Articole

Pareri personale

/0 Comentarii/în , /de

In ultimile zile, am fost sunat de catre mai multi reporteri cu diverse intrebari legate de piata de restaurant. Evident ca actuala campanie a ANAF-ului a fost in prim plan.

Conform spuselor celor de la ANAF, evaziunea in randul rstaurantelor este estimata la 5% din evaziunea la nivel national. Asta ma face sa cred ca daca am incepe lupta impotriva evaziunii cu sectoarele care genereaza restul de 95 % si daca am face o campanie de constientizare a comerciantilor fata de riscurile la care se expun, procentul de 5 % ar deveni aproape 0, inainte ca cel de 95 sa ajunga la 50…:)

Nu am fost de fata la niciunul dintre controalele despre care se vorbeste ca au dus la inchideri de restaurante pentru diferente de cativa lei, dar nu cred ca acesta a fost obiectivul organului de control. Mai putin in cazul in care doar acesti cativa lei erau vizibili…., si atunci, cred ca respectivul comerciant ar trebui sa fie multumit ca inchiderea restaurantului nu a generat si o urmarire penala. Mai cred ca punctual pot fi si cateva abuzuri sau polite platite…., dar atat.

Lumea vorbeste despre bacsis ( tips, spaga, etc ), ca fiind cauza tuturor relelor. Alt gen de intrebare pusa de reporterii curiosi….:).  A aparut inclusiv propunerea de a se legaliza tips-ul. Daca nu e, nu e, vorba lui Marin Preda, dar daca il legalizam, abia atunci netrecerea lui pe nota de plata va insemna rea intentie = evaziune = inchidere de restaurant. Parca suntem nebuni….parerea mea…:)

Nu ar trebui sa se inchida restaurante pentru tips cum nu ar trebui sa se inchida pentru minus in casa de marcat. Minusul este problema operatorului care nu a gestionat bine banii. Si pot exista zeci sau chiar sute de motive si situatii. Inclusiv furtul…., deci sunt pedepsit de 2 ori: odata ca imi fura casierul banii, apoi ca ma inchide organul de control ? Cred ca restaurantul ar trebui inchis daca nu da bon fiscal, pentru ca ai carciuma plina si 12 ron incasati, pentru plus consistent in casa de marcat sau pentru inca niste situatii similare. Daca am sau nu sapca, este problema mea…:)

Intorcandu-ma la tips, acesta nu trebuie sa fie al proprietarului de restaurant ci al lucratorului. Cum il pot obliga eu pe ospatar sa imi dea tips-ul ? El ia nota de la client si o aduce la casa de marcat. Mie ca si proprietar de restaurant clientul imi datoreaza valoarea bonului fiscal. De unde stiu eu ca acesta lasa 1 sau 30 % din valoare ? Fac politie la fiecare nota ? Si ce fac atunci cu calitatea servirii, cu loializarea angajatului sau cu evidenta mea contabila ? Nu cred ca tips-ul reprezinta evaziune, cum nu cred ca legalizarea lui aduce cuiva vreun avantaj. Atentie, tips-ul nu exista doar in restaurante…, el este peste tot in jurul nostru….

Si de ce oare sa inventam noi roata ? In lumea mare, in ultimii ani a disparut coperto de prin restaurante sau a disparut tips-ul obligatoriu ( care da, era pe nota de plata ) si vrem sa le inventam la noi ? Cu ce ne ajuta ?

Daca vrem sa combatem evaziunea ar trebui ca sa fim convinsi ca trebuie sa platim taxe. Si nu ma refer la mine cel care le plateste de peste 15 ani, ci la marea majoritate a oamenilor.  As propune, mai degraba,  cateva solutii care sa ma ajute sa-mi fac treaba mai bine, lucru care in final va  genera taxe mai mari si poate un mediu de lucru mai prietenos:

1. TVA 10% pentru mancarea vanduta in restaurant. Bautura sa ramana la fel. Nu vor scadea preturile, asa cum nu au scazut nici in alte situatii ( paine ) dar, proprietarului de restaurant ii vor ramane mai multi bani pentru salarii si investitii. Cred deasemenea ca aceasta masura ar duce ea singura la combaterea evaziunii cu mai mult succes decat inca multe luni de campanie de control antifrauda.

2. Subventionarea producatorilor agricoli locali astfel incat materiile prime sa aiba preturi mai mici. Nu este normal ca principalele produse alimentare sa aiba preturi mai mici in tari precum Ungaria sau Polonia, in conditiile in care salariu mediu in aceste tari este mai mare. Si nu este normal ca o tara cu potentialul nostru agricol sa importe mancare

3. Refacerea principiilor de control. Creerea de Ghiduri de activitate, care sa-mi dea termenii in care trebuie sa functionez si efectuarea controalelor uzuale dupa aceste ghiduri. Autorizarea trebuie facuta la fel. Sunt foarte multe autorizatii si foarte multe organe de control in acest moment.

Toate aceste lucruri ma vor ajuta sa fac mai multi bani. Bani cu care voi face investitii care vor genera locuri de munca, bani cu care voi putea creste salarii sau bani la care voi plati impozite.

De multa vreme sustin ca industria restaurantelor este cea mai puternica industrie din Romania. Din pacate ea este impartita in aproximativ 25 000 de restaurante de toate tipurile, impartire care ii disipa forta. Asociatia Proprietarilor de Restaurante, HORA, este tanara si abia acum incepe sa se implice in viata publica, dar pana cand va avea forta suficienta va mai trece ceva vreme. Peste 200 000 de angajati directi si cred ca inca pe atatia angajati indirecti in industrie. Spre comparatie, sa ne aducem aminte ca un corp profesoral de 400 000 de oameni a schimbat fata unor alegeri acum cativa ani….:). As putea incerca sa gasesc inca multe alte motive care sa ateste puterea industriei dar, cred ca mult mai simplu este sa arat ca lumea restaurantelor este unul dintre motoarele vietii sociale dintr-o tara, reprezinta una dintre cartile de vizita, reprezinta unul din modurile cele mai simple de ati vinde cultura si de a te promova intr-o lume din in ce in mai concurentiala.

Succesul activitatii ANAF implicat in combaterea marii evaziuni este de  necontestat. Peste 1 miliard de euro in plus adusi la bugetul statului in primele 3 luni ale anului dau dreptate actiunii acestui organ. Cu toate acestea,, nu pogromul impotriva tuturor restaurantelor va regla balanta de plati a tarii noastre…, poate ca uneori, asa cum facem si noi in firmele noastre, cand banii nu sunt suficienti…, este necesar sa cheltuim mai putin…., se numeste cutting cost ( ca sa fim occidentali )….:)

Si poate ca acest cutting cost ma va face pe mine mai increzator ca acolo sus, undeva, este o persoana care cheltuie cu multa grija banii mei…, motiv suficient pentru mine sa ii incredintez.

Hits: 695

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Asanare sau asasinare….economica

/2 Comentarii/în /de

Ma gandesc de ceva vreme la ideea acestui post si, chiar daca subiecte au fost, parca nu imi venea sa-l scriu…parca era prematur. Pana acum…..
De cateva zile a inceput in Romania cea mai puternica, ca si imagine, campanie impotriva evaziunii din industria restaurantelor. Suna foarte frumos si este un lucru fantastic care ar fi trebuit sa se fi intamplat de mult, totusi, problema o reprezinta aplicarea principiilor acestei campanii. Pentru ca in timp ce principiul suna a asanare, aplicarea ne duce cu gandul la asasinare economica.
Controalele ANAF din aceste zile au facut zeci de victime. Nu spun ca unele nu meritau sa fie victime dar nu inteleg de ce institutia nu a reactionat pana acum, in toti acesti ani? Ba chiar ma enerveaza ca marii evazionisti din acest domeniu au fost “sariti“. Nu e treaba mea insa. Daca as fi organ de control, la nivelul unei institutii precum aceasta, as avea o harta clara a tuturor celor care respecta legea, macar 90% din ea…. Si, atentie…, in toate industriile, nu doar in cea a restaurantelor. Si cand as decide ca vreau campanie de imagine m-as duce catre ceilalti…, ca sa am ce arata lumii. Dar cand vii intr-un restaurant si ceri socoteala unui administrator pentru faptul ca lipsesc 60 bani din casa, atunci nu mai este echitate sociala, atunci nu mai este dreptate…., nu mai este nici macar aplicarea legii, atunci este asasinare economica. M-am plimbat putin prin lumea larga si intr-adevar peste tot se emite bon fiscal. Acesta este un lucru bun pentru statul respectiv. Exista seturi de reguli de necontestat care sunt respectate de catre toate lumea. Pentru ca ele sunt echitabile, clare si corecte. Pentru ca ele nu implica presiunea prin care esti vinovat din oficiu. Iti faci treaba si treaba te lasa in pace….:)
Esti catolic. Nu mai catolic decat papa.
Nu vreau virgule la lege, nu vreau tratament special…, vreau un Ghid de Bune Practici Fiscale pe care sa il respect si care sa ma lase sa dorm noaptea.
In dupa amiaza asta un bun prieten, proprietar si el de restaurante, om cu carte si cu scaun la cap a venit la mine sa ma intrebe ce este de facut. I-am spus ca altceva decat fac si eu, adica sa respect legea cat ma pricep, nu stiu ce sa ii spun. Ca si mine si el facea asta, pentru ca mai presus de bani ii place somnul linistit.
Ar trebui ca organele de control sa realizeze ca nu toti cei din aceasta industrie sunt evazionisti. Sunt multe alte industrii in care evaziunea este fundamental mai mare dar cine sunt eu sa arunc cu pietre…? Ar fi fantastic daca legiuitorul, in incercarea lui de a produce echitate economica si morala in economie, ar realiza un cadru fiscal in care sa functionam. Atentie, nu ma refer la seturile de legi existente si care intr-adevar reprezinta cadrul legal ci la normele de aplicare a acestor legi, care sa nu mai lase loc la interpretari. Un prieten din Iasi imi povestea ca a iesit la o bere cu amicii si la fiecare bere comandata venea un bon fiscal…ilar…asa ceva nu este normal…ori de asta are nevoie orice societate ca sa mearga inainte: de normalitate….. Sa stiu ca ma trezesc seara asa cum m-am culcat dimineata, sa stiu ca daca nu fac nimic rau, nimic rau nu are ce sa mi se intample…sa stiu cum sa imi fac planuri pentru maine…, sa stiu ca statul pe care il platesc cu impozite ma protejeaza…ma protejeaza nu sa mut muntii din loc…, asta este problema si decizia mea…, ma protejeaza ca sa ii pot plati mai departe impozitele si, la final… ma respecta pentru asta.
Si daca nu avem o denumire pentru acest set de reguli pe care trebuie sa le respectam, atunci sa ii spunem Ghid de Bune Practici Fiscale. Si odata un astfel de ghid pus la dispozitia noastra, nu mai suntem toti gri…, devenim asa cum este normal, unii negri, altii albi….:)

Hits: 660

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Roma -ziua 1

/0 Comentarii/în /de

Ceea ce pentru cunoscutii mei parea imposibil, s-a intamplat: am ajuns la Roma. Aglomeratie, istorie, cald, oameni frumosi pe strada. Zborul de dimineata, ora 6 , este o greseala a Tarom-ului dar, asta e, la 8 eram la hotel si, pentru ca pana la ora 13 nu ma puteam caza, am luat-o razna pe strazi…:)

Am iesit din hotel, am mers 20 m pe o straduta, am ajuns pe bulevardul Vittorio Emanuele si am luat-o catre columna lui Traian. In 15 minute eram in fata monumentului cu nume de bulevard, cativa metri mai incolo si columna lui nenea Traian, forumul in spate, alte pietre, multa, foarte multa istorie, frumoasa, glorioasa….., in fundal, celebrul Colosseum. Aici am petrecut ceva timp: intai pentru un pahar scump de proseco si un panini mediocru, apoi pentru foto si plimbare. Colosseum-ul este una dintre acele minuni ale lumii ramasa in picioare…., impresionant prin ceea ce a fost, impresionant prin ceea ce a mai ramas astazi din el.photo 2

 

Dupa cateva ora petrecute in zona, plimbari prin gradinile si printre vestigiile vechiului imperiu, am luat-o usurel inapoi. Prima terasa pe care am gasit-o in cale ne-a imbiat cu umbra si alt pahar de prosseco. Un platou cu prosciuto si mozarela de bufala mi-au redat ceva din forta pierduta. Am plecat si, am luat-o pe Via del Corso, o strada comerciala recunoscuta, care incepe din fata Monumentului Vittorio Emanuele si se termina in Piazza del Popolo. Pentru pasionatii de istorie, aceasta este una dintre cele mai cunoscute piete din Roma, poate si pentru ca aici aveau loc executiile publice, ultima avand loc in 1826. Pe la jumatate, am cotit-o spre stanga si dupa alte cateva stradute iata-ma la Phanteon. Nu va ganditi ca invatasem geopgrafia Romei…., ma uitam pe o harta din cand in cand…:)

Cladire frumoasa, veche de peste 2000 de ani si care inca arata bine, m-a atras datorita unei cafenele din apropriere: Sant’ Eustachio. Povestea spune ca sub aceasta cafenea este un izvor termal si apa captata este folosita pentru facerea unei cafele deosebite. Secretul este pastrat cu strasnicie, locul de facere al cafelei fiind in asa fel conceput ca sa nu vezi nimic. Banuindu-i de mult marketing, am stat cat am putut de aproape si …, nu am vazut nimic…., dar fiind Toma Necredinciosul, ii banuiesc in continuare. Prea e crema de la cafea buna rau …., pana si Cristi Coman, campionul nostru pt tot ce inseamna cafea s-ar oftica….:)

photo 4

 

Am plecat de la Phanteonul cafelei, in cativa metri am ajuns in Piata Navona, alt loc de vizitat si, apoi pe niste stradute, inapoi in Bulevard Vittorio Emanuele si in sfarsit la hotel. Deja era ora 5, m-am cazat si nani, beauty sleep era necesar

Seara, aveam o intalnire impreuna cu alti prieteni care erau si ei in Roma, la restaurant da Pallotta in zona Pontemilvio. Pentru iesit seara, recomand aceasta zona ca nefiind turistica, ci zona in care romanii ies si ei. Din pacate, in afara de calamarul la gratar, nimic nu m-a dat pe spate, asa ca nu am nimic de recomandat. Zona, din fericire, plina de barulete si carciumioare, cu viata de noapte activa, nimic sofisticat.

Am luat un taxi si inapoi in Piata Navona, poate mai prindem ceva din distractia de aici…, din pacate, ora 12 noaptea era cam tarzie pentru zona …., asa ca am spus la revedere unei prime zi in Roma….

Hits: 490

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Jurnal de Lisabona – ultima parte

/0 Comentarii/în /de

Ziua a treia

Dupa doua zile relativ ploiase, ziua a treia se arata mai prietenoasa, tot innorata dar speram mai fara ploaie

Am decis sa vizitam cateva obiective turistice asa ca am ajuns repede la Castelul Sao. Jorge. Priveliste frumoasa asupra orasului si asupra oceanului, vant puternic, aventura pe crenelurile acestuia si ajunge. De vizitat, bineinteles dar, nu de pierdut timpul la nesfarsit. Pana la urma o adunatura de pietre marturie unor vremuri trecute glorioase.

A doua opire a fost la Belem. Ar fi fost pacat sa nu fi bifat aceasta catedrala, impresionanta dupa parerea mea, atat in exterior cat si in interior. Palatul imens cuprinde o colectie de muzee pe care nu am avut rabdarea sa o parcurg, asa ca, dupa pozele de rigoare am decis ca culturalizarea mea istorica este ajunsa la final

Am luat-o pe strazi inapoi catre Baixca, ne-am bucurat de statuile plasate aproape in fiecare intersectie mare, cladirele vechi, sau piatetele frumoase. Podul Vasco da Gama ( apropo, mormantul acestuia este in Catedrala Belem ), este impresionant; trecand pe sub el am vazut pe malul oceanului o serie de foste depozite acum transformate in restaurante cafenele si cluburi…., acum cand scriu, imi pare rau ca nu ne-am orpit sa vedem cum aratau, pentru ca prin amplasament erau inedite. Oricum cred ca vara arata mult mai bine si datorita teraselor care se pot deschide

Am ajuns in Baixa si ne-am oprit intr-un restaurant pentru ca atata culturalizare creease si starea de foame. Un restaurant de fructe de mare unde kebab-ul de caracatita a fost de referinta…, mai ales asezonat cu o sticla de vinho verde….:)

Conform recomandarilor seara am avut de ales intre Marques da Se si Casa de Linhares, doua restaurante renumite de fado. Alegerea a fost simpla, primul era inchis…:)

Am mancat, am ascultat fado de buna calitate si la un moment dat l-am intrebat pe ospatar ce se mai poate face in zona respectiva…., stupoare, raspunsul a fost: cel mai bun club de jazz, este dupa colt…:)

Atata noroc sa am ? Nu stiu daca Onda Jazz este cel mai bun club din Lisabona, ce stiu este ca era coada  la intrare si dupa noi, proprietarul a inchis usa, lasand lumea pe afara. Taxa de intrare a fost de 8 euro, am stat in picioare dar spectacolul a fost de zile mari. Este unul dintre locurile pe care nu le-as rata daca as mai ajunge a doua oara aici…:). Artista Selma Uamusse….

Culmea, aceste doua locuri nu au nici o legatura cu Bairro Alto, semn ca nu trebuie sa ne concentram doar pe o zona daca vrem sa gasim locuri misto.

S cum fara sa ne dam seama s-a facut noapte, cand ultima melodie a serii incase mai auzea, am pornit alene spre hotel….:)

A doua zi…. home…:)

Hits: 466

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Jurnal de Lisabona 2

/0 Comentarii/în /de
Zua a doua
Zua a inceput fabulos… Cu un pahar de sampanie… A se citi 3…:)
Dpa ce ne-am facut curaj am plecat in calatorie…….
Sintra….. Trebuie vazut…. Daca vii pana in Lisabona, Sintra trebuie bifat. Un orasel simpatic, plin de verdeata, case frumoase si… Palate. Aci trebuie bifate musai palatele Monserat si Pena, ultimul situat pe un varf de munte, de unde privelistea este minunata… Asa am auzit pentru ca eu nu am vazut-o din cauza unei cete nemernice….:). Oricum, merita facuta deplasarea.
De remarcat in Sintra frumusetea caselor, modul in care sunt aranjate toate curtile, ca niste mici parcuri, evident culminand cu parcurile din jurul castelelor.
Multa ceramica, foarte frumoasa, foarte bine pusa in valoare, poate doar pe Coasta Amalfiteana sa o gasim mai deosebita. Csele si ele sunt inpodobite cu ceramica cu motive florale si culori frumoase, atat la exterior cat si la interior. Eu, fiind sensibil la ceramica cu greu m-am abtinut sa nu ajut economia portugheza, golindu-mi cardul….:))
Nu trebuie ratate aici terasele sau magazinele de vin care stiu sa-si vanda foarte bine unul dintre produsele lor nationale…. Vinul…:)
Dpa culturalizare, ne-am urcat in-un taxi si pt 20 euro am ajuns in Cascais, o cocheta statiune pe malul Atlanticului. Ne-am plimbat, am facut fotografii cu stanci si ocean si apoi ne-am oprit intr-un restaurant micut, dar cochet.
Surpriza, restaurantul care se chema Porto de Cascais era al unui roman…. Felicitari !
Am mancat bine, sardine, caracatita prajita in ulei de masline si ceva usturoi, un chebab de calamari si le-am stins pe toate acestea cu celebrul lor vinho verde…., il recomand, un vin simplu, usor… De cursa lunga…:)
Dupa atata plimbare, ne-am urcat inapoi in tren si cap compas Lisabona unde deja era seara dar, pentru ca ne invatasem lectia in seara anterrioara nu ne-am mai grabit spre distractia care oricum incepea tarziu si am bantuit pe strazi.
In general, lumea vrea sa bifeze tot soiul de obiective turistice atunci cand ajunge intr-un oras nou…, eu m-am cam saturat de asta…, eu vreau sa vad strada, sa respir aerul, sa vad oamenii… Palatele, bisericile, muzeele nu pleaca dar oamenii care le dau sufle sunt trecatori, stand si respirand aerul orasului ma umplu de energia acestuia.
Intr-un final am ajuns la hotel, am facut un dus, am schimbat hainele si cum deja era 10 seara, hai inapoi pe strazi….., nu ne era foame …, poate putina sete….:)
Am evitat scarile criminale si am luat funicularul care ne-a lasat foarte aproape de capatul superior al treptelor, am intrat pe stradutele aglomerate deja si….. ne-am pierdut
In continuare centrul nostru istoric este mai dinamic dar nu putem sa nu recunoastem dedicarea cu care oamenii petrec indiferent daca locul este sau nu aglomerat: int-un wine bar un chitarist facea minuni in fata a 10 oameni, o trupa de reggae in-un alt bar canta chiar daca toata lumea dansa in strada…., atmosfera de petrecere, de voie buna…., nu stiu cand a trecut timpul dar dupa cateva ore m-am trezit in acelasi bar de aseara…, cu aceasi trupa fantastica de bossa doar ca schimbasera violonistul cu un chitarist si suna mult mai bine si, spre ora 3….., nani…. Pentru ca… Si maine e o zi…:)

Hits: 405

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0