin in minte dar parca imi este greu sa le structurez. Cred ca de fapt ar duce la un articol prea mare. Totusi, asta ar trebui sa fie urmarea a ceea ce am scris mai sus. Voi incerca deci sa dezvolt acest post si poate, cu ajutorul celor care vor dori sa se implice, poate vom elabora un fel de biblie a clientului, pe care sa o respecte proprietarul…:)

 

      Si iata cum, dupa un Ghid de Bune Practici in Bucatarie, o lucrare 100 % tehnica si sper foarte folositoare, poate ne luam inima in dinti si ne apucam de elaborat un Ghid de Bune Practici in Salon… si vom decide tot impreuna cum ii vom spune.

Hits: 218

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

… am revenit !

            Este ceva vreme de cand nu am mai scris pe blog si nu prea am scuze…. Timpul, inevitabil, nu a stat in loc si o gramada de lucruri s-au intamplat in toata aceasta perioada.

            Legea impozitului forfetar a trecut dar mai rea este situatia data de aplicarea normelor privitoare la deducerea TVA-ului. M-am trezit ca trebuie sa fac aprovizionarea cu metroul, pentru ca masinile merg cu motorina iar aceasta nu se mai poate deduce la cheltuieli, m-am trezit ca trebuie sa le schimb incadrarea soferilor care fac delivery si sa-i transform in postasi,…:)  si, multe altele.

            Am fost ca tot romanul la mare de ” unu mai “. Puhoi de lume, distractie, David Coulthard, concerte in aer liber, muzica electronica pe plaja, ceva rapperi celebri ( sorry, nu-i cunosc, nu sunt in target ), Crush cu David Tavare ( nici aici nu eram in target dar am avut un fluturas la indemana…:) ) si multe restaurante deschise. Asa este, am fost numai in Mamaia…. Si nu am putut sa nu raman masca atunci cand am vazut, mancand o ciorba, la ” concurenta ” cum se zice, ca portia standard are cam 300 g, ca trebuie sa platesc felia de paine, ardeiul iute, mujdeiul, etc. O ciorba = 15 ron. Atunci am inteles ca n-am inteles in toti acesti ani nimic despre aceasta afacere si deci,  clientul trebuie ” ars “

            Si sa nu-mi spuna cineva ca aceia vor ramane fara clienti ca nu ii cred. Traiesc pe principiul arde si fugi de prea mult timp. Este drept ca nici nu imi vine sa fac ca ei…. dar asta este alta poveste pe care nu am sa o zic pentru ca am promis ca nu voi deveni ” critic de restaurant “

            Dar cred ca lucrul cel mai notabil care mi s-a intamplat in aceasta perioada este participarea ca speaker la o conferinta a unei organizatii studentesti. A fost prima oara in viata mea cand mi s-a intamplat sa fiu invitat in aceasta postura si trebuie sa recunosc ca am avut o gramada de emotii. Dar mai uimitor este faptul ca am vazut acolo, in acea sala, ” lupi tineri ” care abia asteapta sa cucereasca aceasta lume. Trebuia sa le vorbesc despre cum este sa incepi sau sa conduci o afacere si raspunsul a fost simplu : ” – greu ! Pentru ca daca ar fi usor ar face toata lumea asta, drept pentru care cine crede ca are ceva de spus, sa treaca la treaba…:) “

            La final, am fost placut surprins sa vad multi oameni interesati de lumea restaurantelor si cred ca pana la anul, la urmatoarea conferinta cativa dintre participanti vor fi deja implicati in prorpiile lor afaceri in acest domeniu. In special o micuta asiatica ce isi dorea sa gateasca la fel ca acasa la ea ( sac ! ) pentru Bucuresti.

            Iar la final de tot, Bloombiz a realizat un interviu, care interviu vi-l prezint mai jos si el este pana la urma motivul tuturor acestor cuvinte de mai sus…:)

 

Hits: 256

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0