Citesc pe bloguri…

Citesc pe bloguri o gramada de comentarii despre restaurante. In general sunt negative, dar este stiut ca oamenii scriu cand sunt suparati si vor sa se descarce. Sunt si raspunsuri pozitive, ca sa fiu corect, chiar daca putine.

Altceva insa ma intriga. Industria restauratiei este cel mai des intalnita pe bloguri sau forumuri la capitolul reclamatii, suparari, invective. De ce domnilor ? Si de catre cine ?

Oameni de toate categoriile se simt datori sa arunce cu noroi la cea mai mica greseala a unui ospatar, bucatar, etc. toti spun ca trebuie luata atitudine , ca asa ceva nu se mai poate, ca tara asta…bla, bla, bla. Sunt de accord ca trebuie luata atitudine. Sunt de acord ca tara asta…, bla, bla, bla.

Sunt curios cati dintre cei care iau atitudine sunt mecanici auto sau vanzatori in supermarketuri – nu de alta dar la ultima revizie doar au stiut sa-mi ia banii nu sa-mi si repare masina si m-a costat de parca mi-as fi luat una noua, iar cand am fost ultima data la cumparaturi, vanzatoarea a inceput sa tipe la mine sa nu mai stau la casa ei ca ea trebuie sa plece acasa. Si atentie ca sefii lor agreeaza acest comportament. Sefii acestia sunt nemultumiti cumva de serviciile din restaurante ?

Mi-au schimbat rata la un credit ipotecar cu 50 %. Sper ca nu este nimeni din sistemul bancar care sa ia atitudine prin restaurante. Primesc sms-urile de cate doua ori si le si platesc de doua ori, iar compania de telefonie spune ca nu este de la ei. Uitati cum se fac banii in unele domenii. Luam ceva atitudine ?

Ati fost la doctor de curand ? Cunosc medici buni,… dar si pe unii care merita inchisi. Sau nu cumva vreti sa mergem sa ne platim taxele ? alea multe ? ia cineva atitudine ?

Este usor sa dai in cei pe care ii consideri mai slabi sau mai prosti, sau sa fii cocos in spatele unui anonim nick name.

Exemplele pot continua si nu as vrea sa fiu inteles gresit. Nu spun ca in restaurante nu se intampla greseli. Spun doar ca ele sunt umane. Spun doar ca ele se intampla in tot sistemul si pentru a le diminua este necesara contributia noastra a tuturor. Munca fiecaruia este grea si trebuie apreciata ca atare. Poate ca unii au facut scoala altii nu, dar asta nu le da dreptul primilor sa se considere mai destepti sau mai pretiosi. Asta nu le da dreptul sa arate cu degetul

Atitudinea este probabil lucrul cel mai important. Atitudinea noastra ca si clienti, atitudinea noastra ca si lucratori. Cred ca rar un client se gandeste atunci cand vede un lucrator toxurn ca poate acesta tocmai a fost jignit de catre un alt client. Si credeti-ma sunt mai dese cazurile cand se intampla asta decat cele in care lucratorul nu vrea el sa fie vesel. Am auzit de atat de multe ori apelativele : sluga, zdreanta, nesimtit, capra, etc, incat doar educatia si un respect exagerat pentru “ maria sa clientul “ m-au facut sa nu ma inraiesc si sa nu spun ca intr-un frumos film: “ in Franta, clientul nu are niciodata dreptate “ ( filmul se numeste Un An Bun ).

Destule cuvinte despre acest subiect sensibil. Cred ca, fiecare client ar trebui sa plece de la premisa ca nimeni nu ii vrea raul in restaurant ci, din contra, lucratorii sunt acolo pentru a-I servi. Daca apare o problema, ea este in general o intamplare si va rog, tratati-o cu normalitate. Nu de alta, dar nimeni nu va ia capul atunci cand, la locul d-voastra de munca,gresiti 

Hits: 4786

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Pledoarie pentru mancare romaneasca

            Zilele trecute am fost pana la Iasi cu o treaba. Capitala Moldovei era cam ponosita dar ce oras mai arata bine astazi ?

            Eram impreuna cu un prieten si pe drum ne faceam planuri despre ce si unde o sa mancam. Prietenul meu abia astepta sa manance ceva simplu si traditional in zona: slanina cu ceapa, placinte poale in brau si o tuica buna. Eu, moldovean fiind, cunosteam cat de cat zona si i-am spus sa nu-si faca iluzii.

            Ne-am cazat si am plecat la o carciuma traditionala ce ne-a fost recomandata. S-a intamplat ceea ce m-am asteptat: nu am gasit nimic din aceste produse traditionale,…, intr-o carciuma romaneasca in mijlocul capitalei Moldovei. Nu am gasit nici alte produse traditionale asa cum speram. dar am gasit gulas cu sos Napoli. Asta m-a dat gata si m-a facut sa scriu aceste randuri. In acest blog nu vreau sa fac recenzii ale altor restaurante ( nu cred ca ar fi etic ) si de aceea nu conteaza unde am mancat si ce anume, mai ales ca, la final am mancat si bine si am fost si serviti excelent

            Ceea ce mi-a iesit in evidenta insa, este o anumita stare de fapt. Noi nu ne iubim valorile, si aici am sa ma refer doar la mancare. Parca ne este rusine cu ea. Parca ne este rusine sa recunoastem ca am crescut cu fasole, varza, mamaliguta si alte chestii simple. In Moldova, in carciumile de acolo, poti sa gasesti mancaruri frantuzesti, italienesti sau ale altor popoare dar numai moldovenesti nu. In Bucuresti se intampla de multe ori la fel. Oare de ce atunci cand ne ducem in Roma sau Paris nu gasim carciumi romanesti  ci italienesti sau frantuzesti ? si cu clienti italieni sau francezi ?

            Strainii stiu sa-si respecte cultura si valorile. Afost o vreme cand ” fabricat in Romania ” era un brand. Astazi, cu parere de rau, nimic nu mai este romanesc.

            Imi plac pastele sau mancarea libaneza. Din cand in cand le mananc dar, am crescut cu ciorbe gustoase, cu tocanite, cu sarmale, cu placinte si sunt mandru de asta.

            Plec uneori din tara si intotdeauna abia astept sa ma intorc pentru a manca o ciorba de burta sau una cu afumatura. Am prieteni care s-au mutat in alte tari si raman placut impresionat ca atunci cand aud de cunostinte care vin in tarile lor cer sa li se aduca muraturi, tuica, vin romanesc si alte nimicuri. Trebuie sa nu mai avem parte de ele pentru a le putea aprecia la adevarata valoare ?

            Am descoperit vita argentiniana sau fois grass-ul, vinurile frantuzesti sau whisky-ul, dar oare ele sunt mai delicioase decat sarmalutele cu mamaliguta, mititeii sau tuica noastra traditionala. Poate comparatia nu este perfecta dar, singurul lucru pe care am vrut sa-l scot in relief a fost acela ca avem mancaruri deliciose si trebuie sa fim mandri de asta. Eu unul sunt. 

Hits: 578

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0