Articole

de la shaorma la hribi cu smantana

Zilele trecute am plecat la Iasi pentru aniversarea de un an de la deschiderea cafenelei de acolo. Am plecat cu masina chiar daca avionul s-a dovedit intotdeauna mult mai comod.  Nu este cazul sa povestesc cum a fost la petrecerea anuversara, pregatirile facute, despre cei peste 200 de oameni care au fost prezenti la eveniment, dar pot povesti cu drag de ciorba radauteana pe care am mancato miercuri seara .

Iasul si nordul Moldovei in egala  masaura iti ofera cu prisosinta posibilitatea sa te intalnesti cu cateva bunataturi locale. Nu peste tot, nu oriunde, dar cu putin noroc, ceva stiinta in a descoperi si ceva prieteni pe recomandarea carora sa te poti baza, poti manca foarte bine. Am scris acum mai bine de 1 an intr-un prim post al acestui blog despre sosul Napoli din gulas sau preparatele italienesti sau internationale din restaurantele romanesti ca de niste anomalii intr-o zona care se cerea traditionalista. Un an si mai bine de intersectie cu Iasul si nordul Moldovei m-au facut sa descopar ca acest traditionalism si dorinta de a scoate gustoasele preparate moldovenesti in fata exista.

Joi seara am stat cuminti si ne-am aniversat. Toata ziua am pus la punct diversele detalii, am rearanjat mesele pana a fost bine, am gustat ce era de gustat si nu am avut timp de incursiuni. Chiar daca si vineri seara aveam eveniment in cafenea, am decis ca totusi trebuie sa ne hranim si ne-am dat intalnire cu cativa prieteni apropiati in carciuma domnului Dan: Taverna Bucium, situata undeva pe dealurile Buciumului, ajungi la ea pe un drum de piatra. O casa care pare mai degraba  locuinta domnului Dan, cateva locuri de parcare ocupate. Am pus masina intr-un colt de curte, am traversat casa – restaurant si am iesit pe terasa: simpla, usor rustica, cu cuptor exterior in care aveam sa descoperim imediat ce se intamplase si o priveliste frumoasa a apusului. Am spus de multe ori ca viitorul restauratiei in tara aceasta o reprezinta carciuma de familie in care proprietaru gateste sau serveste la masa dupa cum are pofta. Domnul Dan ne-a intampinat impreuna cu sotia dansului, prietenii nostri erau déjà la masa si ne asteptau. Dupa cele cateva clipe de inceput in care ne-am salutat si pupat unii pe altii si ne-am luat locurile la masa, a inceput festinul: ceafa la cuptor, piept de pui la ceaun, pastrama de oaie, carnaciori la tigaie, iar la final, cand credeam ca nu mai putem sa mancam, a mai venit si ceva purcel la tava, totul asezonat cu cartofi la cuptor, ardei copti si castraveti murati. Si pentru ca atata mancare care se topea in gura te facea sa uiti masura, sa mananci fara sa te opresti, un delicious vin alb fara vreo denumire speciala de origine, a subtiat din grasimea bucatelor.  Dupa un asemenea ospat, concertul din cafenea a fost binevenit.

Ziua de sambata mi-a prilejuit o alta surpriza culinara, intr-o pensiune a carui restaurant nu promitea atat de multe din exterior, am gasit un bucatar care probabil era indragostit de hribi pentru ca in meniu aveau hribi cu smantana, la gratar, pane si hribi cu usturoi. Am comandat hribi la gratar, pane,  mujdei si hribi cu smantana. Daca hribii la gratar se topeau in gura, daca din cei pane aveai senzatia ca puteai infuleca la nesfarsit, ei bine, hribii cu smantana dadeau dependenta. Mi-o aduceam aminte pe mama cum ne strangea cateodata si mergeam la padure si in timp ce noi copiii ne jucam, ea si cu tata culegeau diverse ciuperci, inclusive hribi. Imi aduceam  aminte cum apoi, acasa, toate ciupercile se verificau cu grija pentru ca apoi sa sfarseasca in oala. Chiar daca in acele vremuri nu imi placeaui ciupercile (ce bleg – gustul lor aveam sa-l descopar mai tarziu, in facultate) mirosul lor nu l-am uitat. Deliciu.

Hanul Ancutei este un nume cunoscut calatorilor din acea zona. Duminica, in drum spre casa ne-am oprit sa facem o vizita, am mancat foarte bine, dar si de data asta apogeul a fost reprezentat de hribii cu smantana. Poate ca nu ar fi meritat sa vorbesc atata despre “funghi porcini” daca aceasta delicatesa ar fi sufficient de pretuita in tara ei. Daca am reusi sa o gasim sufficient de usor de cumparat pentru a o putea prepara in restaurantele sau in casele noastre –  “ muntii nostril aur poarta…”  – cantitati impresionante de hribi iau drumul Italiei la un pret modic si se intorc in Romania aceeiasi, la un pret de comunitate europeana. Eu sunt suparat de acest fapt dar si mai suparat sunt de faptul ca sunt cateva sute de km intre mine si restaurantul unde pot manca aceasta bunatate.

In timp ce scriu aceste lucruri, in timp ce inca mai simt gustul purcelului ssau a patramei de la Taverna sau gustul hribilor la gratar sau cu smantana, imi aduc aminte si zambesc de faptul ca atunci cand am plecat din Bucuresti, fiind grabit, neavand timp, am mancat o alta bunatate care usor, usor devine“traditional” romaneasca: o shaorma. Cu de toate…:))))))

Pofta buna!

Hits: 309

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Fondul meu de pensie

Ieri am luat o decizie la care ma gandesc de mult: am decis sa-mi micsorez salariul la cat se poate de putin – minimul pe economie daca este posibil – iar diferenta de taxe aparuta sa o pun intr-un cont de care sa nu ma ating in urmatorii ani pana la pensie. Astfel, imi creez propriul fond de pensie.

Nu este un atac la nimeni, nu este o decizie conjuncturala, este doar un calcul aritmetic simplu, care imi arata ca pentru urmatorii 25 de ani de acumulare, imi voi asigura o pensie mult mai mare decat cea pe care as obtine-o in sistemul clasic.

Am facut calcule simple plecand de la tot felul de valori ale salariului brut sau net si, cu parere de rau pentru sistem, am ajuns la aceeasi concluzie. In contextul in care asistenta spitaliceasca este identica pentru un rrom care nu plateste nici o taxa, sau pentru cineva care plateste taxe diferite ca valoare, in contextul in care invatamantul este acelasi pentru toti, in care siguranta pe strada este aceeasi pentru toti, cred ca este datoria mea fata de mine in primul rand sa am grija de mine: deci, imi creez propriul fond de pensie,… cu un singur beneficiar…:)

Totul pare frumos dar trebuie sa recunosc si deficientele acestei decizii: salariul va fi aproape nul, deci va trebui sa am surse alternative de venit ( chirii, dividende ), imi va fi mai greu sa iau credite personale ( Doamne ajuta ! ), etc.

Practic, sunt multe bune si rele in aceasta decizie, dar cred ca daca fiecare dintre noi ar face acest calcul simplu, ar ramane uimit de diferente. Ah… era sa uit… si va trebui sa-mi asum doua mari neajunsuri:  va trebui sa decid periodic, atat sa nu ma ating de acesti bani – cat de mare va fi tentatia…:) – dar si, mai important,… cum sa negociez cu bancile pentru acesti bani, pentru a avea eficienta maxima.

In rest, chestii normale de pensionar: sah in Cismigiu, vacanta la Amara, Revelion la Romexpo, telenovele si, supararile pe tineretul din cartier care nu vrea sa stie ce greu era pe vremea noastra…:))

Hits: 326

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

… despre cafea

Imi place sa beau cafea. Acum 11 ani nu beam deloc dar astazi ma pot considera un vicios… beau 3 sau 4 espresso pe zi. Daca intr-o dimineata nu imi beau cafeaua parca ziua nu este la fel de frumoasa…. cred ca incepeti sa va regasiti in aceasta stare…:)

Totusi, mi se intampla des ca ceasca de cafea pe care o am in fata sa nu fie ceea ce imi doresc. Sa primesc ce-i drept o bautura cu gust de cafea dar nici aspectul si nici gustul sa nu fie cel dorit. Asta in special cand nu beau ” acasa ” acea cafea…:)

Dintr-un blend bun de cafea, prin nepricepere sau indolenta se poate face o bautura finala slaba calitativ in timp ce dintr-un blend mediocru, cu o pricepere a barmanului si cu aparatura performanta si bine reglata poti scoate o bautura regeasca…. Iar cand cele doua lucruri reusesc sa se intalneasca, blend bun si pricepere in facerea unei cafele, atunci te simti rasfatat.

Poate pentru ca imi place sa savurez aceasta licoare am cautat intotdeauna sa fac din cafea un punct forte in locatiile mele

Am intrebat un prieten bun, importator de cafea, care este dupa parerea sa secretul unui bun espresso. Fara a avea pretentia unui raspuns atotcuprinzator iata ce am primit:

Regula celor 5 M pt un espresso perfect:

1.     Miscela – amestecul de cafea – amestec de calitate superioara si prospetime. ( intotdeauna de la Caffe Moak – il caffe che piaceJ )

2.     Macinadosatore – rasnita de cafea – timpul ideal de erogare este de 25-30 secunde perioada in care majoritatea aromelor au fost extrase din cafea dar elementele amare si cofeina in exces nu. Macinatura corecta este un factor decisiv.

3.     Macchina espresso – espresorul – pentru extragerea unui espresso perfect este obligatoriu ca presiunea si temperatura sa fie corecte si constante!

4.     Mano dell’operatore – indemanarea barmanului – regulile trebuie respectate intotdeauna!

5.     Manutentione – intretinerea- cel mai important M dar care din pacate si cel mai des omis. Cafeaua si uleiurile arse ramase pe rasnita si espresor vor contamina cafeaua proaspata dandu-i un gust amar si ranced.

Dintr-o data totul pare tehnic dar oare la cati dintre noi aceasta tehnica nu ne este de folos ? Ca si consumator final, client, pe mine ma intereseaza cateva chestii simple: gust, culoare, aroma, consistenta. Iar aceasta tehnica si multe altele sunt necesare unui barman sau unui antreprenor daca vrea sa aibe un produs corect. Si poate fi interesant si pentru un client oarecare sa stie ca ceea ce a primit este o bautura corecta sau ceva banal… asa cum se intampla in 90 % dintre cazuri.

Imi place la nebunie crema de culoare maronie pe care un espresso bun o are obligatoriu. Consistenta ei. Gustul din punctul meu de vedere este dat de blend-ul de cafea folosit precum si de ceea ce ne dorim: cafea normala, scurta sau lunga…:). Imi place aroma… imi place sa le savurez…:). Si cand te gandesti ca o simpla cafea poate naste atatea discutii…! Si cand te gandesti ca cele scrise aici sunt un biet alint pe langa ce se poate scrie…!

Asa cum spuneam, imi place cafeaua…

Si in incheiere, pentru ca tot este o stire proaspata, la Concursul National de Barista 2 dintre barmanii Cafepedia au obtinut locurile 2 si 5

Acum chiar iubesc cafeaua…:))))))))))

Hits: 337

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Program functionare restaurante

Acum cateva zile m-a sunat un reporter sa ma intrebe ce parere am despre noua lege referitoare la restaurante care tocmai a fost trecuta prin Senat.

Stupoare pentru mine, dar pana la urma din vina mea, nu stiam nimic.

Legea de care vorbim se refera la spatiile comerciale de la parterul blocurilor de locuinte care au nevoie de aprobarea specifica a Asociatiei de locatari pentru a functiona, precum si la orarul de functionare a restaurantelor aflate in aceste spatii: vara pana la ora 23 iar iarna pna ala ora 22.

Nu conteaza raspunsul dat respectivului reporter dar conteaza directia pe care legiuitorii acestei tari vor sa o dea acestei industrii. Cred ca de sus, de pe sferele inalte ale Parlamentului, industria restaurantelor se vede foarte neagra si urata, si atunci este evident ca ea trebuie tinuta in chingi cat mai groase ca un mare Bau Bau autohton. Totusi nu este asa. Totusi cred ca avem suficiente legi restrictive ca sa ma creem altele. Totusi cred ca avem nevoie de ochi indreptati in alte directii decat in aceasta zona care pana acum nu a reusit sa creeze o voce care sa strige la astfel de ” agresiuni “. Totusi cred ca reguli simple si logice sunt mai bune decat restrictii la restrictii la restrictii.

Lasand gluma deoparte nu cerd ca este cazul sa mai punem restrictii restaurantelor de toate felurile din aceasta tara, in conditiile in care si asa sunt destule. Strict referitor la acesta lege a programului de functionare cred ca ea este inutila pentru ca restaurantele situate in astfel de locatii au oricum nevoie de acordul Asociatiei de Proprietari pentru functionare ( este drept ca sunt vizati doar locatarii cu contact direct pe cele 4 directii ). Deasemenea, pot intelege orarul de functionare prin prisma zgomotului facut de restaurante, zgomot care are si el reglementarea de rigoare : exista norme care limiteaza zgomotul din timpul zilei sau din timpul noptii la niste valori foarte usor masurabile. Astfel, se dovedeste ca este suficient sa aplicam legile si normele existente nu sa creem altele noi si mai restrictive, de dragul de a crea ceva. Si apropo  de zgomot, ce misto este sa acuzi restaurantele de astfel de lucruri cand zgomotul de fond al orasului este mai mare decat norma stabilita de lege. Oare cum ar fi daca cetatenii Bucurestiului ar da primariile in judecata pentru poluarea fonica la care sunt supusi…. asta ar fi cu adevarat interesant….:))))))))))

Mai este un aspect care poate fi deranjant in acest context si acesta se refera la tratarea inegala a competitorilor din aceasta piata. Astfel, un restaurant aflat intr-un bloc de birouri sau intr-o casa nu va avea astfel de probleme cu programul de functionare in timp ce unul aflat la parterul unui bloc de locuinte va fi obligat la un program restrans de functionare, ceea ce ii va putea cauza pierderi. Pana la urma clientul va prefera un restaurant cu un program mai lejer decat unul la care va fi dat afara la o ora fixa.

Sunt multe de spus in astfel de cazuri dar cred ca cel mai mult ma deranjeaza ideea de a ingradi continuu aceasta activitate si. in general, orice activitate. Sunt de parere ca statul nu ar trebui sa ingradeasca activitatea comerciala aproape de loc. Sa nu fiu gresit inteles: sa existe legi clare, care sa fie perfect aplicabile si aplicate si, cam atat. In rest, activitatea comerciala sa fie lasata libera pentru a produce plus valoare, pentru a fi impozitata, pentru a aduce progres si totul prin banii castigati de antreprenor pentru ca fara acest profit, cu parere de rau nimic nu ar exista

Si in incheiere sa ne gandim ca urmeaza legea impozitului forfetar care, ca un facut, tot la restaurante se refera…:)))))

Hits: 10059

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

… de zi cu zi

Activitatea de restaurantor am spus intotdeauna ca este frumoasa… cu muntii si vaile caracteristice.

Una dintre activitatile constante de care niciodata un restaurantor nu va scapa este inventarul. Asa cum intr-un magazin este important sa aduni perechile de papuci ca sa vezi cate ai, la fel in aceasta industrie, sa aduni sarea cu piperul ca sa iti dea la numarat malaiul este fundamental

Azi este zi de inventar asa ca … spor la treaba…:)

Hits: 568

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0