Despre servicii si munca

            Nimanui nu-I plac serviciile de proasta calitate. Ar fi chiar culmea sa ne placa. Cu toate astea, aproape cu totii, asta facem, cat e ziulica de lunga: oferim servicii de proasta calitate.

            Inteleg ca nu ne place sa mergem la munca si ca singurul motiv pentru care o facem este faptul ca trebuie sa platim chirie, sa mancam, sa fumam, sa traim…, dar oare asta este singurul mod in care putem face rost de bani ? ah ! mai este sa furam, sa talharim,… nu recomand si punct. Asa ca ne intoarcem la munca: daca nu ne place sa fim strungari, vanzatori, mecanici auto sau doctori, profesori sau orice altceva, atunci mai bine sa incercam sa fim Bill Gates, …,  adica sa avem o idée fantastica si apoi sa vina banii fara sa facem nimic. Fals – fara sa facem nimic, pentru ca am convingerea ca fiecare success poarta dupa el o imensa cantitate de munca, nu doar de inteligenta si noroc. Si chiar daca esti patron sau angajat, pentru a castiga bani trebuie sa muncesti: cu forta ta fizica, cu mintea, sau cum poti si, doar asa cred eu, reusesti sa atingi nivelul maxim pe care il poti atinge.

            De aceea nu am sa inteleg niciodata oamenii care se trezesc dimineata din patul lor doar ca sa faca umbra pamantului.

            Nu am sa inteleg si nici nu vreau, ca sa fiu sincer, de ce daca ma duc la service cu masina si platesc cat mi se cere ( chiar daca aberant de mult ) trebuie sa fiu tratat prost ( indifferent de cat de scumpa este trotineta ), de ce daca ma duc la super sau hypermarket trebuie sa stau la cozi interminabile sau sa tipe vanzatoarea la mine, sau sa gasesc produse expirate, in oras sa fie o mizerie si o aglomeratie de nedescris, in fata blocului sa fie plin de fecale de catel, etc.

            Este drept ca nu inteleg nici greselile de serviciu de la restaurant, chiar daca sunt rare sau dese. De ce tocmai mie care am suferit atatea astazi…J. De ce intarzie uneori mancarea, sau si mai rau, nu mi se ia comanda,sau mi se greseste comanda, etc. si imi vine sa ma enervez parca mai rau decat pentru toate intamplarile din restul zilei. Si asta se intampla oare pentru ca imi este foame ? sau pentru ca aici serviciul este mai aproape de suflet ?

            Dar daca stau bine si ma gandesc, ma calmez: pentru ca ospatarul face ceea ce si eu fac sau patesc zilnic: pentru ca face parte din aceeasi lume. Fara eroi, fara valori, fara nimic. Atat timp cat a munci a devenit sinonim cu saracia, cu a fi fraier, el de ce ar munci ? si atentie, el chiar ar fi vrut de dimineata cand s-a trezit sa munceasca dar, colegii si-au batut joc de el, clientii l-au persiflat, seful l-a certat,…s-a retras intr-un colt al sufletului sau si, gata.

            Poate cand vom reusi sa intelegem ca munca este o valoare in sine, ca munca ne poate diferentia ca oameni  indifferent de meseria pe care o facem, vom putea sa pretindem servicii mai bune. La orice nivel si oricare dintre noi.

            Pana atunci, noi angajatorii, indiferent de bunele intentii care ne conduc, va trebui sa ne luptam cu un sistem care este impotriva noastra, atat din interior cat si din exterior. Si nu ne ramane decat sa demostarm zilnic celor din jur ca a munci este mai bine decat a nu munci, iar fiecare om caruia vom putea sa-I schimbam atitudinea reprezinta un pas inainte. Si suma acestor mici pasi inainte, facuti peste tot in jurul nostru de o multime de eroi necunoscuti, este de fapt, motorul spre inainte, spre acea societate la care intamplator ravnim cu totii

Hits: 245

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0
6 raspunsuri
  1. Mihai
    Mihai says:

    Ne place cand iesim din Romania, si suntem tratati parca altfel de catre cei care ne ofera servicii. Cred ca si atitudinea conteaza!!!! Astept cu nerabdare, sa beneficiem si noi de educatia, nivelul de trai si multumirea pe care o au in acest moment tarile dupa care ne ghidam. Insa fara multa munca, perseverenta si binenteles greselile de rigoare, e destul de greu…..

    Răspunde
  2. Catalin
    Catalin says:

    @Mihai
    noi vedem atunci cand plecam in diverse deplasari prin strainataturi doar ceea ce vrem sa vedem. Pana la urma suntem detasati de problemele cotidiene.
    De ex: in SUA, intr-un grup de 7 persoane un ospatar nu a vrut sa o serveasca cu alcool pe o tipa de aproximativ 28 de ani, pentru ca nu avea ID-ul cu ea. O seara mai tarziu, un tip carunt, in varsta de peste 50 de ani a fost oprit la intrarea intr-un club, pentru acelasi motiv, in conditiile in care culmea, clubul era rezervat doar pentru grupul nostru. Fa asta in Romania ( unde nu ai voie sa servesti minorii ), adica sa ceri ID-ul si sa vezi distractie,… 🙂
    Visam sa ajungem la nivelul tarilor diverse dar nu suntem in stare astazi sa respectam acel nivel acolo unde il intalnim in tara noastra. Pana la urma despre asta este vorba

    Răspunde
  3. Mihai
    Mihai says:

    Good point!!!Pana la urma nimeni nu e perfect!!!! Totusi ospatarul a respectat “regulamentul” iar cel de la intrare din club la fel. Nu prea ai ce sa le reprosezi, in afara de faptul ca nu gandesc(sau ca nu au voie).Cred ca in cealalata extrema suntem “noi”.Gandim prea mult! Si prost!!

    Răspunde
  4. Tiberiu
    Tiberiu says:

    M-as feri sa compar Romania cu tarile din Vest. Acum 20 de ani am plecat cu totii de la aceeasi linie de start si am crezut ca toti avem sansa de a ajunge cineva. Unii au ajuns (si nu intotdeauna prin mijlocade corecte), altii nu. De aici si frustrarea celor din urma. Inca ne e greu sa intelegem ca unora dintre noi le este sortit sa fie toata viata taximetristi sau instalatori si ca trebuie sa ne facem treaba. In cazul ospatarilor, lucrurile sunt si mai “sensibile” pentru ca lor le este greu sa il serveasca cu zambetul pe buze pe un badaran cu bani, despre care cred ca nu le este superior cu nimic.

    Răspunde
  5. Catalin
    Catalin says:

    De fapt, articolul a plecat de la un lucru destul de simplu: pe de o parte, ideea de munca nu mai are nici o valoare in tara noastra, pe de alta parte, fara un respect pentru munca, nu vom putea niciodata sa avem pretentii in mod real.
    Cat despre manageri, taximetristi sau instalatori, tot niste oameni la munca. La munca pe care au decis singuri sa o faca. Si asa cum taximetristul poate deveni manager si managerul poate spala vase.

    Răspunde
  6. Tiberiu
    Tiberiu says:

    Cum spuneam, e foarte greu sa ai respect pentru munca atunci cand esti inconjurat si chiar asaltat la tot pasul de exemple ale unor oameni care au “reusit” fara sa munceasca prea mult. Din cauza asta avem un respect ascuns pentru smecherie. Smecheria este mai apreciata decat munca cinstita, esti mai bun daca reusesti sa “te ajungi” scurtcircuitand calea mult prea dificila a muncii normale, cinstite, care nu iti promite decat un trai decent, nicidecum imbogatirea.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Doresc să intre în discuție?
Simțiți-vă liber pentru a contribui!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *