Articole

… din nou despre servicii

Again, and again,… and again… neverending story am putea spune

Inca de la inceputurile acestui blog am declarat ca voi incerca sa ma lupt pentru buna pozitionare a acestei industrii, pentru cresterea nivelului seviciilor in restaurante pentru mai buna imagine pe care noi, restaurantorii si restaurantele pe care le conducem sa o avem.

Este usor sa consideri ca in restaurante toti te fura, toti vor ceva de la tine, ca mancarea ce ti se piune pe masa este o porcarie si ca cel mai bine este sa mananci acasa, etc… multe mi-a fost dat sa aud…:(

Totusi, faptul ca multi dintre noi traim o parte din viata noastra in restaurante arata dependenta pe care o avem pentru aceasta lume… de aceea chiar daca ma dor uneori reactiile prea exagerate imi dau seama totusi ca ele au gradul lor de normalitate, Credinta mea de restaurantor este ca oamenii care lucreaza in restaurante sunt printre cei mai atenti la calitatea serviciilor din toata sfera de servicii, chiar daca uneori nu se vede asa.

Dar haideti sa vedem cu ce putem compara o lipsa a unui zambet al unui ospatar, sau cu ce putem compara intarzierea unei comenzi cu 15 minute, sau, de ce nu, o mancare prea sarata care ajunge pe masa clientului:

  1. am dus acum cateva zile cateva camasi la o curatatorie si am ramas surprins sa vad, a doua zi cand mi le-am ridicat ca 2 dintre camasi aveau bonul de ordine capsat direct de camasa. Uimit si putin iritat am intrebat de ce a trebuit sa mi se gaureasca camasa ( pentru ca asta se intamplase ) si raspunsul primit a fost: ” da’ cum vroiati sa prind bonul, este vina mea ca nu aveti etichete ? ” – no comment
  2. parcul auto al companiei mele cuprinde cateva zeci de masini. inevitabil acestea se strica, cu sau fara garantie, trebuie reparate, reparatii care costa constant mii de ron. Recordul de asteptat dupa o piesa a fost de 4 luni si jumatate… in garantie. Despre problemele cu service-uri auto as putea discuta o saptamana fara oprire
  3. zilele trecute mi-am facut niste cumparaturi intr-un supermachet cunoscut. Timp de cumparaturi 45 min, asteptare la coada la casa, 30 min. Ajuns la casa, banda unde trebuia sa-mi pun produsele cumparate era murdara iar atunci cand i-am spus asta casierului…. doar ca nu am fost injurat. Am platit pentru produsele cumparate,… pret intreg…:)
  4. mi-a venit de plata acasa, o factura de curent dureros de mare. Cand i-am intrebat de ce s-a intamplat asta si daca se poate verifica sa nu fie o greseala, mi-au raspuns ca nu este problema lor si ca va trebui sa platesc

Exemplele pot continua. Traim intr-o societate bolnava si, daca stau sa ma gandesc bine ceea ce se intampla in restaurante este in mic ceea ce se intampla la toate nivelurile societatii noastre. Ne suparam in restaurante pentru ca probabil este singurul loc in care suntem bagati in seama. Pentru ca acolo nu exista un sistem cu care sa ne luptam si care sa ne doboare sau pentru ca in marea lor majoritate, in restaurante oamenii care lucreaza acolo au un mare respect pentru client, si stiu ca m-am repetat spunand asta…:)

Am scris acest post acum cateva zile si parca ii lipsea ceva… era ceva care ma impingea sa nu il pun inca pe blog.  Si a venit…:). Aseara am luat un taxi sa merg la Cafepedia ( Romana ) , unde era un eveniment. Ii dau comanda taximetristului : ” Cafepedia Romana ” si raspunsul a venit neintarziat ” nu stiu unde este, de 10 ani nu iau comenzi de la carciumi sau baruri asa ca va rog frumos sa-mi dati adresa “. I-am dat adresa taximetristului dar am ramas intrigat de motivul neluarii de comenzi asa ca l-am intrebat de ce ? Am ramas perplex de ceea ce am auzit, parca un final al postului meu…:). ” Clientul de carciuma ? pai eu stau ca prostul in mijlocul strazii si el sa sa-si termine sucul fara sa-l intereseze ca eu nu am unde sa parchez, ca eu am un plan de facut, ca la sfarsit sa-mi spuna sa-l duc 5 metri ca el este beat si nu mai poate merge, un nerusinat, un needucat, asta este d-le, clientul roman de carciuma,… merci, eu nu-l vreau “… am incheiat un citat mult prea lung pentru a fi aici reprodus in totalitate .

Nu ii dau dreptate acestui sofer dar pot crede in experientele lui neplacute. In acelasi timp, stiu si pana la urma si in contextul acestui articol ca uneori in restaurante uitam de cei 7 ani de acasa, nu toti, dar se intampla. Pana la urma ce este mai important: ca iti intarzie mancarea 15 min sau chiar 30 sau ca piesa de la masina iti vine dupa 2 luni ? Evident ca a doua situatie dar prima ne va face mai irascibili, ne va face sa reactionam mai violent. Oare foamea sa fie de vina ?

Nu vreau sa spun sa nu mai aratam greselile care se fac, vreau doar sa spun ca ele sunt umane in marea majoritate a cazurilor si trebuie tratate ca atare. Vreau doar sa spun ca de noi depinde cum ne incepem sau ne terminam ziua sau masa intr-un restaurant.

In rest… pofta buna !

Hits: 237

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Intalnire cu Primarul ( urmare la “…un brand de tara “)

Intalnirea cu Primarul General; al Capitalei de astazi, nu este o urmare a postului scris de mine dar, impresionant, ceea ce s-a intamplat se potriveste foarte bine cu ceea ce am scris eu in acel articol…:)

Ce s-a intamplat ? Practic, ca urmare a initiativei unor proprietari de restaurante ( pub-uri, cafenele ) din Centrul Istoric si in special a lui Mugur Mihaescu, Primarul General al Capitalei a participat astazi la o intalnire cu proprietarii de restaurante din respectiva zona. Initial se pusese la dispozitia comercinatilor un regulament provizoriu de functionare si aceasta intalnire trebuia sa fie urmatorul pas.

Cred ca este prima data cand s-a intamplat asa ceva la un asemenea nivel de implicare. Intalniri au mai fost si in trecut dar, din diverse motive, ele nu au dus la rezultatul scontat. Poate ca, acum, dupa atatia ani de convulsii ale zonei, este momentul in care ea sa renasca.

La aceasta intalnire, Excelenta Sa, D-nul Sorin Oprescu, in stilui sau usor glumet dar direct, a asigurat lumea ca pana la sfarsitul anului toate strazile din zona respectiva vor fi terminate de reconstruit si, cu putin noroc se va incepe si refacerea fatadelor.

Mai important decat asta, as spune eu, este decizia primariei de a se implica pentru ca Centrul Istoric sa aibe un regulament propriu de functionare, cu functionari publici ai primariei dedicati acestor activitati, cu asigurarea serviciilor comunitare necesare: politie, pompieri, asistenta medicala, etc. Totul, evident in functie de legislatia in vigoare, legislatie care trebuie sa fim sinceri, de multe ori nu ne este favorabila…:)

La aceasta intalnire am auzit de multe probleme specifice fiecaruia dintre participanti, unele foarte particulare altele de fapt, generale. Ar fi multe de spus dar, chiar cu riscul de a ma repeta spun ca principalul castig al momentului este faptul ca autoritatea publica are o atitudine foarte deschisa fata de viitorul a ceea ce eu as numi… ” un brand de tara “…:))

S-a discutat de la programul de functionare al teraselor sau al locatiilor, la gama coloristica de folosit, la probleme de aprovizionare, la avizare , s-a discutat despre mobilier si zona verde si, de ce nu,… s-a discutat despre viitor.

Sa dea Dumnezeu sa tina si sa se indeplineasca ceea ce s-a discutat astazi la aceasta intalnire. Daca lucrurile vor sta asa, atunci anul care vine, va fi primul an in care ne vom putea lauda cu adevarat ca avem un CENTRU ISTORIC,…. Poate ca sunt prea entuziast dupa acesta intalnire dar prefer sa fiu un optimist decat un Toma necredinciosul, chiar daca stiu ca va fi greu de indeplinit macar jumatate din ceea ce s-a propus

Multumesc Domnule Primar precum si tuturor celor are au participat la acesta intalnire. Restul sunt ferm convins ca veti vedea in presa, atat scrisa, cat si TV

Hits: 301

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

…un brand de tara !

Bucurestiul este un oras care poate fi descris oricum: aglomerat, murdar, urat, frumos, modern, trist, plin de distractie, ieftin, scump, etc.

Depinde de unde vii, cu ce il compari, depinde de ceea ce iti doresti.

Poate ca multe lucruri nu sunt in regula in acest oras dar, ca locuitor al lui eu m-am obisnuit si am ajuns chiar sa spun ca imi place.  Cred ca imi place tumultul acestui oras, nebunia de pe strazi, bunjee jumping-ul zilnic…:)

Poate ca cea mai frumoasa parte a acestui oras o reprezinta cea petrecuta in rstaurante, cafenele, cluburi, pub-uri… La acest capitol nu cred ca stam asa de rau, ba’ as putea spune ca stam destul de bine avand in vedere ca in general strainii sunt mai mult decat fericiti de ceea ce gasesc

In timpul zilei, in mijlocul alergaturii cotidiene vezi si nu prea restaurantele, terasele, cafenelele, pub-urile, shaormariile sau fast food-urile dar cand vine seara, parca satui de munca si incorsetarea de peste zi o intreaga armata se revarsa peste toate aceste locuri de petrecere a timpului liber.

Socializare sau networking, o seara romantica cu iubita, una normala cu prietenii, o masa in fuga in drum spre casa sunt doar cateva dintre motivele pentru care chiar si in mijloc de criza, chiar si cu mai putini bani in buzunar, oamenii merg la restaurant, cafenea, club, pub, etc.

Intr-o seara eram intr-unul dintre cluburile celebre ale Bucurestiului. Stiam clubul, nu era prim data cand mergeam acolo dar in acea seara m-a fascinat ceva: am realizat ca oamenii, inclusiv eu, mergeam acolo nu pentru ca imi placea interiorul sau altceva ci pentru ce insemna acel club. Un alt stil de viata, o evadare din banalul zilei, un cliseu de viata rupt din filme, sau poate chiar din mintea noastra. Atunci, cu un pahar in mana am reavut revelatia a ceea ce inseamna in constiinta consumatorului un brand. O garantie catre calitate, o promisiune pe termen lung, o istorie, etc…

Privesc la diverse companii in domeniu si vad cum unele apar si dispar, cum sunt interesate doar de moment in timp ce altii stau si muncesc ani in sir pentru a-si ridica afacerea, pentru a ramane in mintea clientului ca un statornic, cu un standard. Cu bucurie imi dau seama ca acestia din urma sunt castigatorii pe termen lung in orice timp,… acum sau altadata.

Ma uit la restaurantele din acest oras sau chiar din tara si vad cum cele care au reusit sa-si faca un brand din numele de pe firma – prin munca, tenacitate, inteligenta – vand suficient de bine chiar si in aceste vremuri, in timp ce celelalte se zbat pentru supravietuire

Si toate aceste ganduri ma duc in alta directie… la brandul numit  Centrul Istoric. Cat de neinspirati suntem ca si societate sa lasam o asa mina de aur sa se piarda de atatia ani ? Strazi care nu mai exista, transee, mizerie, asta se ofera din partea statului in aceasta zona…

Cladiri refacute, restaurante, cafenele, pub-uri, etc deschise in orice coltisor cu situatie juridica clara, viata de noapte care ar face invidios orice organizator de miscari sindicale ( ma refer aici la cat de multa lume se poate strange laolalta :)) )

Si atunci, inca o data zic, lasati-ne  sa ne facem treaba, sa deschidem localurile care ne plac, sa facem petrecerile pe care le dorim, sa punem mesele pe strazile pe care ne place, sa schimbam asa cum stim fata acestui oras si,… daca altceva nu putem, macar …, sa-l transformam intr-un brand de tara…:)

Hits: 268

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0