Jurnal de Lisabona 2

Zua a doua
Zua a inceput fabulos… Cu un pahar de sampanie… A se citi 3…:)
Dpa ce ne-am facut curaj am plecat in calatorie…….
Sintra….. Trebuie vazut…. Daca vii pana in Lisabona, Sintra trebuie bifat. Un orasel simpatic, plin de verdeata, case frumoase si… Palate. Aci trebuie bifate musai palatele Monserat si Pena, ultimul situat pe un varf de munte, de unde privelistea este minunata… Asa am auzit pentru ca eu nu am vazut-o din cauza unei cete nemernice….:). Oricum, merita facuta deplasarea.
De remarcat in Sintra frumusetea caselor, modul in care sunt aranjate toate curtile, ca niste mici parcuri, evident culminand cu parcurile din jurul castelelor.
Multa ceramica, foarte frumoasa, foarte bine pusa in valoare, poate doar pe Coasta Amalfiteana sa o gasim mai deosebita. Csele si ele sunt inpodobite cu ceramica cu motive florale si culori frumoase, atat la exterior cat si la interior. Eu, fiind sensibil la ceramica cu greu m-am abtinut sa nu ajut economia portugheza, golindu-mi cardul….:))
Nu trebuie ratate aici terasele sau magazinele de vin care stiu sa-si vanda foarte bine unul dintre produsele lor nationale…. Vinul…:)
Dpa culturalizare, ne-am urcat in-un taxi si pt 20 euro am ajuns in Cascais, o cocheta statiune pe malul Atlanticului. Ne-am plimbat, am facut fotografii cu stanci si ocean si apoi ne-am oprit intr-un restaurant micut, dar cochet.
Surpriza, restaurantul care se chema Porto de Cascais era al unui roman…. Felicitari !
Am mancat bine, sardine, caracatita prajita in ulei de masline si ceva usturoi, un chebab de calamari si le-am stins pe toate acestea cu celebrul lor vinho verde…., il recomand, un vin simplu, usor… De cursa lunga…:)
Dupa atata plimbare, ne-am urcat inapoi in tren si cap compas Lisabona unde deja era seara dar, pentru ca ne invatasem lectia in seara anterrioara nu ne-am mai grabit spre distractia care oricum incepea tarziu si am bantuit pe strazi.
In general, lumea vrea sa bifeze tot soiul de obiective turistice atunci cand ajunge intr-un oras nou…, eu m-am cam saturat de asta…, eu vreau sa vad strada, sa respir aerul, sa vad oamenii… Palatele, bisericile, muzeele nu pleaca dar oamenii care le dau sufle sunt trecatori, stand si respirand aerul orasului ma umplu de energia acestuia.
Intr-un final am ajuns la hotel, am facut un dus, am schimbat hainele si cum deja era 10 seara, hai inapoi pe strazi….., nu ne era foame …, poate putina sete….:)
Am evitat scarile criminale si am luat funicularul care ne-a lasat foarte aproape de capatul superior al treptelor, am intrat pe stradutele aglomerate deja si….. ne-am pierdut
In continuare centrul nostru istoric este mai dinamic dar nu putem sa nu recunoastem dedicarea cu care oamenii petrec indiferent daca locul este sau nu aglomerat: int-un wine bar un chitarist facea minuni in fata a 10 oameni, o trupa de reggae in-un alt bar canta chiar daca toata lumea dansa in strada…., atmosfera de petrecere, de voie buna…., nu stiu cand a trecut timpul dar dupa cateva ore m-am trezit in acelasi bar de aseara…, cu aceasi trupa fantastica de bossa doar ca schimbasera violonistul cu un chitarist si suna mult mai bine si, spre ora 3….., nani…. Pentru ca… Si maine e o zi…:)

Hits: 323

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Jurnal de Lisabona

Ziua  intai
Dupa un zbor prea lung pana la urma am ajuns si la destinatia finala: Lisabona. Un oras simplu, dupa parerea mea, dar care se poate califica pentru un city break prelungit .
Hotelul putin sub asteptari pentru ca nu avea piscina cu toate ca in poze se vedea una – era a altui hotel dn acelasi lant -ne-a permis un dus si o ora de odihna inainte de a ne apucam de baut, fado si fructe de mare….:)
Plecand de la hotel, am realizat ca suntem la marginea lui Barrio Alto, cartierul lor turistic. Ne-am trezit in fata unui sir nesfarsit de scari asa ca am inceput lupta cu ele. Sus in varf, am luat-o la plimbare pe stradute si uimitor…. nimic… unde sunt carciumioarele si barurile pline de viata ? Ne-am plimbat, am gasit strazi mai populate, magazine pt cine vroia shopping – eu nu – am baut o cafea la La Brasileira, ne-am uitat pe harta si, deodata ne-am desteptat: ceasul arata abia 7, ora lor, cand nici iarba nu creste….mi-am adus aminte ca animatia incepe in zona dupa ora 8. Ok… Hai sa mancam…am ales un restaurant mic, inapoi pe scarile urcate atat de greu :), unde am mancat niste fructe de mare delicioase, gatite, gen tocanite. Ne-am luat si noi ca toata lumea teapa cu antreurile care pareau din partea casei dar le-am gasit pe nota de plata la final, vinul trebuia sa coste 50 E dar cand l-am refuzat s-a transformat in 15 E…, ce sa zic, de-ale carciumariei…..:)
Ne-am saturat, l-am intrebat pe proprietar ce ne recomanda in materie de fado si am primit cateva sfaturi bune si hai din nou la drum prin ploaie. Am urcat scarile la loc, am traversat piata si iata-ne in mijlocul actiunii…, carciumioare deschise, muzica rasuna dinauntru, lume pe strazi…, frumos…., aproape ca in centrul nostru istoric…:)
Am fost in doua carciumi de fado: Tasca do Chico, recomand oricand, un barulet prea mic pentru cata lume este in el, in care canta neprofesionisti dar canta frumos…, preturile gratis…, un pahar de vin 1,5 E si vinul bun…:). Ne-am refugiat apoi in Caldo Verde, un local mai aranjat, cu cantareti profesionisti,… Putin mai scump dar rezonabil….si muzica tot frumoasa.
Bomboana de pe tort a fost, in opinia mea ultima oprire, un bar de jazz Sentido Proibido, unde 3 baieti au cantat o bossa atat de misto ca am uitat de fado, de ploaie, de zborul lung si nu imi mai venea sa plec…. M-a trimis acasa Mos Ene si mi-a spus… Mai e si maine o zi…..

Hits: 237

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

” Munca l-a creat pe om “

“Meseria este bratara de aur” – spune un vechi proverb romanesc pe care uneori il banuiesc a fi mai degraba o creatie a regimului comunist din trecut decat rodul intelepciunii populare. Si spun asta pentru ca in ultimii ani am asistat la disparitia dorintei de a munci a oamenilor. Boom-ul imobiliar si nu numai i-a facut pe unii sa castige atat de usor o gramada de bani incat am ajuns sa nu mai avem de ce sa muncim pamantul sau in fabrici, orice ” job ” devenise prea slab platit, aproape nimeni ” nu se dadea jos din pat dimineata” daca tranzactia nu era de minim mii de euro, suta de mii de euro nu mai avea valoare si oricine vorbea de milion de parca avea 10 in buzunar, chiar daca pe acolo fluiera vantul…:)

Si unde suntem astazi ? Nu sunt vreun specialist in studii sociale, in analiza fenomenului la nivel global, bla, bla bla…, incerc doar sa spun o parere. Pe mine parintii mei m-au invatat ” prost ” a se citi ” corect  si cinstit “. Oameni cu studii medii care s-au dus o viata la munca cu zambetul pe buze. Oameni care mi-au aratat ca progresul se face si prin munca si, ca oricat de mult ti-ai dori sa fii milionar, fericirea vine si din acceptarea locului tau in societate. Si daca nu iti convine, daca vrei sa fii mai mult decat esti, atunci “pune Cataline mama mana pe carte, invata nu bate mingea toata ziua in curtea scolii si ai sa ai sansa…” Sansa nu garantia….

In urma cu vreo doi ani, in timpul unei serii de interviuri pentru diversele posturi libere din restaurante, m-am nimerit sa fiu in zona si m-am implicat in intervievarea candidatilor. La un moment dat, a ajuns in fata mea un tanar inbracat in treining, nespalat, cu unghiile murdare…, studii zero, limbaj zero, meserii cunoscute practicate zero…., ok, invatam la locul de munca, daca omul vrea sa munceasca este primul pas spre evolutie  si i-am spus ca pentru el sunt trei posturi disponibile, pentru a-si alege unul dintre ele: ajutor bucatar ( zona curatat legume ), barman ( aici m-am riscat ) si director general…:). Raspunsul primit a fost ” – si ce trebuie sa fac ca director general ? ”

Nu putem fi o natie de directori generali, de patroni, de milionari… Imi pare rau ca dezamagesc pe cineva dar nu cred ca se poate.

Si asa, dupa acest prea lung preambul ajung la o intrebare, pe care in timpul unei scurte sedinte in unul dintre restaurantele mele am pus-o ospatarilor care erau de fata: ” este vreunul dintre voi care la inceputul liceului sa-si fi dorit sa fie ospatar ? care sa fi vazut posibilitatea de a face cariera in aceasta meserie ? ” Raspunsul a fost evident  NU.

Ne intrebam atunci, daca oamenii din jurul nostru sunt blazati, nemultumiti de ceea ce fac, de ce multe merg prost ? De ce ospatarul nu te serveste bine, de ce mecanicul iti repara masina prost si tu pierzi timp in service, de ce vanzatoarea unui raion nu te baga in seama sau casiera se uita prin tine ? De ce oamenii nu mai zambesc la munca ?

Iar raspunsul meu este simplu: pentru ca oamenii si-au pierdut respectul fata de meseriile uzuale si nu si le mai doresc. Pentru ca peste tot in jurul nostru munca nu mai este respectata. Muncesti o viata, tragi din greu si abia reusesti sa-ti platesti ratele la o garsoniera; si atunci vrei calea usoara, drumul scur. Vrei sa muncesti cat mai putin si sa bagi in buzunar cat mai mult… nu e bine daca asta nu se leaga cu performanta ta profesionala.

Totusi, daca ne uitam la produsul pe care scoala romaneasca il scoate astazi pe piata, trebuie sa ne adaptam. Absolventi de licee fara vreo specializare, tineri care nici macar nu termina studiile medii pentru ca scoala nu le da o perspectiva, absolventi de facultate dezorientati, etc. Nu toti, dar marea majoritae. Si cand vezi ca lucrurile stau asa te intrebi cine va mai lucra la strung de acum incolo, cum vom mai gasi zidari care sa ne faca o casa cum trebuie nu dupa ureche, oare instalatorul va reusi sa desfunde chiveta sau o va infunda si mai tare, dar electricianul, pedichiurista, frizerul, macaragiul ( o meserie rara ), turnatorul ( nu ala de la Secu” ! ), tractoristul, infirmiera, etc…., oare cum vor fi ?

Si cu ce sunt aceste meserii diferite de cea de barman, bucatar sau ospatar ? Si de ce sa nu-ti doresti sa fii o viata ospatar sau barman, sau bucatar, asa cum in lumea civilizata se intampla ?

Cred ca trebuie sa revenim la normalitate si sa invatam ca intotdeauna sa fii bun in meseria ta te poate ajuta sa reusesti in viata. poate ca fiecare om ar trebui sa se gandeasca daca isi doreste cu adevarat sa faca ceea ce face pentru ca doar asa va putea sa exceleze.

Imi aduc aminte cu placere vorba unui prieten care imi spune ca el nu are o problema cu timpul petrecut la serviciu si nu simte presiunea muncii zilnice pentru ca ” munca este ca un HOBBY ” …, si ce poate fi mai misto decat sa te ocupi zilnic de hobby-ul tau

Ei bine, da….., munca este hobby-ul meu…:)

Hits: 1176

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Intamplare

De multa vreme nu am mai reusit sa dorm 10 – 11 ore legate. Asa ca de dimineata, mai spre pranz, cand m-am ridicat din pat eram un om vesel, poate putin lenes dar care deja savuram la gandul unei cafele bune baute undeva in oras… si am plecat de acasa ajungand pe terasa unui hotel de 5 stele, undeva in centrul Bucurestiului.

Vremea frumoasa, aerul cosmopolit, meniul la preturi europene, toate acestea si poate multe altele m-au facut sa ma simt in mijlocul Bucurestiului precum in centrul oricarui mare oras european sau oriunde din lume si, sincer aveam dreptate…., Bucurestiul este un oras mare si cu nimic mai prejos decat alte orase importante din Europa.

Am comandat un espresso, apa,…, meniul mi-a facut cu ochiul si am decis ca vreau sa si mananc ceva si,… atunci a inceput….:)

Aperitivul a venit in 30 de minute,  felul de baza in aproximativ o ora si, culmea nu era ceea ce comandasem. Initial m-am suparat, oare de ce cineva dorea sa-mi strice ziua care incepuse asa de frumos…. apoi, mi-a parut rau…., am realizat ca ” errare humano est “, ca poate cei din bucataria de 5 stele nu erau in ziua lor fericita ( spre deosebire de clienti ) sau poate ca ospatarul doar avea o zi proasta.

Am mancat, am mai baut o cafea, am primit scuzele, am platit ca oriunde in Europa, am lasat tips, nu ca oriunde in Europa dar, nu am putut sa nu ma intreb: daca avem serviciile incluse in pret, de ce nu le primim  ? Si daca pretul nu contine servicii, de ce le cerem ?…. Raspunsul, din pacate, are legatura cu societatea romaneasca, in care, atat cei din partea dreapta a tejghelii cat si cei din partea stanga a acesteia avem nevoie sa invatam sa ne respectam si sa respectam ceea ce facem, indiferent cine este in stanga sau in drapta…:)

Invat sa nu ma mai supar pe locatii sau pe oameni pentru ca toti suntem supusi greselii, invat sa ma bucur de cafeaua buna din fata intr-o zi insorita si in rest… sa fim sanatosi

Hits: 272

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

De ce iubesc iarna ?

A venit iarna… uimitor, nu imi vine sa cred, taman cand credeam ca vine primavara…:))

Cand eram copil, iarna incepea in noiembrie si se termina in martie si, nimanui nu i se parea anormal. Astazi, a venit putin ger, ne-a adus intr-o minima normalitate in care ciclul naturii sa se poata implini si, valeu,… nenorocire.

Nu domnilor, este iarna si este frumos,…, mi-as fi dorit ca toata luna Decembrie sa fi fost asa, ma bucur ca pot sa-mi iau o haina mai groasa – in sfarsit ! – ma bucur de bucuria copilului meu cand vede zapada si isi doreste o ” bataie cu bulgari “; vreau oameni de zapada la fiecare colt de strada, vreau sa port fes si manusi, sa dau zapada de pe trotuar si sa injur ca nu o da altcineva…:)), sa ma bucur de caldura unui ceai, a unui vin fiert sau a unui calorifer, sa ma bucur cand imi ingheata nasul  si mainile care peste cateva luni vor suspina la caldura verii, sa dau zapada de pe masina si sa ma bucur de incalzirea in scaune ( am platit pentru o facilitate pe care aproape nu o folosesc ) sa ma dau cu sania sau sa merg la ski si, … gata,…, trebuie sa o spun…, iubesc iarna mai mult ca vara…, poate pentru ca sunt nascut iarna…:)))))))

Hits: 327

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0