Restaurantul ( 1 )

            Un prieten foarte bun, pe care nu am nici un motiv sa nu-l cred, mi-a povestit o intamplare haioasa dintr-o cafenea pariziana.

            fiind cazati undeva in Paris la un hotel, am decis impreuna cu prietenii din grup sa luam micul dejun la o cafenea din apropiere cu o vedere frumoasa asupra zonei. Azi asa, maine la fel, dupa cateva zile, ne-am gandit sa cerem un discount pentru zilele urmatoare, ca niste clienti fideli ce eram deja…:) Pana la urma, in total stateam 14 zile si nu strica nimanui o mica economie. Vorbind franceza fluent, am abordat-o pe tanara care ne servea, aceeasi in fiecare dimineata si am primit un raspuns care m-a facut sa rad cu pofta:

            ” – Este placerea d-voastra sa veniti aici, domnule , nu a mea sa va servesc…! “

            Este drept ca am ras si eu cu pofta la aceasta aproape anecdota dar, mi-am adus aminte de experientele traite de mine la Paris si am regasit atitudinea. De fapt, in marile capitale  sau orase europene, superturistice ( Paris, Venetia,… ), in marea majoritate a cazurilor esti servit fara pretentii, la obiect si gata. Daca ai vrea sa comentezi ceva despre mancare sau durata serviciului, cred ca ospatarul respectiv nu ar intelege ce doresti. Exista si cazuri in care lucrurile merg struna dar, sa fim sinceri, rar, foarte rar.

            Povestirea prietenului, mi-a adus aminte de o alta,  antagonista fata de cea de mai sus, petrecuta la Milano:

            Intrand intr-o tratorie in care mai fusesem simplu client cu 2 ani inainte, ospatarul mi-a spus dupa ce m-a fixat cateva secunde:

            ” – Buna seara, bine ati revenit. stati tot la hotelul la care ati stat si acum 2 ani ? ”

            Uimirea mi-a fost asa de mare, incat am tot povestit aceasta intamplare, dealtfel unica. Acel ospatar este in aceeasi categorie rara, foarte rara cu cel din povestea d-lui Cristi Roman, dintr-un comentariu din acest blog.  

Hits: 182

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0
2 raspunsuri
  1. Cristian Ducu
    Cristian Ducu says:

    Atitudinea domnisoarei din primul exemplu este tipic nu neaparat pentru zonele turistice, ci pentru toti cei care gandesc un job, o afacere pe termen scurt. Ei nu-si dau seama ca tu, clientul nemultumit de un astfel de raspuns, data viitoare iti vei cauta un alt loc unde sa servesti cafeau, chiar si mai scump.

    Eu am avut o experienta similara cu cea din al doilea exemplu. Eram la Padova in 2005 si am mers seara la o pizzerie. Era o pizzerie de familie. Le-am spus ca in urma cu patru ani mancasem la ei o pizza excelenta si acum revenisem cu placere. Rezultatul: aceeasi servire, aceleasi produse. Nimic schimbat, dar totul excelent. S-au rugat de noi sa ne puna la pachet restul de pizza (adica 2 jumatati de pizza mici — care erau uriase dupa standardul din alte parti). Fiindca ne-au vazut ghiftuiti, ne-au oferit cate un paharut de limoncello (procedasera la fel si in urma cu patru ani). Oamenii care se respecta si isi respecta clientii nu-si schimba comportamentul in functie de cine intra in magazin/restaurant/companie.

    Răspunde
  2. Catalin
    Catalin says:

    @Cristian Ducu

    cea mai impresionanta intamplare cu un ospatar in Romania mi s-a intamplat in Constanta:

    Veneam in 2008 in noiembrie dintr-un teambuiding impreuna cu managementul companiei mele. Ne-am oprit sa mancam la un restaurant in Constanta. Eram 17 oameni. A venit o ospatarita sa ne ia comanda, a ascultat cu atentie cum 17 oameni comanda ” a la carte ” bautura si mancare, cum ne schimbam optiunile in timp ce comandam, cum doream lucruri diferite fata de standard, ea aproba si nu nota nimic. Mai mult de atat, ne si sugera diverse combinatii sau ne facea recomandarile de rigoare
    Dupa ce a plecat, anuntandu-ne ca ne vin bauturile imediat si mancarea cat se poate de repede, noi, ” curve batrane”, am inceput sa ne schimbam locurile la mese, cu intentia vadita de a o incurca, deoarece eram intrigati ca nu notase nimic.
    Lectia de profesionalism ne-a fost data atunci cand, venind initial cu bauturile si apoi si cu felurile de mancare comandate, ni le-a pus direct in fata, fara sa tina cont de faptul ca ne schimbasem locurile la masa, fara sa greseasca, ba culmea, permitandu-si sa si faca glume cu noi, evident pe seama noastra si a afaptului ca incercasem sa o incurcam.
    Cred ca daca s-ar putea face un clasament al ospatarilor buni, ea ar iesi pe locul intai.

    Intamplari ca aceasta sau cea povestita de tine sunt suficiente si ni se intampla tuturor, poate nu asa de des cum am spera. Oricum, si acesta ete unul dintre motivele pentru care ne place sa mancam la restaurant

    Multumesc

    Răspunde

Lasă un răspuns

Doresc să intre în discuție?
Simțiți-vă liber pentru a contribui!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *