Despre servicii si munca

            Nimanui nu-I plac serviciile de proasta calitate. Ar fi chiar culmea sa ne placa. Cu toate astea, aproape cu totii, asta facem, cat e ziulica de lunga: oferim servicii de proasta calitate.

            Inteleg ca nu ne place sa mergem la munca si ca singurul motiv pentru care o facem este faptul ca trebuie sa platim chirie, sa mancam, sa fumam, sa traim…, dar oare asta este singurul mod in care putem face rost de bani ? ah ! mai este sa furam, sa talharim,… nu recomand si punct. Asa ca ne intoarcem la munca: daca nu ne place sa fim strungari, vanzatori, mecanici auto sau doctori, profesori sau orice altceva, atunci mai bine sa incercam sa fim Bill Gates, …,  adica sa avem o idée fantastica si apoi sa vina banii fara sa facem nimic. Fals – fara sa facem nimic, pentru ca am convingerea ca fiecare success poarta dupa el o imensa cantitate de munca, nu doar de inteligenta si noroc. Si chiar daca esti patron sau angajat, pentru a castiga bani trebuie sa muncesti: cu forta ta fizica, cu mintea, sau cum poti si, doar asa cred eu, reusesti sa atingi nivelul maxim pe care il poti atinge.

            De aceea nu am sa inteleg niciodata oamenii care se trezesc dimineata din patul lor doar ca sa faca umbra pamantului.

            Nu am sa inteleg si nici nu vreau, ca sa fiu sincer, de ce daca ma duc la service cu masina si platesc cat mi se cere ( chiar daca aberant de mult ) trebuie sa fiu tratat prost ( indifferent de cat de scumpa este trotineta ), de ce daca ma duc la super sau hypermarket trebuie sa stau la cozi interminabile sau sa tipe vanzatoarea la mine, sau sa gasesc produse expirate, in oras sa fie o mizerie si o aglomeratie de nedescris, in fata blocului sa fie plin de fecale de catel, etc.

            Este drept ca nu inteleg nici greselile de serviciu de la restaurant, chiar daca sunt rare sau dese. De ce tocmai mie care am suferit atatea astazi…J. De ce intarzie uneori mancarea, sau si mai rau, nu mi se ia comanda,sau mi se greseste comanda, etc. si imi vine sa ma enervez parca mai rau decat pentru toate intamplarile din restul zilei. Si asta se intampla oare pentru ca imi este foame ? sau pentru ca aici serviciul este mai aproape de suflet ?

            Dar daca stau bine si ma gandesc, ma calmez: pentru ca ospatarul face ceea ce si eu fac sau patesc zilnic: pentru ca face parte din aceeasi lume. Fara eroi, fara valori, fara nimic. Atat timp cat a munci a devenit sinonim cu saracia, cu a fi fraier, el de ce ar munci ? si atentie, el chiar ar fi vrut de dimineata cand s-a trezit sa munceasca dar, colegii si-au batut joc de el, clientii l-au persiflat, seful l-a certat,…s-a retras intr-un colt al sufletului sau si, gata.

            Poate cand vom reusi sa intelegem ca munca este o valoare in sine, ca munca ne poate diferentia ca oameni  indifferent de meseria pe care o facem, vom putea sa pretindem servicii mai bune. La orice nivel si oricare dintre noi.

            Pana atunci, noi angajatorii, indiferent de bunele intentii care ne conduc, va trebui sa ne luptam cu un sistem care este impotriva noastra, atat din interior cat si din exterior. Si nu ne ramane decat sa demostarm zilnic celor din jur ca a munci este mai bine decat a nu munci, iar fiecare om caruia vom putea sa-I schimbam atitudinea reprezinta un pas inainte. Si suma acestor mici pasi inainte, facuti peste tot in jurul nostru de o multime de eroi necunoscuti, este de fapt, motorul spre inainte, spre acea societate la care intamplator ravnim cu totii

Hits: 245

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Coperto

            Coperto este o notiune destul de des intalnita in lumea larga, chiar daca pe mine unul ma scoate din sarite. Dar sa definim pentru cei care nu stiu, ce inseamna asta : coperto este o taxa aplicabila fiecarui client, care se adauga la nota finala de plata.

            Cu toate astea, analizand ca si proprietar de restaurant fenomenul imi dau seama de avantajele acestuia la nivelul intregii industrii. Pe vremuri, ( epoca Ceausescu ), restaurantele aveau ceea ce se numea remiza si aceasta putea fi chiar si de 100 % in segmentul lux. Motivatia acelei perioade era de a face o diferenta functie de categoria lux sau normala a respectivei locatii, in conditiile unor preturi impuse de un regim care uniformiza.

             Intr-o piata matura, preturile din restaurante diferite sunt in general similare, diferentierea facandu-se prin ofertele specifice: un produs facut mai bine, atmosfera, etc. Mai mult, aceste preturi nu iti permit un adaos comercial exagerat, dar costurile de operare al unui restaurant atat fixe cat si variabile pot fi destul de mari incat sa ” manance ” acest adaos comercial. O crestere a preturilor ar duce la o iesire din linie a respectivului restaurant ceea ce ar putea atrage falimentul. Aici intervine coperto.

            Fie ca bea doar o cafea, fie ca are o nota incarcata, fiecare client plateste o taxa fixa, mai mare sau mai mica, functie de ceea ce ofera restaurantul respectiv. Banii pot fi justificati prin panorama oferita ( chirii mai mari ), printr-un aranjament al mesei mai costisitor ( pahare, servetele, oliviera, etc. ) sau prin servicii mai bune ( poti plati mai bine, personal mai calificat, etc ). Se poate interpreta ca banii nu sunt decat profit pentru respectivul proprietar dar, sa nu uitam ca si afacerea de restaurant trebuie sa fie aducatoare de profit, iar limitele procentuale ale acestuia sunt reglate de piata si de normalitate.

            In conditiile crizei de astazi, in conditiile crizei de personal cu care aceasta industrie s-a confruntat in perioada trecuta, in conditiile dorintei cresterii calitatii serviciilor, coperto poate fi o solutie, dar numai daca acest coperto devine politica de stat si este implementat peste tot, pentru ca altfel, el nu va genera decat suparare…:(.

            Sistemul nu este nou si el este regasit in multe tari din Europa, in forma directa sau in forme indirecte: tips variabil intre 10% si 25% inclus pe nota de plata, remiza, pret fara tva in meniu, etc.

            Nu imi place neaparat, dar are logica introducerea acestui sistem… asa ca, pana la urma doar clientul va decide daca 1ron in plus este mult sau ceea ce primeste, merita. 

Hits: 6648

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

La Mama – 27 februarie 1999

            Cu doua zile inaintea deschiderii primului restaurant mi-am dat seama ca nu avem meniu. L-am rugat pe bucatarul, singurul !?, pe care il angajasem, sa-mi propuna un meniu si, am ramas consternat sa vad ca imi propune meniul standard al unui restaurant din Bucurestiul acelui moment. Am sters 90 % din lista si am inceput sa scriu: pui cu smantana, ciulama cu mamaliguta, escalop de porc cu ciuperci, vacuta cu ardei gras, ostropel de pui, etc. Bucatarul, Catalin ( stranie coincidenta de nume ! ), la asa reactie a mea a urlat: o sa inchidem in maximum 3 luni. Ok, am zis eu,… , macar o vom face crezand in ceva. O saptamana mai tarziu, o sunam pe mama si o intrebam cum se face ostropelul. Mama radea, nu intelegea, ma intreba daca nu am bucatari si apoi imi spunea modul de preparare.

            Asa s-a nascut La Mama.

            Am deschis intr-o sambata, doar cu mititei si cu ciorba de burta si seara imi aduc aminte ca am avut clienti. Noi deschisesem doar pentru prieteni. Acum cateva luni am avut onoarea sa intalnesc pe unul dintre acei clienti…:). A doua zi, duminica, restaurantul s-a umplut si, … a inceput povestea.

            Astazi La Mama inseamna 7 restaurante, peste 500 angajati, milioane de clienti serviti, deschiderea catre franciza, si, practic, cea mai proeminenta retea de restaurante din Romania,… poate singura care a nascut atatea pasiuni…

            27. februarie 2009, implinim 10 ani. Ma copleseste tot ceea ce s-a intamplat in acesti ani. Ma copleseste tot acest parcurs. Am luat parte la formarea pietei de restaurante din Romania, am fost formatori de piata, am creat dispute, curente si, mai presus de toate am aratat ca se poate manca civilizat in restaurant. Am umanizat RESTAURANTUL. Cei care ne calcau pragul aflau cu surprindere ca la noi se poate manca si altceva decat ” Friptura cu Cartofi Prajiti “

            Evolutia societatii a fost si evolutia noastra. Am fost primii care am implementat si certificat standarde de caliate intr-o retea de restaurante din Romania, am redesenat in permanenta designul restaurantelor noastre si am realizat primul restaurant cu bucatarie deschisa din Bucuresti ( la Galeria Orhideea ).

            Intr-o piata intr-o continua schimbare, La Mama a ramas fidela princiipiilor sale: atmosfera prietenoasa, mancare buna, preturi rezonabile. Intr-o piata in care doar ce era strain era bun, La Mama a demostrat ca ”  brand 100 % romanesc ” este o sintagma realista.

            Piata restaurantelor nu este o piata usoara. Este o piata in care poti fi repede sanctionat pentru orice mica greseala. Este o piata care, datorita faptului ca ” trece prin stomac ” te tine in permanenta in priza. In 10 ani au fost zeci, chiar sute de articole in presa, reportaje, comentarii pe bloguri, etc. Dar poate ca cel mai important feedback pe care l-am primit  a fost premiul pentru Cel mai Constant Restaurant din Romania, acordat in toamna lui 2008 de catre revista Food & Bar Magazine, premiu care imi arata ca am reusit sa conservam in toti acesti ani poate cele mai importante valori ale unui restaurant: atmosfera, mancarea buna, preturile rezonabile, valori cu care am pornit la drum acum 10 ani

            Astazi, nu pot decat sa multumesc tuturor celor ce ne-au trecut pragul, tuturor celor care in acesti ani au pastrat si inca mai pastreaza in portofel cartea de vizita cu numarul de telefon al restaurantului preferat, tuturor celor care ne-au criticat sau ne-au laudat. Fara clientii nostri, noi nu suntem. Lor le multumesc si ii astept si in continuare sa faca parte din marea familie:  La Mama.

 

 

 

            La inceputul acestui blog am scris ca nu vreau sa vorbesc despre reteaua de restaurante al carui proprietar sunt. M-am simtit totusi obligat sa fac o exceptie, datorita momentului aniversar. In continuare imi pastrez optiunea de a nu dezvolta subiectul La Mama mai mult si ii rog pe toti cei care citesc acest blog sa inteleaga exceptia. 

Hits: 494

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Asociatia Patronala a Restaurantelor

          Cred ca nu este o noutate pentru nimeni din aceasta industrie necesitatea aparitiei unei Asociatii Patronale.  Rostul acesteia este de a crea regului, norme, de a discuta cu autoritatile despre legile existente sau viitoare, precum si de a realiza contacte cu alte asociatii patronale din tara sau strainatate.

            Acum aproximativ 2 ani s-a incercat infiintarea unei astfel de asociatii, s-au facut chiar cativa pasi necesari dar,… bunele intentii de atunci s-au pierdut  si nu s-a mai facut nimic. Se mai intampla si, deoarece necesitatea exista inca, propun reinceperea demersurilor pentru infiintarea acestei Asociatii Patronale a Restaurantelor.

            Pentru asta ii rog pe toti cei care doresc sa fie membri fondatori ai acesteia, proprietari de restaurante, cafenele, cluburi, baruri, etc sa-si declare intentia printr-un mail la adresa: asociatia@lamama.ro .

            Deasemenea, ar fi interesant sa vedem care sunt problemele cele mai spinoase din punctul de vedere al proprietarilor de restaurante si nu numai, probleme a caror rezolvare ar putea deveni prime obiective ale noii Asociatii.

            Pentru inceput, incerc sa ofer eu cateva subiecte de discutii ( a se citi probleme ) subiecte care sunt convins, sunt comune multora dintre noi:

 

1.     Legea fumatului nr 349/2002 , modificat si completata cu ordonanta nr 5/2008

2.     autorizatie pt desfasurarea activitatii de alimentatie publica (in baza art 245 din legea nr 343/2006 pt modif si completarea legii nr 571/2003 privind Codul Fiscal si Hotararii nr 300/07.12.2006 a C.G.M.B. privind stabilirea nivelurilor impozitelor si taxelor locale pt anul 2007.

3.    creerea unui Ghid de Bune Practici in domeniu, care sa devina standard national si care sa stea la baza organizarii oricarui local de alimentatie publica si, automat, sa stea si la baza normelor de efectuare a unui control de catre organele abilitate

 

           Precum vedeti, acestea sunt probleme comune si nu sunt singurele.

           Astept comentariile…si inscrierile.

Hits: 461

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Citesc pe bloguri – reloaded

            Fiecare dintre noi suntem clienti, indiferent de statutul nostru de patroni sau nu. In aceasta calitate am luat sambata seara un taxi, dorind sa ajung acasa dupa ce am petrecut cateva ore la o petrecere de Valentine’s Day. Dintr-un nimic,… o simpla vorba fara rost a soferului, am explodat si, tot drumul, aproximativ 7 – 8 minute, i-am tinut o intreaga teorie despre servicii si,… bla, bla, bla, acestui sofer. Am fost un prost si m-am comportat ca atare. Sunt un exemplu tipic al articolului meu… . Nu stiu ce m-a apucat, nu stiu ce naiba am vrut,… dar, fara sa jignesc sau sa folosesc vreun cuvant trivial am reusit sa transform intr-un calvar o amarata de cursa.

            IMI CER SCUZE…!

            Imi cer scuze atat taximetristului in cauza cat si tuturor celor ce au citit articolul meu,… cred ca atunci cand emiti o parere trebuie sa o si sustii,… iar eu nu am fost in stare intr-un moment oarecare, luat pe nepregatite.

            Simplu, doar o simpla intamplare, poate sa ne faca  sa realizam cat de firava este linia de demarcatie intre cel ce emite si receptor, intre client si … in acest caz, taximetrist. In altul,… chelner.Pana la urma,… asta este realitate cruda

Hits: 362

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0