De ce iubesc iarna ?

A venit iarna… uimitor, nu imi vine sa cred, taman cand credeam ca vine primavara…:))

Cand eram copil, iarna incepea in noiembrie si se termina in martie si, nimanui nu i se parea anormal. Astazi, a venit putin ger, ne-a adus intr-o minima normalitate in care ciclul naturii sa se poata implini si, valeu,… nenorocire.

Nu domnilor, este iarna si este frumos,…, mi-as fi dorit ca toata luna Decembrie sa fi fost asa, ma bucur ca pot sa-mi iau o haina mai groasa – in sfarsit ! – ma bucur de bucuria copilului meu cand vede zapada si isi doreste o ” bataie cu bulgari “; vreau oameni de zapada la fiecare colt de strada, vreau sa port fes si manusi, sa dau zapada de pe trotuar si sa injur ca nu o da altcineva…:)), sa ma bucur de caldura unui ceai, a unui vin fiert sau a unui calorifer, sa ma bucur cand imi ingheata nasul  si mainile care peste cateva luni vor suspina la caldura verii, sa dau zapada de pe masina si sa ma bucur de incalzirea in scaune ( am platit pentru o facilitate pe care aproape nu o folosesc ) sa ma dau cu sania sau sa merg la ski si, … gata,…, trebuie sa o spun…, iubesc iarna mai mult ca vara…, poate pentru ca sunt nascut iarna…:)))))))

Hits: 489

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

… din nou despre fumat

Parerea mea despre legi antifumat cred ca o stie toata lumea care ma cunoaste. Fara a fi fumator, nu sunt de acord cu ele, pentru ca le consider un atentat la libertatea fumatorilor. In post-uri anterioare, ” Ipocrizie la o tigara ” sau ” Legea impotriva fumatului ” cred ca mi-am exprimat suficient de bine punctul de vedere.

Nu m-as fi apucat din nou de acest subiect daca nu ar fi reaparut un nou proiect de lege cu referire la acest obicei stravechi. Nu stiu pe unde este cantonat in Parlament, nu stiu daca este sau nu viabil dar,… a reaparut ca subiect.

Totusi, daca tot avem legi impotriva fumatului si a fumatorilor…:), atunci le prefer clare. Referitor la noua poveste din proiectul actual de lege spun ca daca tot se gandeste cineva sa modifice actuala lege atunci sa se interzica fumatul peste tot in spatiile publice: restaurante, scoli, institutii, etc. Macar sa stim ca aerul devine respirabil. Pana aici, nimic nou

Plecand de la toate aceste idei, zilele trecute mi-a venit in cap ceva ce am sa descriu mai jos si care mi se pare destul de novator pentru domeniu.

Ce ar fi daca in loc sa se interzica fumatul in diversele institutii sau localuri sau alte chestii publice, ar ramane acest lucru la latitudinea administratorului… iar pentru asta el sa fie obligat sa plateasca o taxa oarecare: pe scaun, pe mp, pe valoare bon, etc… ?

Sa nu ma intereseze pe mine cu cat se accizeaza tigarile si de ce nu se duc acei bani in studii pentru combaterea efectelor fumatului sau mai stiu eu ce alte chestii sociale… nu… aceia sa ramana banii statului dar, daca eu restaurantor vreau sa se fumeze in crasma mea atunci sa accept sa platesc taxa de care am vorbit, iar aceasta taxa sa se duca direct in campanii antifumat, studii sau tratamente pentru tratarea bolilor produse de fumat, etc. Astfel, ar ramane la latitudinea mea daca doresc sa am un local de fumatori sau nu, la latitudinea clientilor ce aleg si toata lumea ar fi multumita. Acest fapt nu ar mai crea o concurenta neloiala intre locatii, nu ar mai constitui baza pentru interpretari diverse ale legii si, mai mult decat atat, ar da posibilitatea dezvoltarii unor programe reale antifumat, fara nici cea mai mica presiune pe buget. Cred ca foarte interesati de aceasta idee ar trebui sa fie cei din lumea medicala, farmaceutica, care s-ar vedea dintr-o data cu un fond imens destinat cercetarii, lucru care nu poate fi decat benefic

Pana la urma, datoria statului este sa-si protejeze platitorii de taxe. Si pentru ca nu cred ca o astfel de viziune asupra fumatului exista undeva aplicata in vreo tara, s-o exportam noi lumii, aratand ca in ciuda tuturor relelor spuse de altii despre noi avem o atitudine civica misto… si, poate, la un moment dat, dupa ani de cercetari bine sustinute financiar, am putea in sfarsit sa exportam lumii si ceva inteligenta romaneasca.

Da,… chiar suna bine,… ce misto…:))

Hits: 572

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

2011 – la inceput de an.

La Multi Ani !

Multumesc tuturor celor peste 60 000 de cititori ai acestui blog. Acum ceva vreme cand am scris primul articol nu stiam cum va fi, nu stiam daca va fi cineva interesat, nu stiam nici daca voi fi in stare sa scriu mai mult decat acel prim articol.

Am incercat sa fiu obiectiv in subiectivismul meu de proprietar de restaurante, am incercat sa iau apararea restaurantelor atunci cand a fost cazul si sa arat ca oamenii care lucreaza in interiorul lor merita respectati. Uneori am reusit si poate ca articolele au fost bune, alteori am fost mai stangaci. Impozitul forfetar, tigarile, mancarea romaneasca, ghidul de bune practici sunt doar cateva dintre subiectele atinse si care si astazi, la ceva vreme de la aparitie, inca sunt citite. Toate aceste lucruri ma fac sa merg inainte si sa incerc sa fiu mai creativ.

Multumesc celor ce ma citesc, prieteni sau necunoscuti, multumesc tuturor celor care trudesc zilnic in bucatarii, saloane sau la aprovizionarea restaurantelor, cafenelelor sau altor localuri de acelasi gen, multumesc tuturor celor care, atunci cand intra intr-un restaurant, angajat sau client, cinsteste locul si il respecta.

Doresc tuturor ca 2011 sa fie anul in care sa li se implineasca tot ceea ce au bun in suflet si in gand. Va multumesc

Hits: 447

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

putin patriotism…:)

… inspirat fiind de recentul post, mi-am adus aminte de o intamplare frumoasa, de acum cativa ani, de la o intalnire oarecare.

Eram asadar, la un ” sales meeting ” cu reprezentanti nationali din toata lumea, dar, grupul nostru era bazat in special pe europeni. Discutand despre tot felul de lucruri, am ajuns inevitabil sa vorbim despre frumusetile tarilor noastre si, foarte curand am auzit pe cineva facand misto despre tarile din est, cu titulatura ” Banana Country “. Totul era o joaca, o gluma, nu era cazul sa fim foarte suparati, mai ales ca fiecare tara era luata la puricat si, evident, pus in lumina si ceea ce era rau sau urat nu doar ceea ce era frumos.

In acest context, colegul si prietenul meu Romanul Loti ( sau Laszlo sau Laci, dupa caz ), scoate un memory stick si il roaga pe unul dintre participantii la discutii sa deschida pe laptopul lui un fisier anume, pentru a ni-l arata. Fisierul incepe sa ruleze si,… stupoare, apar imagini cu castele, imagini cu dealuri frumoase si paduri, munti, rauri, etc. Imagini obisnuite pentru noi, imagini pe care cei prezenti au inceput sa le comenteze: ” aaahh,… dealuri de la noi din Elvetia sau din Belgia, padurile erau atribuite Austriei sau din nou Elvetiei, campurile, aproape orice tara si le putea aroga, castelele erau fie din Franta, fie Germania fie Scotia… pana la delta,…unde toata lumea a tacut si la imaginea clasica a Sfinxului, unde toti au spus… Ahhh… Romania.

Mandru si suparat de intamplare. Mandru pentru ca ceilalti au vazut ce tara frumoasa avem, suparat ca nu am fost eu in stare sa fac asta. Pana la urma, mi-am dat seama ca prietenul meu, romanul Loti, un cetatean roman de nationalitate maghiara, este poate, mai patriot decat mine sau decat multi oameni pe care ii cunosc. Intamplarea aceasta singura nu il face pe Loti patriot dar eu il cunosc destul de bine si de la acea intamplare l-am observat in diverse momente: patriotismul lui este real….

Am invatat atunci, de la prietenul meu, ca nu conteaza daca esti roman sau ungur sau de alta nationalitate ci important este sa stii unde te-ai nascut si te-ai format ca om. Trebuie sa vrei pana la urma sa fii mandru… de ceea ce esti.

Se vorbeste de ceva vreme de cum sa facem sa ne promovam. Se investesc bani in brand de tara si poate ca e bine sa faci asta dar, nu cred ca exista metoda de promovare mai puternica si mai eficienta decat gandul bun, patriotic, a 22 milioane de romani. Sunt bune si rele in tara asta, lucruri pe care le plac sau pe care nu le plac, dar daca  nu dam 2 bani pe noi, de ce ar da altcineva mai mult.

Si asta pentru ca am inceput sa ma satur sa aud ca suntem un neam de…, o tara de c…, s.a.m.d. Cui nu-i place sa fie sanatos, dar cine simte ca face parte de aici atunci sa fie cu trup si suflet.

Ca eu asa am invatat din cartea de istorie…

Scuze daca am suparat pe cineva … dar ma bucur daca totusi am reusit sa  supar pe cineva….:)

Hits: 582

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Steaguri

S-a umplut Bucurestiul de steaguri . Maine este Ziua Nationala  a Romaniei. Foarte frumos, foarte patriotic, foarte nationalist… as spune. Si oamenilor le place, se uita si, pentru o clipa, isi aduc aminte si sunt mandri ca sunt romani.

Ce nu inteleg insa este de ce poimaine, cand steagurile vor disparea, nimeni nu le mai simte lipsa. Am pus prima data steaguri la intrarea in  restaurante in urma cu 8 ani. Am pus de 1 Mai, de 23 August, de 1 Decembrie si imi placea cum stateau si fluturau in vant si le uitam pe restaurant zile sau saptamani intregi. Un fost partener ma certa cand le vedea: ca fac nota discordanta, ca este prea americaneste pentru un restaurant romanesc, ca ce vor zice ungurii din Bucuresti, etc.

Eu cred ca nationalismul este bun. Nu cel radical, nu cel care a dus la creerea unor Hitler sau mai stiu eu cine, dar cred ca intr-o tara in care cineva si-a permis sa spuna la televizor ca peste 30 de ani Romania se va scrie cu 2 ” R ” , macar acest nationalism prin care imi arborez steagul 365 de zile pe an, este bun.

In tara noastra am ajuns sa criticam mancarea romaneasca ca si cum ar fi radioactiva :). Dar uitam ca dupa o saptamana prin strainataturi jinduim la o ciorba de burta sau de fasole sau la niste sarmalute cu mamaliguta. Eu vad nationalismul ca acea stare in care inainte de a ma bucura de valorile europene ma bucur de ceea cema defineste ca roman, de a aprecia mancarea sau vinurile romanesti, de a consuma in special acele produse facute in tara, etc.  De curand am fost in Spania si acolo am intalnit vreo cativa romani. Fara sa stie ca lucrez in domeniul restauratiei toti mi-au spus ca le este dor de muraturi, de ciorba sau de diverse alte bunataturi…. Ce impresionant este sa vezi oamenii cum ajung sa aprecieze doar ceea ce nu mai au…. oare de ce ?

Oare cu ce am gresit noi in trecutul nostru si astazi trebuie sa platim ? Nu stiu si nici nu cred ca vreaun sa ma intereseze. Vreau sa ma uit doar in fata, vreau sa fiu mandru de ceea ce sunt, de steagul tarii mele pus pe fiecare cladire si, mi-ar placea sa vad oamenii uitandu-se la acest steag cu mandrie.

Pana atuunci, eu am sa las steagurile la intrarea in restaurante si dimineata, cand vin la munca sa le privesc cu mandrie

Hits: 302

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0