… de zi cu zi

Activitatea de restaurantor am spus intotdeauna ca este frumoasa… cu muntii si vaile caracteristice.

Una dintre activitatile constante de care niciodata un restaurantor nu va scapa este inventarul. Asa cum intr-un magazin este important sa aduni perechile de papuci ca sa vezi cate ai, la fel in aceasta industrie, sa aduni sarea cu piperul ca sa iti dea la numarat malaiul este fundamental

Azi este zi de inventar asa ca … spor la treaba…:)

Hits: 500

18 raspunsuri
  1. christian
    christian says:

    Ce apreciez foarte mult in restaurantele tale este inghetata……Foarte BUUUUNA
    Am inteles ca este productie proprie!
    Felicitari si cu torturile 😉

    Răspunde
  2. Mihai
    Mihai says:

    O poveste…
    Aveam 17 ani, terminasem scoala de ajutor de bucatar si nu-mi gaseam de munca. In fiecare dimineata, luam ziarele si incepeam sa caut.Alergam in Bucuresti de dimineata pana seara la interviuri, de fiecare data primeam acelasi raspuns: “te sunam noi ” In una din zile, cautam un restaurant in zona Stefan Cel Mare ,ma pierdusem asa ca am inceput sa iau toate restaurantele la rand , asa am ajuns “La Mama ”
    Mi-am luat inima in dinti am intrat si am intrebat : “nu va suparati aveti un post de ajutor bucatar ”
    -Desigur mi-a raspuns spre surprinderea mea .Mai asteptati putin pana vine seful
    M-am asezat la o masa mai in spate , plin de emotii, mirat ca nu mai vine nimeni pentru post (ulterior am aflat ca am picat din intamplare pe acolo) Apare un domn respectabil se aseaza si incepe sa imi puna intrebari.Nu mai retin exact cum a decurs interviul insa l am impresionat prin faptul ca stiam limba engleza 🙂
    -Maine dimineata vii la munca in perioada de proba …atunci am stiut ca mi-am gasit de munca
    Era o dimineata ploioasa cand am intrat in bucatarie, o camera micuta blindata cu rafturi si toate cele necesare unei bucatarii .
    Munceam de dimineata la 7-8 pana la ultimul client uneori pe la 2-3 dimineata Incepand cu ora 12 restaurantul era aproape plin in permanenta.Se muncea nu gluma.Dar si salariul era pe masura 1 mil pe vremea aceea plus spaga (mama avea 800 de mii la stat ) Iar sefii de un caracter deosebit dovada amprenta pe care o lasa asupra restaurantului .Acum la mai bine de 10 ani mi-am amintit cat de frumosa a fost acea perioada si ma bucur sa aflu ca “mamele” s -au inmultit si ca intr-o mica masura am contribuit si eu .
    Cu stima !

    Răspunde
      • Catalin
        Catalin says:

        Si eu sunt curios sa stiu de care Mihai este vorba…
        In alta ordine de idei… avem multi colegi cu state vechi in reteaua noastra de restaurante… si e foarte misto…:)

        Răspunde
        • Mihai
          Mihai says:

          Nu,asta se intampla acum mult timp in urma,insa nu m-ar deranja sa ma intorc,mai ales ca de la ultima postare am vizitat unul din restaurante si cred totusi ca este loc de mai bine.

          Răspunde
  3. christian
    christian says:

    normal…..inseamna ca angajatul se simte bine acolo unde este si fara asta e greu sa avansezi si sa te mentii

    Răspunde
  4. Adrian Berbece
    Adrian Berbece says:

    Salut Catalin,

    Ma numesc Adrian Berbece. Ti-am scris acum ceva timp cand am sarbatorit botezul fetitei mele la restaurantul din p-ta Alba Iulia si vroiam ok-ul tau ca sa vin cu vinul de acasa, acel vin de Dragasani !
    Iti trimit acum acest mail ca sa-ti descriu una din “starile” prin care am trecut acum cateva zile.
    Se intampla sambata sau duminica trecuta. Sunt o persoana activa, am facut Cibernetica si, in timpul liber, datorita nevoii unei suplimentari la bugetul familiei, mai repar cate un calculator, cate o retea, mai fac o devirusare sau vorbesc cu diverse persoane despre anumite perspective legate de zona fianciara, activand in factoring de mai bine de 6 ani.
    Dupa cateva calculatoare devirusate, eram pe bulevardul Unirii, in drum spre casa, zona Dristor. Eram la volanul masinii, un Logan alb, cand, deodata, ma cuprind nevoile fiziologice. Privesc in stanga si in dreapta… ma chinui sa gasesc o solutie, un copac ceva, imi dau seama ca restaurantul din Alba Iulia are o toaleta asa ca ma indrept tinta catre el.
    Opresc masina in parcare, ajung in toaleta disperat dupa care, relaxat, ies.
    In acel timp, ma gandesc ca nu-I chiar frumos pentru o persoana, cat de cat cunoscuta in restaurantul “La Mama” din p-ta Alba Iulia (mi se spune “domnul Adrian”, apropo) si ma gandesc sa ma asez la masa si sa-mi comand ceva, fiind familiar deja cu atmosfera de acolo.
    Ma intampina Cristina, o tipa ce-mi face placere de fiecare data sa o intalnesc, cu zambetul jovial si plina de bun simt. Ii spun ca o sa-mi iau un desert, o intreb daca este facuta crema de zahar ars si imi raspunde pozitiv, desigur.
    Ma asez la o masa din apropierea intrarii, o rog sa-mi aduca o portie din desertul meu preferat si o sticla cu apa plata. Numai ce ma asez si apare de dupa colt Florentina. Nu ne vazusem de ceva timp, ma intreaba de familie (am doi copii din care cel mare, baiatul, este familiarizat cu restaurantul, inainte de aparitia sorei lui petrecand ore bune pe acolo) si-mi ureaza pofta mare. Ii multumesc, satisfacut de amabilitatea ei si astept, rabdator, desertul meu. Numai bine ca apare un alt baiat, nu-i retin numele. Aceeasi discutie, acelasi bun simt, aceeasi dorinta de a ma face sa ma simt bine.
    Apare Cristina cu desertul, il savurez in timp ce alti ospatari, Mihai, baiatul de la livrari, au acelasi comportament fata de mine, ma saluta, facandu-ma sa ma simt, intr-adevar, ca intr-o familie.
    Dupa ce-mi termin desertul, mai petrec ceva timp pe acolo, comandand inca ceva de baut, dupa care imi achit nota si, multumind tuturor pentru amabilitate si pentru politetea iesita din comun ce rar iti este dat sa o gasesti in alte locuri, plec.
    Am ramas in gand cu aceasta idee, de a-ti scrie, de a-ti trimite gandurile mele, incercand, pe aceasta cale, sa te felicit pentru echipa organizata acolo ! Stateam, dupa, si faceam inventarul, nu a ceea ce am cheltuit ci a sentimentelor traite acolo : a fost intr-adevar ca la Calimanesti, ca la mama acasa, unde toti vecinii sunt politicosi si te intreaba de vorba, cu te simti apreciat ca om, unde exista respect si buna crestere !
    Ne place si mancarea italiana si mergem, destul de des, la Trattoria de pe Delea veche. Nu mergem de mult timp, sa zic de 2 ani, pe cand La Mama mergem de mai bine de 4-5 ani, insa in 2 ani ar fi fost normal ca macar ospatarii, aceia care ne servesc de fiecare data si care beneficiaza nu de 10% din nota, asa cum e « legea » nescrisa, ci de cel putin 20%, asa cum obisnuiesc eu personal sa las, macar aceia sa aiba un zambet mai larg si sa fie mai primitori atunci cand ne vad venind in restaurantul lor ! Insa, crede-ma, n-o fac ! Desi le-am dat motive de fiecare data !
    Ca La Mama nu se intampina nimeni ! Si, de aceea, iti trimit acest mail ca sa felicit atat pe tine pentru echipa cat si echipa ta de acolo !

    Numai bine !

    Adrian

    Adrian Berbece
    adrianberbece@yahoo.com
    0726.714.716

    Răspunde
    • Catalin
      Catalin says:

      Ce sa spun… mai ca imi vine sa ma duc sa ii concediez pe acei ospatari care imi strica ” faima ” de restaurant nasol…:)
      Multumesc… te incarca pozitiv asa scrisoare

      Răspunde
  5. Forex Signals
    Forex Signals says:

    Wow, this was a really high quality post. In theory I’d like to write like this too – taking time and real effort to make a great article… but what can I say… I procrastinate alot and in no way appear to get something done.

    Răspunde
  6. georgiana
    georgiana says:

    ieri am fost la restaurantul la mama din barbu vacarescu si era un fum de-l taiai cu cazmaua…ori se departajeaza mai bine spatiile, ori este declarat local pentru fumatori, parerea mea, ca sa nu ne mai incurcam atat…este tare neplacut sa mananci in fum cand nu esti fumator si chpurile stai intr-o zona in care teoretic ar trebui sa fii protejat de asta…in rest, mancare buna, servire prompta, preturi acceptabile, nimic de zis….eu sunt clinet fidel al restaurantelor dvs si pot sa spun ca echipa de aici (BVacarescu) se descurca cel mai bine….

    Răspunde
  7. Catalin
    Catalin says:

    Buna Georgiana

    imi pare rau ca trebuie sa-ti spun asta dar restaurantul de care vorbesti este de fumatori. Pentru a veni in ajutorul nefumatorilor am deciis ca o anumita zona din restaurant sa fie considerata protejata…, dar, totusi, atat.
    Multumesc pentru aprecierile pozitive… uneori ne prind bine.

    Răspunde
  8. Ion
    Ion says:

    Buna seara Domnul Catali. Sunt un client al restaurantelor dumneavoastra si pot sa ma declar multumit de calitatea produselor oferite. Chiar pot sa spun ca ati creat un lant de restaurante de calitate. Daca imi permiteti totusi as vrea sa va spun si ceva legat de personal, ca vad ca in multe din aceste comment-uri lumea se leaga de ospatari. Eu cunos cativa dintre angajati dumneavoastra, imi sunt prieteni si mi-au povestit cateva probleme care le au la locul de munca. Am ramas surprins de anumite chestii pot spune, unul dintre ei mi-a spus ca a ajuns sa i se impuna sa vanda anumite produse altfel le va plati el sau ca daca nu face o anumita vanzare ramane fara tips si acestea sunt doar o parte din cele povestite de ei. Acum dupa parerea mea care am lucrat si eu o perioada in vanzari cred ca aveti ceva probleme interne. Aceste fortari din partea sefilor eu cred ca de multe ori duc la greseli din partea angajatilor dumneavoastra greseli care le fac din cauza ca ei sunt mereu cu gandul cum sa vanda un anumit produs, care ii este imus sa il vanda in loc incerce sa vada ce vrea de fapt clientul. Iar problema cu a face o anumita vanzare altfel ramane fara tips mi se pare iar o tampenie raportandu-ma la ce vanzari li se impun, vanzari care nu au cum sa le faca pentru ca sa fim sinceri a scazut puterea de cumparare a clientului, sau este o zi din cursul saptamanii cand normal ca nu sunt atat de multi clienti. Chiar am ramas suprins sa aud toate aceste probleme stiindui ca acum un an au avut oferte foarte bune pentru alte job-uri si au refuzat pentru cel actual.

    Răspunde
    • Catalin
      Catalin says:

      Ioane,

      multumesc pentru aprecierile pozitive. Banuiesc ca si tu esti de fapt un angajat al restaurantelor mele si daca asa ar sta lucrurile, cel mai bine este sa vii sa vorbim.
      Intotdeauna va exista un conflict angajat – angajator si asta pentru ca fiecare are interese divergente. Cand interesele converg este un paradis.
      Daca spui ca ai lucrat in vanzari, atunci stii ca targhetul este un lucru normal si neindeplinirea acestuia poate atrage penalitati…. discutia e lunga si nu are rost sa o facem aici… asa cum am spus, tu sau colegii tai ar trebui sa vina la mine si sa discutam… daca este ceva absurd se elimina, daca nu, nu
      In rest, numai bine…:)

      Răspunde

Lasă un răspuns

Doresc să intre în discuție?
Simțiți-vă liber pentru a contribui!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *