Articole

Puterea unui restaurant

            Am spus intr-un articol precedent ca eu cred ca industria eestaurantelor poate misca din loc economia unei tari. Nu am sa spun ca fiind la pamant, economia unei tari poate supravietui doar prin aceasta supapa dar, resursele si rotitele pe care le poate misca aceasta industrie, pot trezi din somn un urias fara vlaga.

            Actuala criza are ca si origine si nebunia mondiala a constructiilor si a speculatiilor imobiliare si financiare. Nu prea conteaza cum a venit pana la urma si nici cum v-a pleca ea. Totusi nu pot sa nu ma uit cu tristete ca in continuare se vorbeste de relansarea contsructiilor, de reluarea creditarii etc.

            Poate parea frivol, dar asa cum industria constructiilor, sau cea metalurgica si constructoare de masini ( aici vorbim de toate tipurile de masini nu doar automobile ) pot sta la baza unei economii puternice tot asa eu cred ca industria restauratiei in particular si turismul in general pot fi un alt stalp de baza al societatii.

            Spun asta pentru ca este una dintre industriile care prin ceea ce antreneaza pune in miscare foarte multe alte ramuri ale economiei.

            Ca sa deschizi un restauramt ai nevoie de un spatiu. Pe care platesti o chirie sau il cumperi. Deja a aparut un impozit si cineva deja traieste bine de pe urma acestei activitati inca inainte de deschidere. Pentru amenajare este implicata o firma de amenajari interioare ( chiar si in regie proprie meseriasii implicati sunt similari ) si apare un consum de materiale de constructie, manopera, etc. Deasemenea apare racordarea la utilitati. Mobilierul, vesela, uniformele, tacamurile, corpurile de iluminat si sa nu uit, utilajele de bucatarie au creat deja o multitudine de conexiuni.

            Din momentul deschiderii apar alte consumuri: materiile prime care pun in miscare agricultura, servetelele ( care pot fi impresionante ca si cantitate), utilitatile, etc. Oamenii angajati platesc impozite. Clientii platesc cu bani pe care proprietarii ii depun in banci.  Si tot ciclul acesta este perpetuu,… si daca cineva ar avea curajul sau stiinta sa-l inmulteasca cu numarul de retsaurante din Bucuresti,… sau din tara !? Atunci am vedea ca probabil 5 sau 10 % din populatia activa a acestei tari munceste direct in aceasta ramura. Si oare cat la suta indirect ? Am vedea ca poate 10 sau nu stiu cat la suta din productia de carne a Romaniei se consuma in restaurante sau ca nu putem produce atatea rosii sau altceva incat sa ne asiguram consumul.

            Si atunci am intelege ca trebuie sa miscam si celelalte ramuri tocmai pentru ca o ruda saraca si umila cum este restauratia in Romania poate fi baza si sustinatoarea probabil a altor cresteri.

            Si ne-am putea lauda in brandul de tara cu cateva restaurante fantastice care sa duca numele tarii GRATUIT oriunde in lume. Si i-am putea face pe turisti sa se minuneze nu numai de castelul Bran ci si de cascavalul afumat de alaturi sau de mamaliguta banala de langa sarmalute. Si poate am descoperi ca vinul romanesc se poate bate de la egal la egal cu cel din alte tari si poate,…, si poate…

            Iar pentru asta nu trebuie mari investitii ca in cazul constructiilor sau altor ramuri ale economiei. Si nici mari subventii.  Vrem doar sa punem niste mese oriuinde credem ca se poate. Vrem ca autorizatiile sa fie o formalitate. vrem legi clare si echitabile. 

            Adica vrem ceva foarte simplu: vrem sa fim lasati sa ne facem treaba…

Hits: 1403

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

La Mama – 27 februarie 1999

            Cu doua zile inaintea deschiderii primului restaurant mi-am dat seama ca nu avem meniu. L-am rugat pe bucatarul, singurul !?, pe care il angajasem, sa-mi propuna un meniu si, am ramas consternat sa vad ca imi propune meniul standard al unui restaurant din Bucurestiul acelui moment. Am sters 90 % din lista si am inceput sa scriu: pui cu smantana, ciulama cu mamaliguta, escalop de porc cu ciuperci, vacuta cu ardei gras, ostropel de pui, etc. Bucatarul, Catalin ( stranie coincidenta de nume ! ), la asa reactie a mea a urlat: o sa inchidem in maximum 3 luni. Ok, am zis eu,… , macar o vom face crezand in ceva. O saptamana mai tarziu, o sunam pe mama si o intrebam cum se face ostropelul. Mama radea, nu intelegea, ma intreba daca nu am bucatari si apoi imi spunea modul de preparare.

            Asa s-a nascut La Mama.

            Am deschis intr-o sambata, doar cu mititei si cu ciorba de burta si seara imi aduc aminte ca am avut clienti. Noi deschisesem doar pentru prieteni. Acum cateva luni am avut onoarea sa intalnesc pe unul dintre acei clienti…:). A doua zi, duminica, restaurantul s-a umplut si, … a inceput povestea.

            Astazi La Mama inseamna 7 restaurante, peste 500 angajati, milioane de clienti serviti, deschiderea catre franciza, si, practic, cea mai proeminenta retea de restaurante din Romania,… poate singura care a nascut atatea pasiuni…

            27. februarie 2009, implinim 10 ani. Ma copleseste tot ceea ce s-a intamplat in acesti ani. Ma copleseste tot acest parcurs. Am luat parte la formarea pietei de restaurante din Romania, am fost formatori de piata, am creat dispute, curente si, mai presus de toate am aratat ca se poate manca civilizat in restaurant. Am umanizat RESTAURANTUL. Cei care ne calcau pragul aflau cu surprindere ca la noi se poate manca si altceva decat ” Friptura cu Cartofi Prajiti “

            Evolutia societatii a fost si evolutia noastra. Am fost primii care am implementat si certificat standarde de caliate intr-o retea de restaurante din Romania, am redesenat in permanenta designul restaurantelor noastre si am realizat primul restaurant cu bucatarie deschisa din Bucuresti ( la Galeria Orhideea ).

            Intr-o piata intr-o continua schimbare, La Mama a ramas fidela princiipiilor sale: atmosfera prietenoasa, mancare buna, preturi rezonabile. Intr-o piata in care doar ce era strain era bun, La Mama a demostrat ca ”  brand 100 % romanesc ” este o sintagma realista.

            Piata restaurantelor nu este o piata usoara. Este o piata in care poti fi repede sanctionat pentru orice mica greseala. Este o piata care, datorita faptului ca ” trece prin stomac ” te tine in permanenta in priza. In 10 ani au fost zeci, chiar sute de articole in presa, reportaje, comentarii pe bloguri, etc. Dar poate ca cel mai important feedback pe care l-am primit  a fost premiul pentru Cel mai Constant Restaurant din Romania, acordat in toamna lui 2008 de catre revista Food & Bar Magazine, premiu care imi arata ca am reusit sa conservam in toti acesti ani poate cele mai importante valori ale unui restaurant: atmosfera, mancarea buna, preturile rezonabile, valori cu care am pornit la drum acum 10 ani

            Astazi, nu pot decat sa multumesc tuturor celor ce ne-au trecut pragul, tuturor celor care in acesti ani au pastrat si inca mai pastreaza in portofel cartea de vizita cu numarul de telefon al restaurantului preferat, tuturor celor care ne-au criticat sau ne-au laudat. Fara clientii nostri, noi nu suntem. Lor le multumesc si ii astept si in continuare sa faca parte din marea familie:  La Mama.

 

 

 

            La inceputul acestui blog am scris ca nu vreau sa vorbesc despre reteaua de restaurante al carui proprietar sunt. M-am simtit totusi obligat sa fac o exceptie, datorita momentului aniversar. In continuare imi pastrez optiunea de a nu dezvolta subiectul La Mama mai mult si ii rog pe toti cei care citesc acest blog sa inteleaga exceptia. 

Hits: 511

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0