Articole

Asanare sau asasinare….economica

Ma gandesc de ceva vreme la ideea acestui post si, chiar daca subiecte au fost, parca nu imi venea sa-l scriu…parca era prematur. Pana acum…..
De cateva zile a inceput in Romania cea mai puternica, ca si imagine, campanie impotriva evaziunii din industria restaurantelor. Suna foarte frumos si este un lucru fantastic care ar fi trebuit sa se fi intamplat de mult, totusi, problema o reprezinta aplicarea principiilor acestei campanii. Pentru ca in timp ce principiul suna a asanare, aplicarea ne duce cu gandul la asasinare economica.
Controalele ANAF din aceste zile au facut zeci de victime. Nu spun ca unele nu meritau sa fie victime dar nu inteleg de ce institutia nu a reactionat pana acum, in toti acesti ani? Ba chiar ma enerveaza ca marii evazionisti din acest domeniu au fost “sariti“. Nu e treaba mea insa. Daca as fi organ de control, la nivelul unei institutii precum aceasta, as avea o harta clara a tuturor celor care respecta legea, macar 90% din ea…. Si, atentie…, in toate industriile, nu doar in cea a restaurantelor. Si cand as decide ca vreau campanie de imagine m-as duce catre ceilalti…, ca sa am ce arata lumii. Dar cand vii intr-un restaurant si ceri socoteala unui administrator pentru faptul ca lipsesc 60 bani din casa, atunci nu mai este echitate sociala, atunci nu mai este dreptate…., nu mai este nici macar aplicarea legii, atunci este asasinare economica. M-am plimbat putin prin lumea larga si intr-adevar peste tot se emite bon fiscal. Acesta este un lucru bun pentru statul respectiv. Exista seturi de reguli de necontestat care sunt respectate de catre toate lumea. Pentru ca ele sunt echitabile, clare si corecte. Pentru ca ele nu implica presiunea prin care esti vinovat din oficiu. Iti faci treaba si treaba te lasa in pace….:)
Esti catolic. Nu mai catolic decat papa.
Nu vreau virgule la lege, nu vreau tratament special…, vreau un Ghid de Bune Practici Fiscale pe care sa il respect si care sa ma lase sa dorm noaptea.
In dupa amiaza asta un bun prieten, proprietar si el de restaurante, om cu carte si cu scaun la cap a venit la mine sa ma intrebe ce este de facut. I-am spus ca altceva decat fac si eu, adica sa respect legea cat ma pricep, nu stiu ce sa ii spun. Ca si mine si el facea asta, pentru ca mai presus de bani ii place somnul linistit.
Ar trebui ca organele de control sa realizeze ca nu toti cei din aceasta industrie sunt evazionisti. Sunt multe alte industrii in care evaziunea este fundamental mai mare dar cine sunt eu sa arunc cu pietre…? Ar fi fantastic daca legiuitorul, in incercarea lui de a produce echitate economica si morala in economie, ar realiza un cadru fiscal in care sa functionam. Atentie, nu ma refer la seturile de legi existente si care intr-adevar reprezinta cadrul legal ci la normele de aplicare a acestor legi, care sa nu mai lase loc la interpretari. Un prieten din Iasi imi povestea ca a iesit la o bere cu amicii si la fiecare bere comandata venea un bon fiscal…ilar…asa ceva nu este normal…ori de asta are nevoie orice societate ca sa mearga inainte: de normalitate….. Sa stiu ca ma trezesc seara asa cum m-am culcat dimineata, sa stiu ca daca nu fac nimic rau, nimic rau nu are ce sa mi se intample…sa stiu cum sa imi fac planuri pentru maine…, sa stiu ca statul pe care il platesc cu impozite ma protejeaza…ma protejeaza nu sa mut muntii din loc…, asta este problema si decizia mea…, ma protejeaza ca sa ii pot plati mai departe impozitele si, la final… ma respecta pentru asta.
Si daca nu avem o denumire pentru acest set de reguli pe care trebuie sa le respectam, atunci sa ii spunem Ghid de Bune Practici Fiscale. Si odata un astfel de ghid pus la dispozitia noastra, nu mai suntem toti gri…, devenim asa cum este normal, unii negri, altii albi….:)

Hits: 548

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Roma -ziua 1

Ceea ce pentru cunoscutii mei parea imposibil, s-a intamplat: am ajuns la Roma. Aglomeratie, istorie, cald, oameni frumosi pe strada. Zborul de dimineata, ora 6 , este o greseala a Tarom-ului dar, asta e, la 8 eram la hotel si, pentru ca pana la ora 13 nu ma puteam caza, am luat-o razna pe strazi…:)

Am iesit din hotel, am mers 20 m pe o straduta, am ajuns pe bulevardul Vittorio Emanuele si am luat-o catre columna lui Traian. In 15 minute eram in fata monumentului cu nume de bulevard, cativa metri mai incolo si columna lui nenea Traian, forumul in spate, alte pietre, multa, foarte multa istorie, frumoasa, glorioasa….., in fundal, celebrul Colosseum. Aici am petrecut ceva timp: intai pentru un pahar scump de proseco si un panini mediocru, apoi pentru foto si plimbare. Colosseum-ul este una dintre acele minuni ale lumii ramasa in picioare…., impresionant prin ceea ce a fost, impresionant prin ceea ce a mai ramas astazi din el.photo 2

 

Dupa cateva ora petrecute in zona, plimbari prin gradinile si printre vestigiile vechiului imperiu, am luat-o usurel inapoi. Prima terasa pe care am gasit-o in cale ne-a imbiat cu umbra si alt pahar de prosseco. Un platou cu prosciuto si mozarela de bufala mi-au redat ceva din forta pierduta. Am plecat si, am luat-o pe Via del Corso, o strada comerciala recunoscuta, care incepe din fata Monumentului Vittorio Emanuele si se termina in Piazza del Popolo. Pentru pasionatii de istorie, aceasta este una dintre cele mai cunoscute piete din Roma, poate si pentru ca aici aveau loc executiile publice, ultima avand loc in 1826. Pe la jumatate, am cotit-o spre stanga si dupa alte cateva stradute iata-ma la Phanteon. Nu va ganditi ca invatasem geopgrafia Romei…., ma uitam pe o harta din cand in cand…:)

Cladire frumoasa, veche de peste 2000 de ani si care inca arata bine, m-a atras datorita unei cafenele din apropriere: Sant’ Eustachio. Povestea spune ca sub aceasta cafenea este un izvor termal si apa captata este folosita pentru facerea unei cafele deosebite. Secretul este pastrat cu strasnicie, locul de facere al cafelei fiind in asa fel conceput ca sa nu vezi nimic. Banuindu-i de mult marketing, am stat cat am putut de aproape si …, nu am vazut nimic…., dar fiind Toma Necredinciosul, ii banuiesc in continuare. Prea e crema de la cafea buna rau …., pana si Cristi Coman, campionul nostru pt tot ce inseamna cafea s-ar oftica….:)

photo 4

 

Am plecat de la Phanteonul cafelei, in cativa metri am ajuns in Piata Navona, alt loc de vizitat si, apoi pe niste stradute, inapoi in Bulevard Vittorio Emanuele si in sfarsit la hotel. Deja era ora 5, m-am cazat si nani, beauty sleep era necesar

Seara, aveam o intalnire impreuna cu alti prieteni care erau si ei in Roma, la restaurant da Pallotta in zona Pontemilvio. Pentru iesit seara, recomand aceasta zona ca nefiind turistica, ci zona in care romanii ies si ei. Din pacate, in afara de calamarul la gratar, nimic nu m-a dat pe spate, asa ca nu am nimic de recomandat. Zona, din fericire, plina de barulete si carciumioare, cu viata de noapte activa, nimic sofisticat.

Am luat un taxi si inapoi in Piata Navona, poate mai prindem ceva din distractia de aici…, din pacate, ora 12 noaptea era cam tarzie pentru zona …., asa ca am spus la revedere unei prime zi in Roma….

Hits: 388

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Jurnal de Lisabona – ultima parte

Ziua a treia

Dupa doua zile relativ ploiase, ziua a treia se arata mai prietenoasa, tot innorata dar speram mai fara ploaie

Am decis sa vizitam cateva obiective turistice asa ca am ajuns repede la Castelul Sao. Jorge. Priveliste frumoasa asupra orasului si asupra oceanului, vant puternic, aventura pe crenelurile acestuia si ajunge. De vizitat, bineinteles dar, nu de pierdut timpul la nesfarsit. Pana la urma o adunatura de pietre marturie unor vremuri trecute glorioase.

A doua opire a fost la Belem. Ar fi fost pacat sa nu fi bifat aceasta catedrala, impresionanta dupa parerea mea, atat in exterior cat si in interior. Palatul imens cuprinde o colectie de muzee pe care nu am avut rabdarea sa o parcurg, asa ca, dupa pozele de rigoare am decis ca culturalizarea mea istorica este ajunsa la final

Am luat-o pe strazi inapoi catre Baixca, ne-am bucurat de statuile plasate aproape in fiecare intersectie mare, cladirele vechi, sau piatetele frumoase. Podul Vasco da Gama ( apropo, mormantul acestuia este in Catedrala Belem ), este impresionant; trecand pe sub el am vazut pe malul oceanului o serie de foste depozite acum transformate in restaurante cafenele si cluburi…., acum cand scriu, imi pare rau ca nu ne-am orpit sa vedem cum aratau, pentru ca prin amplasament erau inedite. Oricum cred ca vara arata mult mai bine si datorita teraselor care se pot deschide

Am ajuns in Baixa si ne-am oprit intr-un restaurant pentru ca atata culturalizare creease si starea de foame. Un restaurant de fructe de mare unde kebab-ul de caracatita a fost de referinta…, mai ales asezonat cu o sticla de vinho verde….:)

Conform recomandarilor seara am avut de ales intre Marques da Se si Casa de Linhares, doua restaurante renumite de fado. Alegerea a fost simpla, primul era inchis…:)

Am mancat, am ascultat fado de buna calitate si la un moment dat l-am intrebat pe ospatar ce se mai poate face in zona respectiva…., stupoare, raspunsul a fost: cel mai bun club de jazz, este dupa colt…:)

Atata noroc sa am ? Nu stiu daca Onda Jazz este cel mai bun club din Lisabona, ce stiu este ca era coada  la intrare si dupa noi, proprietarul a inchis usa, lasand lumea pe afara. Taxa de intrare a fost de 8 euro, am stat in picioare dar spectacolul a fost de zile mari. Este unul dintre locurile pe care nu le-as rata daca as mai ajunge a doua oara aici…:). Artista Selma Uamusse….

Culmea, aceste doua locuri nu au nici o legatura cu Bairro Alto, semn ca nu trebuie sa ne concentram doar pe o zona daca vrem sa gasim locuri misto.

S cum fara sa ne dam seama s-a facut noapte, cand ultima melodie a serii incase mai auzea, am pornit alene spre hotel….:)

A doua zi…. home…:)

Hits: 336

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Jurnal de Lisabona 2

Zua a doua
Zua a inceput fabulos… Cu un pahar de sampanie… A se citi 3…:)
Dpa ce ne-am facut curaj am plecat in calatorie…….
Sintra….. Trebuie vazut…. Daca vii pana in Lisabona, Sintra trebuie bifat. Un orasel simpatic, plin de verdeata, case frumoase si… Palate. Aci trebuie bifate musai palatele Monserat si Pena, ultimul situat pe un varf de munte, de unde privelistea este minunata… Asa am auzit pentru ca eu nu am vazut-o din cauza unei cete nemernice….:). Oricum, merita facuta deplasarea.
De remarcat in Sintra frumusetea caselor, modul in care sunt aranjate toate curtile, ca niste mici parcuri, evident culminand cu parcurile din jurul castelelor.
Multa ceramica, foarte frumoasa, foarte bine pusa in valoare, poate doar pe Coasta Amalfiteana sa o gasim mai deosebita. Csele si ele sunt inpodobite cu ceramica cu motive florale si culori frumoase, atat la exterior cat si la interior. Eu, fiind sensibil la ceramica cu greu m-am abtinut sa nu ajut economia portugheza, golindu-mi cardul….:))
Nu trebuie ratate aici terasele sau magazinele de vin care stiu sa-si vanda foarte bine unul dintre produsele lor nationale…. Vinul…:)
Dpa culturalizare, ne-am urcat in-un taxi si pt 20 euro am ajuns in Cascais, o cocheta statiune pe malul Atlanticului. Ne-am plimbat, am facut fotografii cu stanci si ocean si apoi ne-am oprit intr-un restaurant micut, dar cochet.
Surpriza, restaurantul care se chema Porto de Cascais era al unui roman…. Felicitari !
Am mancat bine, sardine, caracatita prajita in ulei de masline si ceva usturoi, un chebab de calamari si le-am stins pe toate acestea cu celebrul lor vinho verde…., il recomand, un vin simplu, usor… De cursa lunga…:)
Dupa atata plimbare, ne-am urcat inapoi in tren si cap compas Lisabona unde deja era seara dar, pentru ca ne invatasem lectia in seara anterrioara nu ne-am mai grabit spre distractia care oricum incepea tarziu si am bantuit pe strazi.
In general, lumea vrea sa bifeze tot soiul de obiective turistice atunci cand ajunge intr-un oras nou…, eu m-am cam saturat de asta…, eu vreau sa vad strada, sa respir aerul, sa vad oamenii… Palatele, bisericile, muzeele nu pleaca dar oamenii care le dau sufle sunt trecatori, stand si respirand aerul orasului ma umplu de energia acestuia.
Intr-un final am ajuns la hotel, am facut un dus, am schimbat hainele si cum deja era 10 seara, hai inapoi pe strazi….., nu ne era foame …, poate putina sete….:)
Am evitat scarile criminale si am luat funicularul care ne-a lasat foarte aproape de capatul superior al treptelor, am intrat pe stradutele aglomerate deja si….. ne-am pierdut
In continuare centrul nostru istoric este mai dinamic dar nu putem sa nu recunoastem dedicarea cu care oamenii petrec indiferent daca locul este sau nu aglomerat: int-un wine bar un chitarist facea minuni in fata a 10 oameni, o trupa de reggae in-un alt bar canta chiar daca toata lumea dansa in strada…., atmosfera de petrecere, de voie buna…., nu stiu cand a trecut timpul dar dupa cateva ore m-am trezit in acelasi bar de aseara…, cu aceasi trupa fantastica de bossa doar ca schimbasera violonistul cu un chitarist si suna mult mai bine si, spre ora 3….., nani…. Pentru ca… Si maine e o zi…:)

Hits: 322

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Intamplare

De multa vreme nu am mai reusit sa dorm 10 – 11 ore legate. Asa ca de dimineata, mai spre pranz, cand m-am ridicat din pat eram un om vesel, poate putin lenes dar care deja savuram la gandul unei cafele bune baute undeva in oras… si am plecat de acasa ajungand pe terasa unui hotel de 5 stele, undeva in centrul Bucurestiului.

Vremea frumoasa, aerul cosmopolit, meniul la preturi europene, toate acestea si poate multe altele m-au facut sa ma simt in mijlocul Bucurestiului precum in centrul oricarui mare oras european sau oriunde din lume si, sincer aveam dreptate…., Bucurestiul este un oras mare si cu nimic mai prejos decat alte orase importante din Europa.

Am comandat un espresso, apa,…, meniul mi-a facut cu ochiul si am decis ca vreau sa si mananc ceva si,… atunci a inceput….:)

Aperitivul a venit in 30 de minute,  felul de baza in aproximativ o ora si, culmea nu era ceea ce comandasem. Initial m-am suparat, oare de ce cineva dorea sa-mi strice ziua care incepuse asa de frumos…. apoi, mi-a parut rau…., am realizat ca ” errare humano est “, ca poate cei din bucataria de 5 stele nu erau in ziua lor fericita ( spre deosebire de clienti ) sau poate ca ospatarul doar avea o zi proasta.

Am mancat, am mai baut o cafea, am primit scuzele, am platit ca oriunde in Europa, am lasat tips, nu ca oriunde in Europa dar, nu am putut sa nu ma intreb: daca avem serviciile incluse in pret, de ce nu le primim  ? Si daca pretul nu contine servicii, de ce le cerem ?…. Raspunsul, din pacate, are legatura cu societatea romaneasca, in care, atat cei din partea dreapta a tejghelii cat si cei din partea stanga a acesteia avem nevoie sa invatam sa ne respectam si sa respectam ceea ce facem, indiferent cine este in stanga sau in drapta…:)

Invat sa nu ma mai supar pe locatii sau pe oameni pentru ca toti suntem supusi greselii, invat sa ma bucur de cafeaua buna din fata intr-o zi insorita si in rest… sa fim sanatosi

Hits: 270

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0